ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH OF SAINT EDWARD THE MARTYR
AND SAINT PARASKEVI OF ROME

Mitropolia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei

Înaltpreasfinției Sale Mitropolitului Siluan
Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană 
a Insulelor Britanice și a Irlandei

17 Ianuarie 2023

Înaltpreasfinția Voastră, 

În legătură cu documentul Mitropoliei publicat recent, Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor[1] ( făcut public pe 9 ianuarie 2024 și modificat pe 11 ianuarie 2024 ), cu durere în inimă,  smerenia mea ar dori să vă aducă la cunoștință erorile dogmatice grave din acest document care sunt contrare Dogmelor Bisericii și au scandalizat pe mulți dintre credincioși. Documentul conține contradicții, definiții noi pentru concepte deja bine stabilite, interpretări eronate ale Sfintelor Canoane și ale învățăturilor Sfinților Părinți, traduceri greșite și folosirea inadecvată a sinoadelor istorice ca argumente aduse pentru susținerea teoriilor eretice a “Botezului incomplet” și a “Bisericilor incomplete”. 

Înaltpreasfinția Sa, Damianos, Arhiepiscopul Bisericii Autonome a Sinaiului și Egumenul Mănăstirii Sfânta Ecaterina, afirmă în Mărturisirea de credință împotriva tuturor ereziilor, din 26 ianuarie 2018[2],  “Arătăm ca erezie şi respingem în mod public ecumenismul, cu toate manifestările sale:

15. erezia conform căreia ar exista har mântuitor în afara Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești și că ar exista botez valid și har lucrător al preoției în afara Ei (simpla prezență istorică a unei succesiuni de la Apostoli și simpla rostire a formulei Sfintei Treimi nu validează «tainele» ereticilor).

17. erezia care afirmă că nu putem cunoaște care sunt granițele Bisericii și erezia conform căreia toată omenirea ar fi încorporată într-o «Biserica nevăzută»; conform învățăturii ortodoxe, Biserica este Biserica Istorică, vizibilă, cu succesiune apostolică, ce a păstrat Dreapta Credință (dogmele formulate la Sinoadele Ecumenice și anatemele ce delimitează Adevărul Dogmatic de minciuna eretică) și o duce mai departe până la sfârșitul veacurilor, și anume Biserica Ortodoxă.

19. transformarea pogorământului (iconomiei) în dogmă sau regulă; conform învățăturii ortodoxe, pogorământul este o derogare de la acrivie, de la regula credinței, pentru neputințe omenești, în circumstanțe excepționale, având ca scop aducerea oamenilor la Dreapta Credință, în ciuda piedicilor obiective. Pogorământul se aplică doar în cazuri de forță majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanțe adverse.Când, însă, în absența unor circumstanțe excepționale, continuarea aplicării iconomiei tulbură și ocolește rânduiala canonică, atunci adaptarea nu este o măsură înțeleaptă, ci sfidare a așezămintelor sfinte, conducând la nesocotirea Ortodoxiei.”

În acest document de Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor, termenii ‘iconomia’ și ‘akribeia’ au fost redefiniți contrar înțelesului lor stabilit conform învățăturilor Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane după cum urmează: “Două preconcepții ar fi să crezi că iconomia ar însemna o dispensă și acrivia ar fi norma. De fapt, iconomia înseamnă TOATE regulile posibile din gospodarie, acrivia fiind rigurozitatea acestora[3].” În realitate, nu este vorba despre nicio preconcepție, deoarece conform Sfântului Nicodim Aghioritul, definiția bine stabilită pentru termenul “acrivie” este exactitate, însemnând folosirea canoanelor valide formale, iar “iconomia” este toleranța în ceea ce privește adaptarea temporară, de excepție a Sfintei Tradiții pentru beneficiul spiritual al acelor persoane aflate în situații de excepție. Cu alte cuvinte,  “akribeia” este de fapt regula in timp ce “iconomia” este excepția.[4]

