ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH OF SAINT EDWARD THE MARTYR
AND SAINT PARASKEVI OF ROME

Mitropolia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei

Înaltpreasfinției Sale Mitropolitului Siluan
Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană 
a Insulelor Britanice și a Irlandei

20 Decembrie 2023

Slavă Sfintei, celei Deoființă, și Nedespărțitei Trinități, totdeauna, și acum și pururea!

Scrisoare de întrerupere a pomenirii

Înaltpreasfinția Voastră, 

Cu mare întristare și cu toată smerenia, eu, păcătosul, cu durere în inimă, mă adresez Înaltpreasfinției Voastre și Preacucernicilor Părinți ai Arhiepiscopiei noastre, asigurându-vă de faptul că nu am avut niciun gând să vă rănesc sau să vă produc vreo supărare prin aducerea la cunoștința publicului a scrisorii către Preafericirea Sa Ioan al X-lea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Antiohiene și către Sfântul Sinod, din data de 6 Decembrie 2023, semnată de parohia noastră Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana din Liverpool [1]. Dimpotrivă, nu am făcut altceva decât să exprim strigătul de durere din inimă, de dragul iubirii pentru Dumnezeu și din râvna pentru mântuirea fraților noștri în Hristos, ridicând, astfel, întrebări care izvorăsc dintr-o conștiință ortodoxă.

În legatură cu scrisoarea Înaltpreasfinției Voastre către clerul Arhiepiscopiei noastre, din 16 decembrie 2023, în care s-a afirmat că: “Cei care vin în Sfânta Biserică Ortodoxă din comunități eretice sau schismatice, care sunt totuși botezați în apă și în numele Sfintei Treimi, sunt primiți în general prin Mirungere, întrucât este interzisă repetarea botezului”[2], am dori să precizăm următoarele: în contextul primirii celor „botezați” în erezie sau schismă, ultima clauză: “întrucât este interzisă repetarea botezului” este contrară Canonului 47 Apostolic, care afirmă: “Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul după adevăr sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat [botezat] de către eretici (cei fără credinţa adevărată), să se caterisească, ca unul care își bate joc de Crucea şi de Moartea Domnului şi nu deosebeşte pe preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.“[3] De asemenea, în Canonul 1 al Sinodului al III-lea de la Cartagina ținut în timpul Sfântului Ciprian (258), se afirmă că: “declarăm că nimeni nu poate fi botezat în afara Bisericii [Ortodoxe], existând un singur botez, iar acesta fiind doar în Biserica [Ortodoxă].”[4] Conform Canonului Apostolic 47 și Canonului 1 al Sfântului Vasile [5], este într-adevăr interzisă repetarea botezului, dar acest lucru se aplică doar celor botezați de preoți Ortodocși în interiorul Bisericii. Canonul 1 al Sinodului al III-lea de la Cartagina și Canoanele Sfântului Vasile au fost ratificate de Canonul 2 al Sinodului de la Trulan și ridicate la autoritate ecumenică.[6]

Prin urmare, susținerea Mirungerii ereticilor pe baza faptului că este interzis să botezi de două ori este în contradicție cu doctrina canoanelor menționate mai sus; nu există botez în afara Bisericii și deci nu există pericolul de a repeta botezul când îi botezăm pe cei “botezați” de eretici. Dacă Înaltpreasfinția Voastră aveți dreptate, atunci nu ar trebui “să primim în general prin Mirungere” , și nici “să primim convertiți fie prin Botez și Mirungere sau doar prin Mirungere”[7], ci ar trebui să primim doar prin Mirungere, altfel s-ar repeta botezul.

