ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
Protopresviter Anghelos Anghelakopoulos 25-05-2020
Pe 26-02-2020, la Amman, Iordania, a avut loc o întâlnire a primaților și a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe locale, având ca scopul principal unitatea și reconcilierea în cadrul Ortodoxiei. Participanții și-au exprimat înțelegerea asupra neliniștiii Patriarhiei Ierusalimului cu privire la pericolul iminent al schismei în comunitatea ortodoxă, din cauza problemei ucrainene.
La această întâlnire au participant: delegația Patriarhiei Ierusalimului, condusă de Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea, a Patriarhiei Rusiei, condusă de Patriarhul Kiril al Moscovei și al întregii Rusii, a Patriarhiei Serbiei, condusă de Patriarhul Irinei, a Patriarhiei Române, condusă de Mitropolitul Nifon al Târgoviștei, a Bisericii Poloniei, condusă de Arhiepiscopul Abel de Lublin și Helm, precum și a Bisericii Cehiei și Slovaciei, condusă de Mitropolitul Rastislav de Presov și Arhiepiscop al Ţinuturilor Cehiei şi Slovaciei.
După încheierea sinaxei, primații și delegații au emis un comunicat[1], la care am dori să comentăm câteva puncte cheie.
În comunicat este scris: „Orașul Sfânt, care își proclamă în mod constant multiculturalismul, se bucură de existența sa de casă caldă pentru cele trei religii avraamice, creștinismul, iudaismul si islamul”.
În acest punct, primații și delegații, din păcate, adoptă unul dintre principiile de bază ale panereziei ecumeniste sincretiste interreligioase, adică afirmația cum că creștinismul, iudaismul și islamul sunt cele trei „religii avraamice”.
Teoria sincretistă a așa-numitelor „religii avraamice”, formulată de islamologul francez Louis Massignon (1883-1962), nu poate fi acceptată. Islamologul Louis Massignon își formulase teoria în baza ideii că „religiile monoteiste”, așa cum le numește el, anume creștinismul, iudaismul și islamul, au ca tată al lor comun pe Avraam, credința lui Avraam într-Unul Dumnezeu și datoria comună de a asculta de Dumnezeu cel Unul.
În primul rând, Creștinismul, și mai exact Ortodoxia, nu este o religie, ci o revelație.
În al doilea rând, Domnul i-a spus lui Avraam: „Și se vor binecuvânta prin tine toate semințiile pământului”.”[2]. O promisiune care afirmă că printr-unul dintre descendenții săi – referindu-se la Hristos – toate semințiile pământului vor fi binecuvântate.
Ce legătură poate avea însă dreptul Avraam cu iudaismul și islamul, cu cei care îl neagă pe Domnul Iisus Hristos? În islam și iudaism, se mărturisește o zeitate monoteistă, ceea ce înseamnă că sunt religii antitrinitare. Care este relația rabinilor și a islamului cu Dumnezeul Triipostatic – Trinitar al lui Avraam? Cum pot deci ecumenistii să vorbească despre „religii avraamice”?
Dialogul pe care Iisus l-a purtat cu iudeii, așa cum este consemnat de Sfântul Ioan Evanghelistul în capitolul 8, versetele 31-59, este destul de lămuritor și îi pune la punct pe toți aceia care, în mod simplist și pretextual identifică monoteismul avraamic al islamului și iudaismului cu Apocalipsa (Descoperirea) Ortodoxă, cu Biserica și Credința Ortodoxă. Iisus le spune iudeilor: „ (…) Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvântul Meu nu încape în voi. (…) Dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, Omul care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a făcut aceasta. (…) Voi sunteţi din tatăl vostru, diavolul, şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru.”