Apoi, termenului “mântuire“ i se dă o altă definiție după cum urmează: “‘Mântuire’ în acest context însemna sănătate spirituală. Această abordare mandata remediul excepțional al botezului, și NU, cum ar presupune azi niște rigoriști  , pentru TOȚI ereticii și schismaticii, ci doar pentru câțiva dintre ei.“[5]Aceste interpretări și definiții noi sunt contrare adevăratului înțeles al “Mântuirii“ : să fii unit cu Hristos în Unul și Unicul Lui Trup. De asemenea în fraza : “Nu exista mântuire în afara Bisericii”[6], este folosit timpul trecut, arătând că învățăturile Sfântului Ciprian de Cartagina nu ar mai fi de actualitate. Potrivit Sfintelor Scripturi, Mântuitorul nostru Însuși a spus “ Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu “.[7] Botezul nu este “un remediu excepțional ”, ci este singura poartă de intrare în Împărăția lui Dumnezeu, care este Biserica Ortodoxă.  Această frază este de asemenea contrară Canonului 1 al Sinodului al III-lea de la Cartagina, ținut în timpul Sfântului Ciprian (258) de el însuși,  care afirma: “declarăm ca nimeni nu poate fi botezat în afara Bisericii [Ortodoxe], existând un singur botez, și acesta fiind doar în Biserica [Ortodoxă].”[8]

Botezul este dogma Bisericii: un botez în Biserica Ortodoxă,  după cum mărturisim în Crez: Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică, și mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Nu există dogmă care să afirme că cei care au “o credință Trinitară să fie primiți prin mărturisirea credinței și Mirungere.” [9]  Este interzisă folosirea canoanelor de iconomie pentru a face teologie și dogmă din ele, cum se evidențiază în secțiunea G2 a documentului: “Cu toate acestea, din punct de vedere pastoral, nu dogmatic… această Arhiepiscopie permite [catehumenilor] să aleagă un botez ortodox în loc de mirungere.”[10] Transformarea iconomiei în dogmă este de fapt teoria eretică propovăduită de Mitropolitul Ioannis Zizioulas. În mărturisirea de credință a ÎnaltPreasfințitului Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului, Înaltpreasfinția Sa respinge public “transformarea iconomiei (oikonomia)  în dogmă sau regulă ” [11] ca una dintre manifestările ereziei ecumenismului. Înaltpreasfinția Sa a botezat mulți oameni în Biserica Ortodoxă din cei care au fost “primiți  prin Mirungere”, fapt pe care acest document îl numește “botez corectiv”. Este impropriu să se numească botez ‘corectiv’, fiind vorba despre unul și unicul Botez în Biserica Ortodoxă.

Canoanele Apostolice nu au fost menționate deloc în lista Sfintelor Canoane referitoare la primirea ereticilor în acest document. Canoanele Apostolice sunt stabilite de Canonul 2 al Sinodului V-VI Ecumenic și de Canonul I al Sinodului al VII-lea Ecumenic ca fiind inspirate de Duhul Sfânt și cu autoritate Apostolică[12]. Cele două Canoane Apostolice cu privire la primirea ereticilor sunt următoarele: 

Canonul Apostolic 46: Poruncim să se caterisească episcopul sau presbiterul care a primit (ca valid) botezul ori jertfa (euharistia) ereticilor. Căci ce fel de împărtăşire are Hristos cu Veliar? Sau ce parte are credinciosul cu necredinciosul?[13]

Canonul Apostolic 47: Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul cu adevărat sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat de către eretici (cei fără credinţă adevărată) să se caterisească, ca unul care ia în râs crucea şi moartea Domnului şi nu deosebeşte preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.[14]

Documentul menționat mai sus a introdus și o nouă idee în versiunea actualizată (v1.1 din 9 Ianuarie 2024) și anume “primirea unui convertit prin Mirungere nu este o recunoaștere a validității botezului neortodox. În schimb, este un act prin care Mirungerea completează ceea ce lipsește în botezul neortodox.”[15] Această idee vine în contradicție cu afirmația din enciclica Înaltpreasfinției Voastre din 16 Decembrie 2023 [16], cum că “este interzisă rebotezarea”, declarând că ar exista naștere din nou în botezul ereticilor, prin urmare, că ar exista și preoție și Biserică la aceștia.

Clauza nerecunoașterii botezului neortodox este corectă și de apreciat, dar fraza curentă este contradictorie în sine. Prima propoziție respinge botezul neortodox, dar în același timp, în următoarea propoziție se acceptă faptul că botezul neortodox ar avea ceva ce necesită să fie completat de Mirungere, căzând în teoriile eretice a Botezului incomplet” și a “Bisericilor nedepline”. În discuția pe care am avut-o cu Profesorul Emerit Demetrios Tselenghidis de la Universitatea din Thessaloniki în legătură cu acest citat specific, profesorul a pus binecuvântata întrebare: “Poate fi o femeie parțial sau pe jumătate însărcinată (ολίγον έγκυος)?” Această întrebare ne duce la concluzia logică că botezul poate fi doar complet valid sau complet invalid. 

