ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH OF SAINT EDWARD THE MARTYR AND SAINT PARASKEVI OF ROME
Mitropolia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Marii Britanii și Irlandei
Către
Preafericirea Sa Patriarhul Ioan al X-lea
Și Sfântul Sinod al Bisericii Antiohiei
Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a Întregului Răsărit
Reședința Patriarhală
Balamand
Koura
Liban
6 Decembrie 2023
Părinte Patriarh, Preafericirea Voastră,
Și Înaltpreasfințiile Voastre din Sfântul Sinod,
Binecuvântați !
Aș dori pe această cale să transmit mulțumirile parohiei noastre către Înaltpreasfinția Sa Siluan (Oner), Mitropolit al Insulelor Marii Britanii și Irlandei, care ne-a primit în Noiembrie 2021. Este o binecuvântare și onoare să fim parte din străvechiul Patriarhat al Antiohiei, întemeiat de Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Este o mare onoare pentru noi să ne aflăm în această Biserică Apostolică unde “… ucenicii s-au numit creștini”.[1]
De când am simțit lucrarea Duhului Sfânt în Unul și Unicul Trup al lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, am încercat să-mi dedic toată viața lui Hristos. Am fost hirotonit prezbiter al Bisericii Greciei în 2007, iar de atunci, eu, păcătosul, cu smerenie, am luptat cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată puterea mea și cu toată mintea mea pentru Adevărul lui Hristos. Cât timp am fost cleric al Bisericii Greciei, am avut oportunitatea să cunosc și să colaborez cu teologi importanți ai Greciei .[2] În timpul luptei împotriva ereziilor Ecleziologice și Hristologice, în special ale celor din Sinodul din Creta, am organizat conferințe și am făcut parte din delegațiile ecleziale către diferite Biserici locale.[3] Prin harul lui Dumnezeu, aceste conferințe și discuții au ajutat Bisericile locale ale Bulgariei, Georgiei și Rusiei să înțeleagă și să realizeze ereziile care urmau să fie adoptate în așa-numitul sinod din Creta. Profesorul Dimitrios Tselenghidis, membru al delegației ecleziale, îmi este de asemenea sfătuitor în toate subiectele teologice discutate mai jos. De asemenea am scris această scrisoare cu binecuvântarea duhovnicului meu, Arhimandritul Maximos (Karavas) de la Mănăstirea Sfintei Paraskevi Romana, Milochori, Ptolemaida, Grecia.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Serafim al Pireului, în fiecare Duminică a Ortodoxiei, am citit Sinodiconul Ortodoxiei cu anatemele împotriva tuturor ereziilor. Această slujbă include anatemele împotriva actualilor căzuți și anticanonici patriarhi Anti-Calcedonieni (miafiziți/monofiziți). Aceste anateme sunt proclamate de asemenea de Înaltpreasfințitul Damianos al Sinaiului, de Înaltpreasfințitul Longhin de Bănceni al Bisericii Ortodoxe Ucrainene canonice, de Înaltpreasfințiții Andreas de Dryinoupolis, Serafim de Kythira și de vrednicii de pomenire Kosmas de Aetolia și Ieremia de Gortyna din Biserica Greciei. Dupa ce am fost primit în Biserica Antiohiei, am continuat tradiția ortodoxă și am proclamat aceste anateme public în fiecare Duminică a Ortodoxiei.[4]
Cele două motive pentru care am cerut cu smerenie să fiu primit în Patriarhia Antiohiei sunt faptul că Biserica Antiohiei nu a participat la așa-numitul sinod din Creta și faptul că nu i-a recunoscut pe schismaticii ucraineni.[5] Am plecat din Biserica Greciei datorită faptului că i-a recunoscut pe schismaticii ucraineni la nivel liturgic prin pomenirea Arhiepiscopului Greciei în Mitropolia Pireului. Celelalte două Biserici locale care nu au participat în Creta (chiar dacă nu sunt deschise să creeze și să primească misiuni noi într-un context multinaţional), au emis declarații evidenţiind unele dintre ereziile textelor din Creta.[6] Biserica Antiohiei a respins așa-numitul sinod din Creta, bazându-se pe lipsa de sinodalitate și lipsa de consens a întâlnirii. Totuși, această poziție este neclară, pentru că nu există o condamnare a ereziilor Ecleziologice și Hristologice adoptate în Creta.[7]