Sfântul Ioan Botezătorul, adresându-se mulțimilor care veneau din orașe, ca să se boteze de către acesta, spunea: „Nu începeți a zice în voi înșivă: Tată avem pe Avraam (…)”(…)[3]”
Cum pot tot felul de eretici (arieni, gnostici, milenariști, papiști, protestanți, monofiziți) și eterodocși (evrei, musulmani) să pretindă că „au tată comun pe Avraam, credința lui Avraam într-Unul Dumnezeu și datoria comună de a asculta de Dumnezeu cel Unul”, potrivit islamologului Louis Massignon?
Această teorie sincretistă a așa-numitelor „religii avraamice” le este convenabilă ecumenistilor interreligioși, deoarece susține multitudinea de derapaje / greșeli ecumeniste ale acestora. Teoria sincretistă a așa-numitelor „religii avraaamice” reprezintă deja o unealtă a ecumeniștilor interreligioși.
Această comasare este complet absurdă, sincretistă și inacceptabilă. Care este scopul dialogurilor interreligioase? Ca cei care Îl neagă pe Domnul Iisus Hristos șă cunoască adevărata credință, sau umanista „conviețuire pașnică a religiilor”? De regulă, dragostea întru adevăr este aproape ignorată. Ei pur și simplu inventează chestiuni „comune” și „disponibile” conform lor, pentru a întreține ideologia coexistenței lor. În cele din urmă, dragostea lor se dovedește a fi umanistă, la fel ca și dialogul dragostei, care are loc în absența adevărului. În acest fel este demonstrat conținutul umanist al iubirii lor.
Termenii sincretiști „lume avraamică”, „spiritualitate avraamică” și „duh avraamic” indică ceea ce se urmărește, precum și inacceptabilitatea acestei alăturări. Dialogurile interreligioase se mulțumesc cu inventarea „celor comune”, în viziunea lor, având ca scop final coexistența umanistă.
Împrumutând, așadar, cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, spunem pur și simplu tuturor ecumenistilor interreligioși, precum și Întâistătătorilor și reprezentanților Sinaxei de la Amman: „Nu începeți a zice în voi înșivă: Tată avem pe Avraam (…)”.
Adevărata credință, credința în Hristos, așa cum o învață Biserica Unică, Sfântă, Catolică și Apostolică, nu poate fi comparată cu negatorii Domnului Iisus Hristos.[4]
În comunicat se menționează: “Cu privire la problema Macedoniei de Nord, delegațiile au declarat că această problemă ar trebui rezolvată prin dialog în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe și cu sprijin pan-ortodox”.
Întâistătătorii și delegații adoptă, din păcate, rușinosul și trădătorul „Acord de la Prespa”[5] (12-06-2018), numind stătulețul cu reședința la Skopje – „Macedonia de Nord”, uitând că Macedonia este una, unitară, elină. Comunitatea schismatică de acolo, condusă de așa-numitul „arhiepiscop” Ștefan, care a cerut intrarea sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice, nu poate fi recunoscută sub nici o formă ca „Biserică”, cu atât mai puțin să fie numită „Macedoneană”. În mod corect întâistătătorii și delegații declară că problema acordării autocefaliei schismaticilor din Skopje ar trebui rezolvată prin dialog în cadrul Bisericii Ortodoxe Sârbe și cu sprijin pan-ortodox, respingând astfel rețeta bartolomeică de acordare a autocefaliei, care a urmat (n.t. acordării autocefaliei) schismato-ereticilor din Ucraina.
În mod cu totul corect se menționează în comunicat: „În ceea ce privește Muntenegru, delegațiile participante au solicitat autorităților competente să respecte și să susțină dreptul fundamental al proprietății, inclusiv dreptul de proprietate al Bisericii.”
Legea „libertății religioase” data de Parlamentul muntenegrean are ca scop ruperea din Biserica Ortodoxă Sârbă a bisericilor și a mănăstirilor și cedarea lor schismaticei „Biserici a Muntenegrului” (CPC) înființate în 1993 și conduse de așa-zisul „mitropolit” Mihailo Dedeić, care nu a fost recunoscută de nici o Biserică Ortodoxă din lume.