Astfel, cei care învață alte canoane sau strâmbă Canoanele propovăduiesc o altă Evanghelie și sunt sub anatema. Declarația Înaltpreasfinției Voastre este incompatibilă și în contradicție cu Canoanele dar și contradictorie în sine. Aceasta este o distorsionare a sensului  Canoanelor și, ca atare, o erezie, deși este posibil ca interpretarea Înaltpreasfinției Voastre să nu fi fost verificată oficial de Sfântul Sinod. 
Potrivit Sfântului Ciprian al Cartaginei, “[…]a accepta botezul ereticilor și al schismaticilor, este același lucru cu a accepta că ei ar fi fost într-adevăr botezați. Un botez nu poate fi parțial invalid și parțial valid. Dacă cineva botează, înseamnă că poate de asemenea să dea și Duhul Sfânt. Dar, dacă nu poate să dea Duhul Sfânt, pentru că e în afara Bisericii și nu are harul Duhului Sfânt, atunci nu îi poate boteza pe cei care vin la el; pentru că și Botezul este Unul și Sfântul Duh este Unul, iar Biserica întemeiată de Domnul Hristos […] este tot Una.”[8]

Prin afirmația ”este interzisă repetarea botezului” din enciclica către clerul Arhiepiscopiei noastre,[9]  Înaltpreasfinția Voastră ați arătat în mod public faptul că acceptați “botezul” ereticilor și ați afirmat că aceasta este poziția Bisericii Antiohiei în această chestiune. Aceasta înseamnă acceptarea “teoriei baptismale” eretice care își are originea în Declarația de la Toronto (1950)[10], ce a fost adoptată în așa-numitul sinod din Creta (2016)[11] și este baza participării Bisericilor Locale în “Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB).[12] Enciclica publică a Înaltpreasfinției Voastre a dovedit că ați învățat cu capul descoperit (adică în public) erezia condamnată de Sfintele Sinoade și de Sfinții Părinți (Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol).[13]

Înaltpreasfinția Voastră, am dori să Vă informăm că noi respingem și anatematizăm deciziile din Declarația Sinodală din 1991 a Bisericii Antiohiei privind relațiile cu așa-zisa Biserică Ortodoxă Siriacă de pe vremea Patriarhului Ignatie al IV-lea (12 noiembrie 1991)[14], decizii care sunt în contradicție cu Sinoadele al IV-lea, al V-lea, al VI-lea și al VII-lea Ecumenice și permit intercomuniunea și conslujirea cu “ortodocșii sirieni”, care continuă să urmeze ereziei lui Sever și Dioscor, respingând Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon. Noi nu vom împărtăși niciun monofizit în parohia noastră. 

Conform Canonului 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic care afirmă: “să nu se supună nicidecum şi în nici un chip episcopilor care S-au dezbinat, sau celor care se despart (de Biserică), sau cugetă diferit de Sinod.”,[15], smerenia mea nu va accepta nici o pedeapsă eclezială din partea Înaltpreasfinției Voastre și nici o forțare a libertății mele și a conștiinței mele ortodoxe, care ar pune piedică Evangheliei lui Hristos. Un episcop la hirotonie promite să păzească învățăturile Bisericii așa cum au fost primite de la Sfinții Apostoli și de la Sfinții Părinți și nu se va pune pe sine deasupra Evangheliei și a învățăturilor Sfinților Părinți. Neținandu-Vă această promisiune, Înaltpreasfinția Voastră V-ați pus pe sine în afara Bisericii Ortodoxe. 

Prin urmare, pe baza chestiunilor dogmatice menționate mai sus, parohia noastră Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana din Liverpool a votat următoarea decizie împreună cu smerenia mea ca păstor al parohiei: 
Cu mare durere în inimă și dragoste în Hristos, vă informăm că începând de astăzi încetăm pomenirea Înaltpreasfinției Voastre la toate sfintele slujbe ale Bisericii, până în momentul în care Înaltpreasfinția Voastră va anatematiza public și oficial „teoria baptismală” eretică, pan-erezia ecumenismului, participarea la „Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB) și acordurile cu Anti-Calcedonienii [16] [așa-numitele acorduri de la Chambesy (1989, 1990 și 1993) [17] și declarația sinodală din 1991 a Bisericii Antiohiei cu privire la relațiile cu „Biserica Ortodoxă Siriacă”[18] , care a decis permiterea intercomuniunii și conslujirii cu ereticii care au fost condamnați de Sinoadele al IV-lea, al V-lea, al VI-lea și al VII-lea Ecumenice].
Această decizie are la bază Sfânta Evanghelie și Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe. Nu numai Sinodul Bisericii Antiohiei, care a făcut declarația sinodală din 1991, „dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o, să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit – să fie anatema!”[19]