Aceste teorii eretice, și anume cea a “botezului incomplet” și cea a “bisericilor incomplete” au fost de fapt concepute de teologii iezuiți Karl Rahner and Yves Congar, care au fost teologii instrumentali ai Consiliului papist Vatican II [17]. În Ortodoxie, aceste teorii eretice au fost folosite de părintele Georges Florovsky în compoziția Declarației de la Toronto (1950)[18]a Consiliului Mondial al Bisericilor ce a fost adoptată de Sinodul din Creta (2016)[19], și de Mitropolitul Ioannis Zizioulas. Aceasta teologie nouă definește o ecleziologie diferită, care este contrară ecleziologiei ortodoxe. Înaltpreasfinția sa Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului a respins public teoriile eretice a ’botezului incomplet’ și a ‘bisericilor incomplete’ după cum am menționat anterior.

Pentru a susține teoria eretică a “Botezului incomplet“, referințele către Sfânta Scriptură au fost omise complet în acest document. Mântuitorul nostru Iisus Hristos Însuși a stabilit regula pentru primirea tuturor convertiților când le-a spus Sfinților Apostoli: “Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.”[20] Sfinților Apostoli și urmașilor acestora Mântuitorul le-a dat porunca să boteze, să-și facă ucenici în toată lumea, și sa învețe  “toate câte v-am poruncit vouă.” Ereticii, care nu sunt succesorii Apostolilor prin punerea mâinilor și succesiune apostolică prin credință, nu sunt discipolii lui Hristos și nici membrii ai Bisericii Sale cea Una și Unică. Ereticii, care sunt tăiați din Biserica Ortodoxă, nu-i pot uni pe adepții lor cu Biserica  Ortodoxă[21]. De aceea, poate exista un singur Botez răscumpărător care este doar în Biserica Ortodoxă, adică Unul și Unicul Trup al lui Hristos, care a păstrat Credința Apostolică, așa cum învață Sfântul Apostol Pavel: “Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; Este un Domn, o credinţă, un botez”[22].

Când un prezbiter ortodox botează, îl afundă complet de trei ori pe cel care se botează în apa sfințită de Duhul Sfânt (conform canonului 50 Apostolic[23]). Eterodocșii,  care sunt în afara granițelor Bisericii Ortodoxe și care sunt tăiați din succesiunea Apostolică și dinCredința Ortodoxă, nu pot sfinți apa de botez pentru că sunt lipsiți de Sfântul Duh. De aceea, și daca ar ‘boteza’ în numele unei “Triade”, aceasta nu este Sfânta Triadă așa cum e învățată de Sfinții Apostoli, de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, iar apa botezului nu este apa sfințită, persoana nefiind născută din nou din apă și Duh Sfant. 

În documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor, Mitropolia a promulgat un “canon nou” al Bisericii fără nici o aprobare sinodală în Secțiunea F care afirmă : “Orice laic care primește un botez „corectiv” va fi excomunicat iar un cleric va fi depus. Aceasta este o ofensă gravă care rupe unitatea Bisericii și, ca atare, este tratată într-o manieră fără compromisuri.”[24], unde botezul ‘corectiv’ înseamnă primirea prin botez în Biserica a unei persoane după ce a fost primită prin mirungere. Motivul acestui “canon nou” este că ar preveni “ruperea unității Bisericii dar de fapt însăși promulgarea lui, mai ales fără aprobare sinodală, cauzează diviziuni între eparhiile Bisericii Antiohiei.

Acuzația a fost făcută și la adresa laicilor și a clericilor [de asemenea “ din câteva mănăstiri (incluzând Muntele Athos) dar și alte jurisdicții] care doresc botezul ortodox pentru toți neortodocșii, referindu-se la aceștia ca la o “minoritate cu tendință schismatică în Biserica Ortodoxă“ și “extremiști“[25]. O întrebare care se naște: este Starețul Parthenios al Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos și duhovnicul Patriarhului Ioan al X-lea al Antiohiei, care a făcut sute de botezuri ‘corective’, un “extremist”  cu “tendințe schismatice” ?