În comunicat se spune:
„Deciziile privind problemele ortodoxiei, inclusiv acordarea autocefaliei anumitor Biserici, va trebui să fie finalizate în spiritul dialogului pan-ortodox și al unității. În ceea ce privește situația ecleziastică actuală din Ucraina, participanții au recunoscut de asemenea că este necesar un dialog pan-ortodox pentru vindecare și reconciliere… Participanții nădajduiesc că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, cu întaietatea onorifică, se va alătura acestui dialog împreună cu frații săi Întâistătători”.
Întâistătătorii și delegații insistă, pe bună dreptate, asupra revenirii la sistemul sinodal de administrare al Bisericii Ortodoxe și confirmă validitatea inviolabilă a celui de-al 28-lea Sfânt Canon al Sinodului IV Ecumenic, care recunoaște Biserica Constantinopolului – a Noii Rome ”de aceeași cinste” cu tronul Vechii Rome. [6]
Cu toate acestea, Întâistătătorii și delegații arată ca nu percep faptul că „un spirit de dialog pan-ortodox și de unitate și cu un consens pan-ortodox” nu va exista niciodată în practică atâta timp cât pe Tronul Ecumenic se află Patriarhul Bartolomeu, principalul vinovat al existenței schismelor, ereziilor și a ecumenismului în spațiul ortodox.
Cu smerenie considerăm că Întâistătătorii și delegații trebuiau să decidă reunirea imediată a unui Sinod interortodox, care să aibă ca sarcină principală condamnarea sinodală oficială interortodoxă
a) a panereziei ecumenismului sincretist intercreștin și interreligios,
b) a pseudo-sinodului din Creta și a hotărârilor acestuia,
c) a pseudo-bisericii schismatico-eretice din Ucraina și – neapărat –
d) a capului acestor crime eclesiologice și canonice – a patriarhului Bartolomeu și a celor dimpreună cu el.
Propoziția de mai sus poate suna teoretică și utopică, deoarece majoritatea primaților și reprezentanților (de la Amman) îmbrățișează și aplică ecumenismul ”de facto” și au participat la Sinaxa de la Kolymbari, dar este singura soluție și cale spre unitatea interortodoxă. Așadar, în loc ca primații și delegații să-l condamne și să-l dea la o parte pe Patriarhul Bartolomeu, suntem surprinși și întristați văzându-i pe întâistătători și pe reprezentanții lor că-l invită pe Patriarhul Bartolomeu să se alăture acestui dialog cu frații săi întâistătători, aceștia așteptând ca, prin prezența și îndrumarea lui, să se rezolve problemele majore ale Ortodoxiei! Ei uită totuși că Patriarhul Bartolomeu înțelege sistemul sinodal ca o adunare a acționarilor minoritari, care are loc doar din inițiativa acestuia și cu condiția necesară a prezenței sale ca președinte. Dacă aceste condiții nu sunt îndeplinite, atunci nu există unitate nici în numele Domnului Iisus Hristos! Și toate acestea pentru a consolida, cu invocarea titlului de Prim Tron al Bisericii Ortodoxe, primatul său inexistent, „primul fără de egal”. Un exemplu excelent în acest sens este pseudo-sinodul din Creta sub prezidiul patriarhului Bartolomeu. Întâistătătorii și delegații nu își dau seama că aderarea Patriarhului Bartolomeu la acest dialog va submina și va arunca în aer efortul lor binevoitor și important de vindecare a schismei din sânul Bisericii și de unitate a Ortodoxiei?
Bineînțeles, Patriarhul Moscovei, Chiril, a acționat bine prin faptul că a propus Sinaxei de la Amman cele mai arzătoare probleme pentru a fi discutate la nivel pan-ortodox, cum ar fi:
a) problema înțelegerii primatului în Biserică,
b) amenințarea pentru instituția Autocefaliei în Biserică,
c) punerea la îndoială a limitelor canonice ale Bisericilor autocefale,
d) pretențiile primului dintre Întâistătători egali la care se poate face recurs,
e) situația anormală care se crează atunci când ierarhul întâistătător, în ciuda principiilor fundamentale ale dreptului canonic, apare ca judecător într-un caz în care el însuși este una dintre părțile implicate, prezentându-se ca ultimul for în soluționarea cauzei respective, și
f) problema întemeierii așa-numitelor „stavropighii” pe teritoriul altor Biserici locale, fără acordul acestora sau chiar împotriva voinței lor.