De asemenea, Sfântul Apostol Pavel îi spune Sfântului Tit: “De omul eretic, după întâia şi a doua mustrare, depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut şi a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit.”[20]

Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Apostolul Iubirii spune: “Dacă cineva vine la voi şi nu aduce învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.”[21]

Sfântul Apostol Petru spune: “Dar au fost în popor şi prooroci mincinoşi, după cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura eresuri pierzătoare şi, tăgăduind chiar pe Stăpânul Care i-a răscumpărat, îşi vor aduce lor grabnică pieire.”[22] Observăm că Părinții Sinodului I-II de la Constantinopol din vremea Sfântului Fotie cel Mare, au folosit termenul de „învățători mincinoși” pentru acei episcopi care acceptă erezia.

Decizia noastră este în conformitate cu Capitolul 19 din Cartea a II-a din Constituțiile Apostolice[23] și cu învățătura Sfântului Ignatie Teoforul, care spune “să se depărteze de orice păstor care și-a schimbat credința, chiar dacă pare a fi un ascet sau făcător de minuni”,[24] și este de asemenea în concordanță cu  învățătura Sfântului Vasile cel Mare, a Sfântului Atanasie cel Mare, a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Grigorie Teologul, a Sfântului Chiril al Alexandriei, a Sfântului Maxim Mărturisitorul,[25] a Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, a Sfântului Teodor Studitul, a Sfântului Fotie cel Mare, a Părinților Athoniți din vremea Patriarhului Ioan Vekkos, a Sfântului Grigorie Palama, a Sfântului Iosif Vriennios și a Sfântul Marcu Eugenicul.[26]

Sfântul Marcu Eugenicul a sintetizat astfel învățătura Sfinților Părinți: „Toți învățătorii Bisericii, toate Sinoadele și toate scrierile dumnezeiești ne sfătuiesc să fugim de cei care au altă gândire și să stăm departe de comuniunea cu ei”.[27]

Canonul Apostolic 31 spune cu precizie următoarele: “Dacă vreun presbiter, desconsiderând pe propriul său episcop, ar face adunare osebită (separată) şi ar pune (aşeza) alt altar, nevădindu-1 cu nimic vrednic de osândă pe episcopul său în privinţa dreptei credinţe şi a dreptăţii, acela să se caterisească ca iubitor de stăpânire […]”[28]

Cauza care stă la baza acțiunii noastre de întrerupere a pomenirii este propovăduirea ereziei, astfel că cei care se despart de episcopul lor înainte de o hotărâre sinodală pentru că acesta propovăduiește în mod public erezia sau susține implicit erezia propovăduită de sinodul său, nu numai ca nu sunt supuși condamnării canonului menționat anterior, ci, mai mult decât atât, ar trebui socotiți demni și cinstiți ca ortodocși, conform Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol.[29]

Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol afirmă că: 

[…] cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări.”[30]

Pentru că Înaltpreasfinția Voastră nu ați anatematizat toate ereziile pe care noi le-am anatematizat, așa cum am menționat în scrisoarea anterioară din 12 Decembrie 2023, [31] și ați impus “teoria baptismală” eretică în Enciclica din 16 Decembrie 2023 [32], ne îngrădim de Înaltpreasfinția Voastră , dar nu și de Biserica Antiohiei. Cuvintele lui Pavel de Emesa: “cei care nu spun și nu gândesc și nu recunosc acestea [anateme], să fie anatema din Biserica!” pot zdruncina adânc orice conștiință ortodoxă.

Având în vedere faptul că întreruperea pomenirii episcopului este permisă doar pentru motive dogmatice, întreruperea pomenirii de către parohia noastră este făcută exclusiv pe motive dogmatice. Intenția noastră nu este să provocăm schismă, ci să rămânem credincioși Bisericii Ortodoxe Antiohiene. Nu vom pomeni niciun alt episcop în locul Înaltpreasfinției  Voastre și rămânem ca parohie în Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei. Din acest motiv, așteptăm cu întristare și în rugăciune momentul în care Înaltpreasfinția Voastră și Sfântul Sinod vor respinge și vor anatematiza în mod public și oficial ereziile care sunt cauza acestei întreruperi de pomenire, ceea ce ne va permite apoi să reluăm pomenirea Înaltpreasfinției Voastre la toate sfintele slujbe ale Bisericii.