Sfântul Paisie Velicikovsky descrie experiența Arhiepiscopiei Iașilor din secolul al XVIII-lea, când uniați din Transilvania care au fost primiți inițial prin Mirungere, au fost ulterior botezați de Mitropolitul Iașilor în Sâmbăta Mare. În corespondența sa cu ieromonahul Dorotheos Voulismas, sfântul îi spune să boteze fără teamă și fără ezitare pe toți cei care au fost primiți prin Mirungere ca și când nu ar fi fost vreodată mirunși, pentru că aceasta este în conformitate cu cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, care nu a poruncit ucenicilor Săi să “ungă în numele Tatălui si al Fiului și al Sfântului Duh”, ci sa  “botezați …. în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”[26]; nici nu a spus, cel ce a crezut și a fost uns se va mântui,  ci cel ce a crezut și a fost botezat[27], nici nu a zis despre renăscut din Mir și din Duh, ci din apă și din Duh, că va intra în Împărăția Cerurilor.[28]De unde se vede necesitatea mântuirii noastre mai întâi prin Botez, și nu prin altă Taină. [29]

Clement al Alexandriei (150-215), urmând Tradiția Apostolică cu privire la ‘botezul’ eretic, arată ca ereticii, fiind în afara Bisericii, nu au adevăratul Botez: “…Dar fugi, nu zăbovi, în locul în care se află ea’. A numit în chip echivoc <<loc>> adunarea ereziei; n-a numit-o Biserică. Apoi Scripturile continuă: ’ Așa vei trece apa străină’ că nu socotește botezul eretic apă proprie și curată. ‘ și vei trece dincolo de râu străin,’ care te duce în altă parte și  te târăște în mare unde este azvârlit cel care se abate de la drumul cel singur al adevărului, fiind furat iarăși de valurile păgânești și fără de rânduială ale vieții.”[30]

Cu referire la deciziile celor patru sinoade citate în Secțiunea B a documentului Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor pentru susținerea primirii ereticilor prin Mirungere[31], smerenia mea ar vrea să sublinieze că aceste decizii sinodale, din păcate au fost interpretate sau traduse greșit. Sinodul din 1484 din Constantinopol  a fost convocat pentru a declara oficial Conciliul de la Ferrara-Florența (1439) ca fiind un conciliu fals, pentru a-i condamna pe latini ca fiind eretici și pentru a-i chema înapoi la Biserica Ortodoxă pe acei foști ortodocși care au început a-l pomeni pe Papa latin al Romei în urma falsului conciliului Ferrara-Florența.[32]În decretele sinodului, “Latinii” menționați erau inițial Uniați care erau subordonați Papei de la Roma după falsul sinod, dar fuseseră botezați înainte în Biserica Ortodoxă. Decretul sinodal a fost făcut conform iconomiei (economia), pentru acea perioadă specifică, datorită tiraniei statelor Latine care controlau teritoriile fostului Imperiu Bizantin, conform Sfântului Nicodim Aghioritul și Sfântului Atanasie Parios[33]. Sf. Nicodim continuă să afirme că, “iconomia are măsuri şi hotare, şi nu este veşnică şi nehotărâtă .”[34]

Decizia din 1642 a Sinodului din Moldova citată în documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor: “Taina [botezului] o dată primită nu se mai repeta, plecând de la premisa că persoana care a efectuat botezul, credea într-o maniera Ortodoxă în 3 persoane ale unui singur Dumnezeu.“[35], nu se adresează validității ‘botezului’ ereticilor. De fapt, se afirmă că un botez ortodox adevărat în Biserica Ortodoxă nu poate fi repetat, conform Canonului Apostolic 47. De aceea, decizia acestui Sinod nu poate fi folosită în susținerea primirii ereticilor prin Mirungere. 