Suntem foarte îngrijorați de ultima declarație a Sfântului Sinod din 21 Octombrie 2023, de reluare a comuniunii cu Patriarhatul Ierusalimului, care a adoptat o ecleziologie neortodoxă în așa-numitul sinod din Creta, acesta fiind și motivul redactării acestei scrisori .[8] Am așteptat ca raportul sinodal asupra rezultatelor așa-numitului sinod din Creta să fie făcut public, după cum a mandatat Sfântul Sinod în 27 Iunie 2016 .[9] Nu am văzut nici o declarație echivalentă care să evidențieze ereziile textelor așa-numitului sinod din Creta, așa cum au făcut Sfintele Sinoade ale Bisericilor Bulgare și Georgiene. În schimb, a fost anunțată restabilirea comuniunii cu Patriarhatul Ierusalimului. Din ce știm până acum, Biserica Ierusalimului nu a renunțat nici la învățăturile Ecleziologice și Hristologice eretice ale textelor semnate în Creta și nici nu și-a retras Episcopul din Qatar. Această restaurare a comuniunii fără rezolvarea cauzei inițiale care a dus la întreruperea comuniunii cu Patriarhia Ierusalimului, la care se mai adaugă și ereziile Ecleziologice și Hristologice adoptate de Ea în Creta, nu vindecă schisma ci o face să continue .[10]
De aceea, am dori să vă întrebăm cu smerenie care este poziția Bisericii Antiohiei în privința următoarelor subiecte teologice pe care le voi descrie mai departe: apartenența la Consiliul Mondial al „Bisericilor” (CMB), faptul că Sfântul Sinod nu a condamnat până acum ereziile textelor așa-numitului sinod din Creta, acceptarea așa-numitelor „Acorduri de la Chambesy” (1989 și 1990), hotărârea din 1991 a Sfântului Sinod de a avea intercomuniune cu anticalcedonienii și primirea în Biserică, fără Botezul Ortodox, a eterodocșilor care au fost „botezați” în Numele Sfintei Treimi în cultul lor.
“Consiliul Mondial al Bisericilor” (CMB) se definește ca o “părtășie de biserici care care îl recunosc pe Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor”.[11] Dialogul pe platforma CMB este bazat pe premise protestante, care contrazic criteriile ortodoxe ale Sfântului Apostol Pavel.[12] Acest lucru este evident în ‘Declarația de la Toronto’ (1950) care reprezintă baza participării ortodoxe în CMB, și este considerată de “importanță capitală” de așa-numitul sinod din Creta.[13] Astfel, ecleziologia Bisericilor locale participante a fost alterată după 75 de ani de prezență în CMB.[14]
Ereziile ecleziologice ale „Consiliului Mondial al Bisericilor” au fost condamnate de Consiliul Inter-ortodox ținut la Moscova (8-19 iulie 1948) semnat de 10 din 14 Biserici Ortodoxe locale Autocefale inclusiv reprezentantul Bisericii Antiohiei (ÎPS Mitropolitul Ilie al Libanului) și de mulți alții (clerici, monahi și mireni).[15] Bisericile locale care au adoptat așa-numitul sinod din Creta, au adoptat toate ereziile eclesiologice ale „Declarației de la Toronto”. Potrivit lui Gheron Gavriil din Muntele Athos, sinodul are și erezie Hristologică, deoarece Biserica este identificată cu Trupul lui Hristos, iar erezia împotriva Bisericii este erezie împotriva lui Hristos. [16]
Pe baza experienței Sfinților Părinți ai Bisericii de peste 2000 de ani, Bisericile locale care au condamnat așa-numitul sinod al Cretei ar trebui să înceteze comuniunea cu acele Biserici locale care l-au adoptat, dând astfel un semnal de alarmă față de gravitatea acestor erezii.[17]
În Duminica Ortodoxiei, în mica noastră parohie Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskeva Romana din Liverpool, citim anatemele împotriva tuturor ereziilor, inclusiv:
Cu toată durerea in inimă și cu toată smerenia, ne întrebăm cum poate fi posibil să participăm la acest consiliu al ereziilor? Simțim că suntem adoptați de Preafericirea Voastră și de Mitropolitul Siluan și de toți ceilalți Mitropoliți ai Bisericii Antiohiei ca de niște părinți naturali, iar acest lucru ne dă curajul să punem această întrebare ca parohie în familia noastră antiohiană. După cum am menționat mai sus, proclamăm anatema împotriva CMB. Având în vedere acest fapt, există intenții în Sfântul Sinod de retragere a Patriarhiei Antiohiei din CMB? Scriem asta cu toată durerea, cu toată dragostea în Hristos și cu toată recunoștința, deoarece voi sunteți familia noastră iubită care ne-a adoptat.