Pentru a face față tuturor acestor probleme, el a propus chiar crearea unui sistem de control sinodal asupra acțiunilor Primului Tron[7].
Însă Patriarhul Chiril trebuia să ceară Întâistătătorilor și delegaților să imite Patriarhia Moscovei și pe el însuși în modul de a trata problema ucraineană. Adică să oprească și aceștia la rândul lor pomenirea Patriarhului Bartolomeu, a Patriarhului Teodor al Alexandriei și a Arhiepiscopului Ieronim al Atenei din Diptice, precum și să întrerupă comuniunea ecleziastică cu Patriarhia Ecumenică, cu Patriarhia Alexandriei și cu Biserica Greciei. Ceilalți Întâistătători, pomenind în Diptice pe neîmpărtășiții Patriarhi Bartolomeu și Teodor, precum și pe Arhiepiscopul Ieronim, care au recunoscut în mod oficial și sinodal și au comuniune ecceziastică cu neîmpărtășiții schismato-eretici din Ucraina și care îl pomenesc în diptice pe pseudomitropolitul Epifanie drept al 15-lea Întâistătător, nu sunt și ei la rândul lor neîmpărtășiți, conform Canonului al 2-lea al Sinodului Local din Antiohia[8]? Nu ar fi trebuit Patriarhul Moscovei să le arate fraților săi Întâistătători și reprezentanților soluția canonică mai sus menționată a problemei ucrainene, așa cum o aplică pentru sine și pentru cei din Patriarhia sa, pentru a-i proteja de pericolul neîmpărtășirii? Nu ar fi trebuit ca problema pomenirii, a comuniunii și a consecințelor acestora să fie pusă ca problemă majoră pe agenda Sinaxei de la Amman?
Sinaxa de la Amman a început cu mari așteptări, dar nu a răspuns cum se cuvine tuturor acestora. Sunt multe punctele mulțumitoare, însă și mai multe cele dezamăgitoare. Să sperăm că Întâistătătorii și delegații – care vor organiza o altă Sinaxă până la sfârșitul anului 2020, ca o continuare a Sinaxei de la Amman – vor asculta propunerile, care sunt formulate respectuos ca din partea unui fiu, pentru binele Ortodoxiei și pentru slava Dumnezeu Celui în Treime închinat.
[1] Sinaxa de la Amman: Ucraina – Muntenegru și dialog (Comunicat), 26-02-2020,
https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/35494-sunaji-amman-to-oukraniko-mporei-na-epiluthei-mono-me-panorthodoji-sunodo, https://www.youtube.com/watch?time_continue=3&v=gCgKSGx3B_k&feature=emb_logo
[2] Geneza 12, 3.
[3] Luca 3, 8.
[4] Vasileios Charalampous, Teoria sincretistă a așa-numitelor ”Religii Avraamice”, 06-01-2016, http://aktines.blogspot.com/2016/01/blog-post_23.html
[5] https://government.gov.gr/wp-content/uploads/2019/01/prespes_26.6%CE%A735.5_5.pdf
[6] Sfântul Nicodim Aghioritul, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Thessaloniki 2003, p. 206-209.
[7] Preasfințitul Patriarh Chiril a participat la Sinaxa Întâistătătorilor și a reprezentanților Bisericilor Ortodoxe Locale de la Amman, 26-02-2020, https://mospat.ru/gr/2020/02/26/news183424/
[8] Sfântul Nicodim Aghioritul, Pidalion, ed. V. Rigopoulos, Thessaloniki 2003, p. 206-209.
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