Sinodul din Moscova din 1666-1667 a fost întrunit de Țarul Alexei al Rusiei la care au participat Patriarhul Paisie al Alexandriei, Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, precum și episcopi din Rusia și  din alte Biserici Locale. În documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor este citat  că “la insistența Patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei” a fost anulată hotărârea Sinodului de la Moscova din 1620 care impunea botezul latinilor și al altor eretici. În minuturile lucrărilor acestui Sinod, unde se face trimitere la “Hotărârile Sinoadelor precedente în care este interzisă re-botezarea, chiar și a Arienilor și a Macedonienilor în cazul venirii lor la Ortodoxie”[36], este de fapt o interpretare greșită a canoanelor Sinoadelor Ecumenice. Canonul 7 al Sinodului II Ecumenic și Canonul 95 al Sinodului V-VI  Ecumenic a permis prin iconomie temporară (economia), ca Arienii și Macedonenii să fie primiți prin Mirungere, dar canoanele nu interziceau primirea prin Botez.

Nu există niciun canon al niciunui Sinod Ecumenic care sa interzică primirea ereticilor prin botez. Referirea către Sfântul Marcu al Efesului și către Sinodul din Constantinopol din 1484 a fost de asemenea interpretat greșit la Sinodul din 1667 în sensul de a  “nu se repeta botezul latinilor” dar după cum s-a menționat anterior, decretul Sinodului din 1484 a fost făcut conform iconomiei, pentru primirea foștilor ortodocși care au fost subordonați Papei de la Roma. Un punct important de menționat este faptul ca Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei, care a fost foarte insistent și influent în Sinod în oprirea botezului latinilor care veneau în Biserică, a prezentat în secret loialitate Papei de la Roma înainte de a participa la Conciliul de la Moscova din 1667[37].

Decretul 15 al Sinodului de la Ierusalim din 1672, după cum a fost citat în documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor, este bazat pe o traducere greșită care a dus la concluzia falsă că există “botez valid” la eretici. Conform Protopresbiterului Theodoros Zisis, Profesor Emerit al Universității din Thessaloniki și Părintelui Seraphim Zisis, o traducere mai exactă din greacă este: “Respingem, ca pe o necurăție și întinare, (cuvântul) că credința fiind defectuoasă se împuținează integritatea Tainei. Ereticii însă – pe care Biserica îi primește după ce s-au lepădat de erezie și au îmbrățișat Biserica cea catholică (Ortodoxă) – deși au avut credință defectoasă, au primit botezul deplin. De aceea nu se botează din nou dacă mai tarziu au primit credința desăvârșită.”[38]Părintele Theodoros și Părintele Serafim subliniază că, în Decretul 15, Patriarhul Dositheos nu abordează validitatea botezului celor din afara Bisericii Ortodoxe, ci abordează întrebarea dacă lucrarea Duhului Sfânt în Sfântul Botez se bazează pe gradul de credință al persoanei care este botezată.[39]

În documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor, Sinodul de la Constantinopol (1756) a fost descris în Secțiunea C drept „voci divergente” și că „acest Sinod nu a rezistat testului timpului, deoarece a răsturnat învățătura și practica consecventă a Bisericii, așa cum a fost primită canonic din antichitate.“[40] Această afirmație este în contradicție cu hotărârea sinodală (nr. 8) emisă de Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei din 1933, conform căreia toți ereticii trebuie să fie botezați, care a adoptat decretul Sinodului din 1756 [41], iar această hotărâre sinodală este ultima decizie oficială a Bisericii Antiohiei privind primirea ereticilor. În interpretarea Episcopului Nikodim Milaš, citată în documentul Politici și Resurse Canonice pentru primirea eterodocșilor, care afirmă că decizia este „contrară practicii Bisericii Răsăritene din toate secolele și, în special, practicii Bisericii Greciei însăși” după Marea Schismă, Episcopul a greșit din păcate asupra istoriei Bisericii Ortodoxe între anii 1054 și 1756. Au existat, de fapt, diverse izvoare în această perioadă, inclusiv surse latine și non-ortodoxe, care mărturisesc că toți ereticii sunt primiți în Biserica Ortodoxă prin botez, în concordanță cu Sfânta Evanghelie, cu învățăturile Sfinților Părinți și cu Sfintele Canoane[42].