[19]
Am dori să ne exprimăm cu umilință durerea cauzată de deciziile neortodoxe luate de Sfântul Sinod al Bisericii din Antiohia în 1991 față de anticalcedonieni (miafiziți/monofiziți),[20] ca efect al dialogurilor teologice nepatristice şi neortodoxe, conform Părintelui Theodoros Zisis.[21]
Arhimandritul George Kapsanis, vrednicul de pomenire Egumen al Mănăstirii Grigoriou de la Muntele Athos, a scris în multe scrisori și cărți teologice despre caracterul eretic al textelor adoptate la Chambesy (1989 și 1990), în dialogurile cu monofiziții. [22]
În „Primul acord comun” de la Chambesy (1989), ortodocșii au convenit următoarele: “Atunci când vorbim despre ipostasul unic și compus(synthetos)al Domnului nostru Iisus Hristos, […] pentru a forma o adevărată ființă divino-umană, […] este Acela care în zilele de pe urmă a devenit o ființă umană și s-a născut din Prea Sfânta Fecioară Maria.”[23]
În formularea, “pentru a forma o adevărată ființă divino-umană, unită în mod nedespărțit și neamestecat”, expresia ‘ființă divino-umană’ este aceeași ca ereticului Sever al Antiohiei, “fire compusă divino-umană”.[24] Patriarhul Copt Shenuda al III-lea, în cartea sa ‘Firea lui Hristos’, vorbește despre “o fire a lui Hristos” și “numai o fire divino-umană”, urmând ereziei lui Sever. [25] Sfântul Ioan Damaschin spune că “(firile) sunt unite după ipostas și au întrepătrunderea reciprocă, sunt unite fără amestecare, păstrându-și fiecare propria sa deosebire naturală.” [26]
Pe baza dovezilor de mai sus, se demonstrează că anti-calcedonienii sunt încă monofiziți în hristologia lor și cad sub anatema Sinodului al IV-lea Ecumenic și a următoarelor Sinoade Ecumenice. Această poziție este și concluzia teologului ortodox, dr. Jean-Claude Larchet, în cartea sa foarte bine documentată „Persoană și natură”.[27] O analiză teologică similară a fost întreprinsă de Sfântul Sinod al Bisericii din Georgia, care i-a determinat să concluzioneze și să declare că așa-numitele „Acorduri de la Chambesy”, „Acordul Balamand” și acordul preliminar din 1991 cu monofiziții, sunt inacceptabile din punct de vedere dogmatic ortodox.[28]
Având în vedere declarația Bisericii Georgiene și multe alte declarații teologice, putem concluziona că „Acordurile de la Chambesy” (1989 și 1990) și Scrisoarea Sinodală a Sfântului Sinod al Bisericii Antiohiei din 1991 conține erezii Eclesiologice și Hristologice.[29]
Scrisoarea Sinodală din 1991 permite intercomuniunea și concelebrarea cu Monofiziții, după cum se arată în următoarele hotărâri:
După cum am menționat mai devreme în această scrisoare, în Duminica Ortodoxiei, în mica noastră parohie, Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana din Liverpool, citim anatemele împotriva tuturor ereziilor printre care și:
Apoi, sunt cazuri de familii cu căsătorii mixte între ortodocși și monofiziți, unde soțul monofizit se împărtășește în parohia ortodoxă. Acest lucru se aplică și Mitropoliei noastre din Marea Britanie și Irlanda?
O altă întrebare pe care am dori să o punem, cu toată smerenia și ascultarea, este dacă există planuri în Sinodul Bisericii din Antiohia cu privire la reevaluarea hotărârii sinodale din 1991 și a „Acordurilor de Chambesy” care au dus la erezie și blasfemie împotriva Sinodului al IV-lea, al V-lea, al VI-lea și al VII-lea Ecumenic? În parohia noastră mică și modestă, pronunțăm anatemele de mai sus. De asemenea, ele sunt pe internet în limbile greacă, engleză și română. [32] Aceste întrebări mi-au apărut în minte când am auzit de reluarea comuniunii cu Biserica Ierusalimului, care s-a făcut fără a explica temeiul dogmatic și canonic al acestei acțiuni. Acest lucru ar putea duce la concluzia posibilă că nu există preocupări reale cu privire la chestiuni dogmatice atât de importante, dar nu vrem să tragem propriile noastre concluzii.