Nu putem fi acuzați de schismă sau că am părăsit Biserica prin întreruperea pomenirii episcopului. Dimpotrivă, reafirmăm că rămânem credincioși Bisericii Antiohiei, credincioși Sfintei Evanghelii, credincioși Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane. În concluzie, orice acțiune eclezială (inclusiv suspendare, caterisire sau excomunicare) împotriva smereniei mele și a parohiei, în urma Mărturisirii noastre de credință, nu este canonică, nu are efect și nu poate fi recunoscută în Biserică, fiind lovită de nulitate. Smerenia mea va continua să slujească Sfânta Liturghie și să îndeplinească slujirea preoțească, în conformitate cu Canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic.[34] Noi cei care ne-am îngrădit de erezie suntem ortodocși și ar trebui să fim cinstiți pentru că apărăm Biserica de schismă și erezii.[35]

Rămânând credincioși Bisericii din Antiohia,

Cu toată dragostea în Hristos,

Protopresbiter Matei (Ion-Valentin) Vulcanescu

Parohia Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana

Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei

Urmează semnăturile membrilor parohiei

Note de subsol

[1] Vulcanescu, Scrisoare Deschisă către Patriarhul Ioan al X-lea și către Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei

[2] Mitropolitul Insulelor Britanice Creștin Ortodoxe și Irlandei, Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to Clergy December 2023. 

[3] Canonul 47 al Canoanelor Apostolice: Agapie si Nicodim, Pidalion, pp. 89-75

[4] Canonul 1 al Sinodului al III-lea din Cartagina din timpul Sfântului Ciprian: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 485-488 op. cit.

[5] Canonul 1 al Sfântului Vasile: Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp.83-90.

[6] Canonul Sinodului al III-lea din Cartagina și Canonul 1 al Sfântului Vasile: Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 80-81 & 83-90; Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 485-488 and 773-789 op. cit.; Ramsey, The Church: Deifying Relations, footnote 295, p. 73.

[7] “It is the custom of the Patriarchate of Antioch (in common with other patriarchates) to receive converts by either Baptism and Chrismation, or by Chrismation only, on a case-by-case basis.”: Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to Clergy December 2023. op. cit.

[8]  Referință editată a Sfantului Ciprian de Cartagina, Scrisoarea 69.3: ANF Vol. 5, p. 895. Also, according to Saint Cyprian of Carthage: “For in saying to the one being baptised, ‘Believest thou in an everlasting life, and that thou shall receive a remission of sins?’, we are saying nothing else than that it can be given in the [Orthodox] Church, but that among heretics where there is no Church it is impossible to receive a remission of sins.”: Saint Cyprian of Carthage, Letter 69.2: ANF Vol. 5, p. 894.

[9] Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to Clergy December 2023. op. cit.

[10] Secțiunea 4.3: Consiliul Mondial al Bisericilor, Declarația de la Toronto.

[11] Para. 19: “It is their deep conviction that the ecclesiological presuppositions of the 1950 Toronto Statement… are of paramount importance for Orthodox participation in the Council.”: Holy and Great Council, ‘Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World’; World Council of Churches, Toronto Statement

[12] Vulcanescu, Historical Approach To The Context Of The Dialogue With The Non-Orthodox: The Toronto Statement.

[13] Canon 15 of the 1st-2nd Council of Constantinople: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 471. op. cit.

[14] Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches.

[15] Canonul 3 al Sinodului III Ecumenic: “Iar dacă oarecare dintre clericii din fiecare cetate, ori sat (localitate de la ţară), au fost opriţi de la preoţie de către Nestorie şi de către cei împreună cu dânsul pentru că cugetă drept (pentru învăţătura lor dreaptă), am îndreptăţit şi pe aceştia să-şi dobândească (primească) din nou treapta proprie. Iar în genere, poruncim ca acei clerici care cugeta deopotrivă (învaţă de acord) cu sinodul ortodox şi ecumenic să nu se supună nicidecum şi în nici un chip episcopilor care S-au dezbinat, sau celor care se despart (de Biserică), sau cugetă diferit de Sinod.”; vezi şi: Canon 3 of the Third Ecumenical Council: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 228. op. cit.