Înaltpreasfinția Voastră,

Cu rugăciune și dragoste în Hristos, așteptăm momentul în care Eminența Voastră va respinge și va anatematiza în mod public și oficial ereziile care sunt cauza încetării pomenirii Înaltpreasfinției voastre la sfintele slujbe. Aceste erezii sunt: teoriile eretice, anume cea a „Botezului incomplet” și cea a „Bisericilor incomplete”, panerezia ecumenismului, participarea la „Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB), acordurile cu Anti-Calcedonienii [așa- numite acorduri Chambesy (1989, 1990 și 1993) și declarația sinodală din 1991 a Bisericii Antiohiei privind relațiile cu „Biserica Ortodoxă Siriacă”, care a hotărât permisiunea intercomuniunii și concelebrării cu ereticii condamnați de Sinoadele Ecumenice al IV-lea, al V-lea, al VI-lea și al VII-lea]. Așa cum prin scrisoarea  Înaltpreasfinției Voastre din 23 Decembrie 2023[43]  s-a pecetluit faptul că învățați erezia în mod public printr-o depoziție necanonică, nulă și vidă în loc să încercați să demonstrați că smerenia mea aș fi în eroare și că Înaltpreasfinția Voastră nu sunteți eretic, așteptăm momentul în care Eminența Voastră va fi condusă de conștiința Voastră ortodoxă spre a anula această scrisoare, dovedind astfel Ortodoxia Voastră. Toate acțiunile menționate mai sus ne vor permite apoi să reluăm pomenirea Înaltpreasfinției Voastre la toate sfintele slujbe ale Bisericii.

Rămânând credincioși Bisericii Ortodoxe din Antiohia,

Cu toată dragostea în Hristos,

Protopresbiter Matei (Ion-Valentin) Vulcanescu

Parohia Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana

Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei

Urmează semnăturile membrilor parohiei

Note

[1]  Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox.

[2] Tasthyras Tasthyras, Arhiepiscopul Sinaiului, Damianos: Mărturisirea de credință ortodoxă împotriva tuturor ereziilor

[3] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, p. 1. op. cit.

[4] Referire la: Nota de subsol 12: Orthodox Ethos Publication. On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church: The Patristic Consensus and Criteria, p. 20.

[5] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, p. 1. op. cit.

[6] Scrisoarea 72 a Sfântului Ciprian de Cartagina, para. 21: Schaff, ANF Vol. 5, p. 911

[7] Ioan 3:5

[8] Canonul 1 al Sinodului al III-lea al Cartaginei din timpul Sfântului Ciprian: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 485-488 op. cit.

[9] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section G2, p. 7. op. cit.

[10]  Ibidem. op. cit.

[11] Tasthyras Tasthyras, Arhiepiscopul Sinaiului, Damianos: Mărturisirea de credință ortodoxă împotriva tuturor ereziilor

[12] Canonul 2 of Sinodului V-VI Ecumenic (Quinisext) si Canonul 1 al SInodului al VII-lea Ecumenic: Schaff, NPNF Vol. 14, p. 635 & 1029. See also: Orthodox Ethos Publication. On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 35-40. op. cit.

[13] Schaff, NPNF Vol. 14, p. 1093. op. cit.

[14] Ibidem. op. cit.

[15] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section G2, p. 7. op. cit.

[16] Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to Clergy December 2023.

[17] Heers, The Ecclesiological Renovation of Vatican II, pp. 21-31, 95-105 & 182-213.

[18] Consiliul Mondial al Bisericilor, Declaratia de la Toronto

[19] ‘Holy and Great Council’, Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World

[20] Matei 28:19-20

[21] Orthodox Ethos Publication, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 193-194 op. cit.

[22] Efeseni 4:4-5

[23] Canonul Apostolic 50: Dacă vreun episcop sau presbiter nu ar săvârşi cele trei afundări ale unei singure sfinţiri (a botezului), ci numai o afundare, aceea care se dă (se practică) întru moartea Domnului, să se caterisească. Pentru că nu a zis Domnul: întru moartea mea botezaţi, ci: mergând, învăţaţi toate nea­murile, botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh (Matei 28,19).”: Schaff, NPNF Vol. 14, p. 1093. op. cit.

[24] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section F, p. 6. op. cit.

[25] Ibidem, p. 2. op. cit.

[26]  Matei 28:19

[27]  Marcu 16:16

[28]  John 3:5

[29] Ica, On Chrismation and Baptism in Moldova in the year 1785, p. 29.

[30] Refer to: Clement of Alexandria, Stromata, Book 1, Ch, 19: cf. Schaff, ANF Vol. 2, p. 693.

[31] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section B, pp. 3-4. op. cit.

[32]  Runciman, The Great Church in Captivity, p. 228; Orthodox Ethos Publication, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 214-217. op. cit.

[33] Metallinos, I Confess One Baptism, p. 91. op. cit.