De asemenea, am dori să întrebăm cu umilință dacă sunt valabile afirmațiile din mai multe cărți liturgice de limbă engleză, și declarația Mitropolitului Americii de Nord din 2018, referitoare la primirea eterodocșilor în Biserică prin Mirungere?[33]Condiția primirii, conform acestor declarații, este ca eterodocșii să creadă în Sfânta Treime și să fi fost „botezați cu apă în Numele Sfintei Treimi”, acesta din urmă fiind și motivul pentru care „botezul” nu poate fi repetat.
Canonul 47 al Canoanelor Apostolice interzice repetarea unui botez ortodox adevărat făcut în credința și forma ortodoxe (prin tripla afundare).[34] Însă în cazul ereticilor, avem Canonul 1 al Sf. Vasile Cel Mare și Sinodul III din Cartagina al Sf. Ciprian (258), ratificate prin Canonul 2 de la Sinodul Trulan și ridicate la nivel ecumenic, care cer botezarea tuturor ereticilor in Biserica Ortodoxă .[35]
Ultima declarație oficială interortodoxă, privind primirea ereticilor, este Sinodul Patriarhilor Răsăriteni din 1755, ținut la Constantinopol, care este valabil și astăzi.[36] Sfântul Sinod al Bisericii din Antiohia din iulie 1933 a emis o hotărâre sinodală (nr. 8) care a adoptat Orosul din 1755, prin care se cere ca toți ereticii să fie botezați.[37]
Există, de asemenea, clerici ai unor Biserici Ortodoxe care au fost primiți doar prin Mirungere. Din păcate, nu li s-a dat șansa de a se naște din nou din apă și Duh Sfânt în Biserica Ortodoxă.
În concluzie, am dori să întrebăm cu toată smerenia noastră, care este poziţia Bisericii Antiohiei în toate aspectele menţionate mai sus. Are intenția de a lupta împotriva tuturor ereziilor prin: retragerea din CMB, condamnarea așa-numitului sinod din Creta, anularea și condamnarea așa-ziselor „acorduri de la Chambesy” (1989 și 1990) și a deciziei sinodale pentru intercomuniune cu monofiziții din 1991, oficializarea anatemelor care condamnă toate ereziile, (inclusiv împotriva miafizitismului/monofizitismului, papismului, protestantismului, pan-ereziei ecumenismului, a ereziilor Ecleziologice și Hristologice ale așa-numitului sinod din Creta) și primirea fiecărui eretic care vine în Biserică cu Sfântul Botez Ortodox?
Așteptăm cu smerenie răspunsul Preafericirii Voastre cu privire la aceste chestiuni teologice care sunt cruciale pentru mântuirea sufletelor.
Vă sărut mâna dreaptă și vă cerem rugăciunile,
Cu toată dragostea în Hristos,
Protopresbiter Matei (Ion-Valentin) Vulcănescu
Parohia Sf. Edward Martirul și Sf. Paraskevi Romana
Mitropolia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Marii Britanii și Irlandei
Membrii cosemnatari ai parohiei:
Urmează semnaturile credincioșilor parohiei noastre.
Urmează notele de subsol si bibliografia.
Anexată Scrisoarea Părintelui John Patrick Ramsey către Patriarhul Ioan al X-lea
Preafericirea Sa Patriarhul Ioan al X-lea
Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a Întregului Răsărit
Reședința Patriarhală
Balamand
Koura
Liban
Sărbătoarea Sfântului Nicolae din Mira
6 decembrie 2023
Preafericirea Voastră, Ioan, Patriarh al Antiohiei,
Binecuvântați !
În urma scrisorii protopresbiterului Matei, doresc și eu să adaug o scrisoare cu privire la chestiuni similare pe care Sfinția Lui le-a menționat în scrisoarea sa.