[16] The ‘Anti-Chalcedonian’ Miaphysites/Monophysites are: the Syriac-Jacobites, Malankara-Indians, Armenians, Copts, Tewahedo-Ethiopians and Tewahedo-Eritreans.

[17] Joint Commission, First Agreed Statement; Joint Commission, Second Agreed Statement; Joint Commission, Recommendations On Pastoral Issues; Joint Commission, Communique: Proposals for Lifting Anathemas (1993).

[18] Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches. op. cit.

[19] Galateni 1:8-9

[20] Tit 3:10-11

[21] 2 Ioan 10-11

[22] 2 Petru 2:1

[23] Capitolul 19, Book 2 of the Constitutions of the Holy Apostles: ANF. Vol. 7, p. 902.

[24] Saint Ignatius of Antioch: The Epistle of Ignatius to Hero, a Deacon of Antioch, ch. 2, “Every one that teaches anything beyond what is commanded, though he be [deemed] worthy of credit, though he be in the habit of fasting, though he live in continence, though he work miracles, though he have the gift of prophecy, let him be in thy sight as a wolf in sheep’s clothing…”, ANF Vol. 1, p. 308.

[25] Sfântul Maxim Mărturisitorul: “Let it be remembered that if a hierarch excommunicates against the purpose of God, he is not following the decisions of the Holy Canons, because he (the hierarch) is obliged to carry it out in accordance to the divine judgement, and not according to his will.”

[26] Sfântul Vasile cel Mare: Scrisoarea CCXLII, NPNF Vol. 8, pp. 781-782 și Scrisoarea CCXLIII, NPNF Vol. 8, pp. 783-785; Sfântul Atanasie cel Mare: PG 35.33; Sfântul Ioan Hrisostom: PG 63:231, PG 55:461; Sfântul Grigorie Teologul: PG 36:460A-B; Sfântul Chiril al Alexandriei: PG 77:108A, PG 77:124A, PG 77:81B-C, PG 77:128A, PG 77,137A; Sfântul Maxim Mărturisitorul: Sfântul Maxim Mărturisitorul:, The Life of Our Holy Father St. Maximus the Confessor; Sfântul Sofronie Patriarhul Ierusalimului: PG 87.C:3369D; Sfântul Teodor Studitul: PG 99:1021, PG 99:1069, PG 99:1088A, PG 99:1417C,D; Sfântul Fotie cel Mare: PG 102:839; Sfântul Grigorie Palama: PG 150:863D, PG 150,880D; Sfântul Iosif Vryennios: Tomadaki, Sacred Codices of the Works of Joseph Bryennios, Vol. 2; Sfântul Marcu Eugenicul: Petit, Confession of faith displayed in Florence, Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephèse, Patrologia Orientalis 17, p. 442. (in French and Greek)

[27] Sfântul Marcu Eugenicul: ibidem.

[28] Canonul 31 al Canoanelor Apostolice: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 46.

[29] Refer to: Canon 31 of the Apostolic Canons, Interpretation: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 46-47.

[30] Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 471. op. cit.

[31] Vulcanescu, Open Letter to Metropolitan Silouan of the British Isles and Ireland. Refer to: Canon 1 of the Seventh Ecumenical Council: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 428-429.

[32] Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to Clergy December 2023. op. cit.

[33] Metropolitan of Nafpaktos, Theological Meetings, Ecclesiastical interventions. (in Greek)

[34] Refer to: Canon 3 of the Third Ecumenical Council: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 228. op. cit.

[35] Canon 15 of the 1st-2nd Council of Constantinople: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 471. op. cit.