[34] Orthodox Ethos Publication, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 214-215; Footnote 66 to the Canons of the Holy Apostles: Agapios and Nicodemus, The Rudder, op. cit.

[35] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section B, p. 4. op. cit.

[36]  Ibidem. op. cit.

[37] Runciman, The Great Church in Captivity, p. 234; Raheb, Conception of the Union in the Orthodox Patriarchate of Antioch; Orthodox Ethos Publication, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 262-265. op. cit.

[38] Orthodox Ethos Publication, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 284-285 op. cit.

[39] Ogorodnik, Perfect Baptism of ‘Imperfect in the Faith’ (In Russian)

[40] Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, Section C, p. 4. op. cit.

[41] Lacombe, Échos d’Orient, vol. 33, no. 173, (Paris, 1934), p. 99. (in French); Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, p. 299, op. cit.

[42] Surse existente disponibile: Canonul 4 al Conciliului papist de la Lateran IV (1215), Papa Honorius III (1216-1227), Papa Grigorie IX (1241), Patriarhul Kallistos de Constantinopole (1350-54, 1355-63), Regina Elisabeta I a Angliei (1590), Nicholas Varkoch, ambassador of the Emperor of the Holy Roman Empire (1593), Sylvester, Archbishop of Vologda (1613), St. Hermogenes the Patriarch of Moscow (1610), Caucus, Latin Archbishop of Corfu (17th century), Latin priest Richard Simon (17th century) and French Latin priest Francois Richard (1657): Dragas, The Manner of Reception of Roman Catholic Converts into the Orthodox Church; Troitsky, The Unity of the Church and the World Conference of Christian Communities; Ware, Eustratios Argenti, p. 67.

[43]  Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Letter to the Archdiocese.