Suntem recunoscatori pentru venirea noastră în jurisdicția Mitropolitului Siluan din Marea Britanie, care este un loc stabil pentru a continua, ca preoți ai Sfintei Biserici, în lupta cea bună pentru credință și pentru dobândirea Duhului Sfânt spre unirea cu Dumnezeu împreună cu laicii încredințați nouă spre grijă. Facem acest lucru în unitate cu Mitropolitul Silouan și cu marele Scaun al Sfinților Petru și Pavel din Antiohia, al cărui Episcop și Patriarh sunteți în prezent. Căutăm să fim de o singură credință, de o singură nădejde, sub un singur Domn, într-o singură Biserică, printr-un singur Botez, toți împreună cu aceeași minte împărtășindu-ne cu aceeași Euharistie într-un singur Duh.
În ultima vreme, au început să apară întrebări dacă respectăm într-adevăr predaniile apostolice cu referire la aceste puncte. Suntem oare în același gând, într-o singură Biserică, cu o singură credință, cu o singură nădejde, fiind botezați cu un singur Botez și împărtășindu-ne cu aceeași Euharistie? Păstrăm oare Tradiția Apostolică așa cum ne-a fost transmisă de către Sfinții Părinți de la Apostoli, așa cum este afirmată în definițiile și canoanele Sinoadelor Ecumenice, ghidate de Duhul Sfânt al Adevărului? Se ridică întrebări chiar și cu privire la marile Scaune Petrine, pietrele Bisericii, stabilitatea comuniunii noastre și a credinței noastre, așa cum Sfântul Petru a mărturisit Domnului. Există motive de a ne întreba dacă nu cumva Marele Scaun al Constantinopolului, Noua Romă care moștenește privilegiile Romei, primul dintre Scaunele Petrine – împreună cu Alexandria și Antiohia – și-a întors drumul de la calea cea strâmta a Părinților, prin proclamarea sinodului ce a avut loc recent în Creta, ca Mare și Sfânt Sinod aflat la egalitate cu Sinoadele Ecumenice inspirate de Dumnezeu. Suntem conștienți însă că Marea Patriarhie a Antiohiei nu a participat la acest sinod.
Având în vedere acest lucru, Patriarhia Antiohiei primește Sinodul din Creta din 2016 d.Hr. ca Sinod Ecumenic, inspirat de Duhul Sfânt? Dacă nu, având în vedere că sinodul pretinde că ar avea un asemenea statut încât este obligatoriu pentru toți credincioșii, are în vedere Patriarhia Antiohiei respingerea acestui statut, așa cum Părinții au luptat împotriva sinoadelor de la Efes din 449 d.Hr. și Hiera din 754 d.Hr. ce au pretins a fi sinoade ecumenice? De asemenea, dacă Sinodul din Creta nu este acceptat, atunci care sunt motivele de respingere dintre următoarele: doar pentru faptul că nu s-a constituit în mod corespunzător ca sinod ecumenic prin absența Patriarhiei Antiohiei sau a unui reprezentant al acesteia; sau de fapt motivul este că sinodul a învățat sau a luat decizii în neconcordanță cu Tradiția Bisericii, pentru care sinoadele ecumenice anterioare au dat mărturie?
De asemenea, Patriarhul Antiohiei acceptă dreptul Patriarhului Constantinopolului de a invoca un sinod ecumenic, lucru care din punct de vedere istoric a fost întotdeauna făcut în supunere față de autoritatea împăratului ce era conducător civil al Imperiului, și nu în conformitate cu autoritatea vreunui episcop , fie el chiar și episcopul Romei?
Ca alte chestiuni de interes: nu sunt sigur de poziția oficială a Patriarhatului Antiohiei față de comunitățile anti-Calcedoniene de pe teritoriul său. Această problemă provoacă oarecare indignare în rândul credincioșilor de aici și unii sunt tentați să se alăture schismaticilor din această cauză. Își mai însușește Patriarhia Antiohiei decretele, condamnările și canoanele Sinodului IV Ecumenic? Avem cumva de-a face cu cazul în care comunitățile anti-Calcedoniene au semnat oficial documente care îi anatematizează pe cei anatematizați la Calcedon, cum ar fi Dioscor și Sever, conform Canonului 95 al Sinodului V-VI Ecumenic? Au intrat comunitățile anti-Calcedoniene sub episcopii Patriarhiei și au repudiat ierarhia lor separată, în conformitate cu Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea? Există câteva „acorduri” scrise la Geneva la începutul anilor 1990 care par să indice renunțarea la anateme și continuarea în ierarhii separate în timp ce concelebrăm. Cum sunt astfel de acorduri în concordanță cu Sinoadele Ecumenice?