Bibliografie

  1. Agapios, Hieromonk & Nicodemus, Monk. The Rudder (Pedalion) of the Metaphorical Ship of the One Holy Catholic and Apostolic Church of Orthodox Christians. The Orthodox Christian Educational Society, 2005.
  2. Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East. Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches, 12 Nov 1991. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2014/06/27/statement-of-the-orthodox-church-of-antioch-on-the-relations-between-the-eastern-and-syrian-orthodox-churches/>.
  3. Holy and Great Council. ‘Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World’, 2016. accessed 26 Oct. 2023. <https://www.holycouncil.org/rest-of-christian-world>. 
  4. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). First Agreed Statement, 20-24 June 1989. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/first-agreed-statement-1989/>.
  5. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). Second Agreed Statement, 23-28 Sep. 1990. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/second-agreed-statement-1990/>.
  6. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). Recommendations On Pastoral Issues, 23-28 Sep. 1990. accessed 28 Oct. 2023.<https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/recommendations-on-pastoral-issues-1990/>.
  7. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches. (Joint Commission) Communique: Proposals for Lifting Anathemas (1993), 1-6 Nov 1993. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/proposals-for-lifting-anathemas-1993/>.
  8. Metropolitan of Nafpaktos, Hierotheos. Θεολογικές συναντήσεις, Ἐκκλησιαστική Παρέμβαση [Theological Meetings, Ecclesiastical interventions], vol. 89 (in Greek), June 2003. accessed 24 Nov. 2023. <http://www.parembasis.gr/index.php/el/menu-teyxos-89/2830-2003-89-01>. 
  9. Migne, J.-P. Patrologia Graeca, 162 vols., 1857-1866. (PG)
  10. Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Silouan. Letter to Clergy December 2023. 16 Dec. 2023.
  11. Orthodox Ethos Publication. On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church: The Patristic Consensus and Criteria. Uncut Mountain Press, 2023.
  12. Petit, L. Documents relatifs au Concile de Florence, II, Oeuvres anticonciliaires de Marc d’Ephèse, Patrologia Orientalis 17, 1923. (in French and Greek)
  13. Ramsey, John Patrick, Hieromonk. The Church: Deifying Relations. CreateSpace Independent Publishing, 2018.
  14. Saint Maximus the Confessor. The Life of Our Holy Father St. Maximus the Confessor. Holy Transfiguration, 1982.
  15. Schaff, Philip. Ante-Nicene Fathers, Vol. 1: The Apostolic Fathers with Justin Martyr and Irenaeus. Christian Literature Publishing Co., 1900. (ANF Vol. 1)
  16. Schaff, Philip. Ante-Nicene Fathers, Vol. 5: Hippolytus, Cyprian, Caius, Novatian. Christian Literature Publishing Co., 1900. (ANF Vol. 5)
  17. Schaff, Philip. Ante-Nicene Fathers, Vol. 7: Fathers of the Third and Fourth Centuries: Lactantius,Venantius, Asterius,Victorinus, Dionysius, Apostolic Teaching and Constitutions, Homily, and Liturgies. Christian Literature Publishing Co., 1900. (ANF Vol. 7)
  18. Schaff, Philip & Wade, Henry. Nicene And Post-Nicene Fathers, Vol. 8 Basil: Letters And Select Works. Christian Literature Publishing Co., 1900. (NPNF Vol. 8)
  19. Tomadaki, N. B. Ἁγιορειτικοὶ κώδικες τῶν ἔργων Ἰωσὴφ Βρυεννίου [Sacred Codices of the Works of Joseph Bryennios]. (in Greek) Greece, 1963.
  20. Vulcanescu, Matthew, Protopresbyter. Historical Approach To The Context Of The Dialogue With The Non-Orthodox: The Toronto Statement, 14 June 2017. accessed 3 Nov. 2023. <https://ortodoxiacatholica.com/blog/2017/06/14/historical-approach-to-the-context-of-the-dialogue-with-the-non-orthodox-the-toronto-statement-by-fr-matei-vulcanescu-inter-orthodox-conference-organized-by-the-initiative-committee-of-the-conferenc/?lang=en>
  21. Vulcanescu, Matthew, Protopresbyter. Open Letter to Patriarch John X and the Holy Synod of the Church of Antioch, 6 Dec. 2023.
  22. Vulcanescu, Matthew, Protopresbyter. Open Letter to Metropolitan Silouan of the British Isles and Ireland, 12 Dec. 2023.
  23. World Council of Churches. Toronto Statement, 15 July 1950. accessed 25 Oct. 2023, <https://www.oikoumene.org/resources/documents/toronto-statement>.