Bibliografie

  1. Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of the British Isles and Ireland. Canonical Resources and Policies for the Reception of the Heterodox, 11 Jan 2024.
  2. Archbishop of Sinai, Damianos. Confession of the Orthodox Faith against all heresies by Blessed Father Damianos, Archbishop of Sinai, 26 Jan. 2018. accessed 14 Jan 2024. <https://ortodoxiacatholica.com/blog/2018/01/27/marturisirea-de-credinta-ortodoxa-impotriva-tuturor-ereziilor-a-preafericitului-parinte-damianos-arhiepiscopul-sinaiului/?lang=en>.
  3. Agapios, Hieromonk & Nicodemus, Monk. The Rudder (Pedalion) of the Metaphorical Ship of the One Holy Catholic and Apostolic Church of Orthodox Christians. The Orthodox Christian Educational Society, 2005.
  4. Dragas, George, Fr. The Manner of Reception of Roman Catholic Converts into the Orthodox Church. Greek Orthodox Theological Review, Vol. 44, No. 1-4, pp. 235-271. accessed 16 Jan. 2024. <http://orthodoxinfo.com/ecumenism/The-Manner-of-Reception-of-Roman-Catholic-Converts-into-the-Orthodox-Church-Fr-George-Dragas.pdf>.
  5. Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East. Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches, 12 Nov 1991. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2014/06/27/statement-of-the-orthodox-church-of-antioch-on-the-relations-between-the-eastern-and-syrian-orthodox-churches/>.
  6. Heers, Peter, Protopresbyter. The Ecclesiological Renovation of Vatican II: An Orthodox Examination of Rome’s Ecumenical Theology Regarding Baptism and the Church. Uncut Mountain Press, 2015.
  7. ‘Holy and Great Council’. Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World, 2016. accessed 26 Oct. 2023. <https://www.holycouncil.org/rest-of-christian-world>. 
  8. Ica, Arhid. Ioan I., Jr. Despre Mirungere şi Botez în Moldova anului 1785 – stareţul Paisie Velicikovski în dialog epistolar cu eruditul ieromonah Dorotheos Vulismas [On Chrismation and Baptism in Moldova in the year 1785 – the Elder Paisius Velichkovsky in correspondence with the scholar Hieromonk Dorotheos Voulismas] (in Romanian) 7 June 2011.
  9. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). First Agreed Statement, 20-24 June 1989. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/first-agreed-statement-1989/>.
  10. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). Second Agreed Statement, 23-28 Sep. 1990. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/second-agreed-statement-1990/>.
  11. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches (Joint Commission). Recommendations On Pastoral Issues, 23-28 Sep. 1990. accessed 28 Oct. 2023.<https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/recommendations-on-pastoral-issues-1990/>.
  12. Joint Commission Of The Theological Dialogue Between The Orthodox Church And The Oriental Orthodox Churches. (Joint Commission) Communique: Proposals for Lifting Anathemas (1993), 1-6 Nov 1993. accessed 28 Oct. 2023. <https://orthodoxjointcommission.wordpress.com/2013/12/14/proposals-for-lifting-anathemas-1993/>.
  13. Lacombe, J. Échos d’Orient, vol. 33, no. 173. (in French) Paris, 1934.
  14. Metallinos, George D., Protopresbyter. I Confess One Baptism… St. Paul’s Monastery, 1994. accessed 27 Oct 2023. <https://www.oodegr.com/english/biblia/baptisma1/perieh.htm>.
  15. Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Silouan. Letter to Clergy December 2023. 16 Dec. 2023.
  16. Metropolitan of the Orthodox Christian British Isles and Ireland, Silouan. Letter to the Archdiocese. 23 Dec. 2023.
  17. Ogorodnik, Elena. Совершенное Крещение «несовершенных В Вере»: О Чем На Самом Деле Говорится В «послании Восточных Патриархов»? [Perfect Baptism of ‘Imperfect in the Faith’: What Is the ‘Epistle of the Eastern Patriarchs’ Really Talking About?] (In Russian). 3 Apr. 2019. accessed 16 Jan. 2024. <https://pravoslavie.ru/120312.html>.
  18. Orthodox Ethos Publication. On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church: The Patristic Consensus and Criteria. Uncut Mountain Press, 2023.
  19. Raheb, Abdallah, Archimandrite. Conception of the Union in the Orthodox Patriarchate of Antioch. 1981, accessed 16 Jan. 2024. <https://phoenicia.org/orthodox-antioch-union.html>.
  20. Runciman, Steven. The Great Church in Captivity: A Study of the Patriarchate of Constantinople from the Eve of the Turkish Conquest to the Greek War of Independence. Cambridge University Press, 1968
  21. Schaff, Philip. Ante-Nicene Fathers, Vol. 2: Fathers of the Second Century: Hermas, Tatian, Athenagoras, Theophilus, and Clement of Alexandria. Christian Literature Publishing Co., 1900. (ANF Vol. 2)
  22. Schaff, Philip. Ante-Nicene Fathers, Vol. 5: Fathers of the Third Century: Hippolytus, Cyprian, Caius, Novatian. Christian Literature Publishing Co., 1900. (ANF Vol. 5)
  23. Schaff, Philip. Nicene and Post-Nicene Fathers, Vol. 14: The Seven Ecumenical Councils. Christian Literature Publishing Co., 1900. (NPNF Vol. 14)
  24. Tasthyras Tasthyras. Αρχ. Σινά κ. Δαμιανός: Ορθόδοξη ομολογία πίστεως εναντίον όλων των αιρέσεων. [Archbishop of Sinai, Damianos: Orthodox Confession of Faith Against All Heresies] (in Greek), 7 Mar. 2019. accessed 15 Jan. 2024. <https://tasthyras.wordpress.com/2019/03/07/%CE%B1%CF%81%CF%87-%CF%83%CE%B9%CE%BD%CE%AC-%CE%BA-%CE%B4%CE%B1%CE%BC%CE%B9%CE%B1%CE%BD%CF%8C%CF%82-%CE%BF%CF%81%CE%B8%CF%8C%CE%B4%CE%BF%CE%BE%CE%B7-%CE%BF%CE%BC%CE%BF%CE%BB%CE%BF%CE%B3%CE%AF%CE%B1/>
  25. Troitsky, Hilarion, Saint. The Unity of the Church and the World Conference of Christian Communities. ROCOR Studies, 13 Apr. 2020. accessed 16 Jan. 2024. <https://www.rocorstudies.org/2020/04/13/the-unity-of-the-church-and-the-world-conference-of-christian-communities/>.
  26. Ware, Timothy. Eustratios Argenti: A Study of the Greek Church under Turkish Rule. Oxford University Press, 1964.
  27. World Council of Churches. Toronto Statement, 15 July 1950. accessed 25 Oct. 2023, <https://www.oikoumene.org/resources/documents/toronto-statement>.