Dacă există o iconomie necesară pentru aceasta, atunci necesitatea iconomiei este limitată la o anumită regiune sau se aplică tuturor regiunilor, cum ar fi Marea Britanie și SUA?
În continuare, având în vedere schisma cu Ierusalimul din cauza episcopului din Qatar, aceasta fiind o încălcare a jurisdicției teritoriale a Antiohiei în calitate de Patriarhat al Răsăritului, pe ce temei Patriarhia Antiohiei are episcopi și eparhii în Occident, cum ar fi în Marea Britanie sau în SUA? Patriarhia Ecumenică nu poate gestiona aceste regiuni? Există vreun principiu conform căruia, pentru că Vechea Romă a căzut în erezie, Occidentul a devenit teritoriul comun al tuturor fără nicio regulă teritorială?
Mai recunoaște Biserica din Antiohia Canonul 95 al Sinodului al V-VI Ecumenic, care afirmă că toți ereticii care nu sunt numiți în canon trebuie să fie primiți ca greci, adică păgâni, si anume prin botez? Acceptă Patriarhia Antiohiei învățătura Sfântului Vasile cel Mare când afirmă:
„De unde suntem creștini? Prin credința noastră, ar fi răspunsul universal. Și în ce fel suntem mântuiți? În mod evident, pentru că am fost reinnoiti prin harul dat în botezul nostru. …Indiferent dacă un om a părăsit această viață fără botez sau a primit un botez lipsit de unele dintre cerințele tradiției, pierderea lui este egală. (Sfântul Vasile cel Mare Despre Duhul Sfânt, capitolul 10)”
“„În trei afundări, deci, și cu trei invocații, se săvârșește marea taină a botezului, pentru ca tipul morții să fie pe deplin figurat și ca prin tradiția cunoașterii divine botezații să poată avea sufletul luminat. ” (Capitolul 15)”?
De asemenea, preoții Patriarhatului Antiohiei sunt obligați să obțină documente de la cei primiți în Biserică, anatematizând erezia lor și toate ereziile, inclusiv cele condamnate la Calcedon, conform Canoanelor 7 și 95 și Canonului 8 al Niceei. “ Mai presus de toate, se cuvine ca ei să mărturisească acest lucru în scris, că vor fi de acord și vor adera la dogmele Bisericii catolice și apostolice. … Pentru ca ei să adere la dogmele Bisericii catolice în toate. ?”
Există un drept de apel fără prejudiciu în Patriarhat dacă cineva are o dispută cu episcopul său? De ce Patriarhia Antiohiei a urmat decizia Patriarhului Ecumenic din secolul trecut de a ridica toți episcopii la rangul de mitropoliți, negând astfel în mod efectiv drepturile corespunzătoare mitropoliților de a hirotoni episcopi în provinciile lor ?
„…S-a hotărât astfel încât numai Mitropoliții… să fie rânduiți de preasfântul tron al preasfintei Biserici a Constantinopolului… fiecare Mitropolit… împreună cu Episcopii provinciei, să hirotonească Episcopii provinciei, așa cum este prescris de dumnezeieştile canoane”. (Canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic.)
Această practică dăunează misiunii deoarece împiedică înființarea de sinoade locale în cadrul fiecărei națiuni pentru a-și gestiona activitățile specifice în limba proprie, în același timp rămânând în comuniune cu și sub îndrumarea vechilor patriarhi. De asemenea, obligă misiunile să fie guvernate de episcopi care sunt străini de cultura locală și incapabili să răspundă nevoilor locale în mod adecvat, deoarece există doar sinodul patriarhal și toți episcopii trebuie să vorbească în limba locală a Patriarhului. De asemenea, împiedică stabilirea obiceiurilor locale de către un sinod local din acea națiune, astfel încât misiunea devine o trecere la o cultură etnică în egală măsură cu convertirea la Credința Ortodoxă. Acest lucru este scandalos în locuri precum Marea Britanie unde unii oameni nu intră în Biserica Ortodoxă pentru că ei cred că este doar o biserică etnică pentru greci, ruși sau arabi.
În concluzie, cum să fim de o singură credință sub un singur Domn, cu un singur Botez, cu o singură nădejde într-o singură Biserică unită în jurul singurului Scaun Petrin pe al cărui tron stați, dacă nu acceptăm aceleași Sinoade Ecumenice și nu credem în aceleași definiții ale credinței și nu condamnăm aceleași erezii și nu ascultăm de aceleași Canoane? Cum pot bisericile să fie unite în multe națiuni fără această mărturisire și ascultare comună? Cum putem fi uniți cu Hristos, care este același ieri, azi și în vecii vecilor, dacă nu ne ținem strâns de Tradiția Apostolică transmisă nouă de Părinți, așa cum mărturisesc Sfintele Sinoade Ecumenice insuflate de Dumnezeu și Sfinții Părinți într-o mărturisire permanentă și universală a aceluiași Hristos care este astfel prezent în Biserică? Cum poate Biserica să devină locală (într-o anumită zonă) dacă nu are un sinod local de episcopi, ci mai degrabă o învălmășeală de episcopi de diferite națiuni în afara teritoriilor lor canonice, toți divizați unul de celălalt din cauza obiceiurilor naționale ale fiecăruia?
Un răspuns va fi foarte apreciat, astfel încât să știm dacă suntem cu adevărat de aceeași gândire și părere cu Preafericirea Voastră și cu episcopii Patriarhiei, că predicăm Evanghelia în mod corespunzător și nu ne luptăm și nu alergăm în zadar.
Aștept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră, în calitate de încoronat pe scaunul Sfinților Petru și Pavel, Prinții Apostolilor, piatra Credinței și centru de comuniune al bisericilor.
Vă sărut mâna dreaptă și Vă cer sfintele rugăciuni.
Nevrednicul presbiter în Hristos,
Ieromonah Patrick (John) Ramsey.
St George’s Hermitage.
UK.
[1] Faptele Apostolilor 11:26.
[2] Profesor Emerit de Dogmatica Ortodoxă Demetrios Tselengidis Universitatii Aristotel din Thessaloniki, discipol al Protopresbiterului Profesor Ioan S. Romanides, Protopresbiter Theodore Zisis, Profesor Emerit al Școlii de Teologie din cadrul Universității Aristotel din Thessaloniki, vrednicului de pomenire Protopresbiter Gheorghe Metallinos, Profesor Emerit al Universitatii Nationale si Kapodistriene din Athena, Protopresbiter Peter Heers si Protopresbiter Anastasios Gotsopoulos.
[3] Holy Monastery of Pantokrator of Melissochori, Theological Seminar on “Holy and Great Synod: Great Preparation without Expectations”; Metropolis of Piraeus, “Holy and Great Council” (Crete, 2016): Between Providence and Failure (in Romanian); Bulgarian Orthodox Church, Meeting of the Bulgarian Patriarch Neophyte with Professor Protopresbyter Theodore Zisis (in Bulgarian); Bulgarian Orthodox Church, Discussion on the topic: “Orthodoxy today” took place in the building of Sofia Metropolis (in Bulgarian); Orthodox Ethos, Gathering of Clergy and Monastics in Moldavia Petitions the Patriarch of Moscow to Reject Crete; Orthodox Ethos, Ecclesiastical Delegation from Greece Meets Patriarch and Hierarchs of the Church of Georgia.
[4] Înregistrările Video ale proclamatiilor Sinodiconului Ortodoxiei of the Synodikon of Orthodoxy au fost trimise Înalt Preasfintitul Siluan, Mitropolit al Marii Britanii și Irlandei: Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2022; Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2023.
[5] Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și Întregului Răsărit, Secretariatului Sfântului Sinod din Antiohia, Declarația din 6 iunie 2016; Secretariatului Sfântului Sinod din Antiohia, Declarația din 27 June 2016.
[6] Biserica Ortodoxa Rusa, Hotărâri ale Sfinților Sinod Episcopi al Bisericii Ortodoxe Ruse (29 noiembrie – 2 dec. 2017); Biserica Ortodoxă Bulgară, “Hotărârea finală a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare cu privire la Sinodul de la Creta (2016) și textul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” (in Bulgara); Patriarhia Georgiei, Proces-verbal al Ședinței Sfântului Sinod despre Marele și Sfântul Sinod. (in Georgiana)
[7] Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și Întregului Răsărit, Declarația Secretariatului Sfântului Sinod din Antiohia, 27 Iunie 2016, op. cit.
[8] Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și Întregului Răsărit, Declarația Sfântului Sinod din Antiohia, 21 Oct. 2023.
[9]Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Secretariat of the Holy Synod of Antioch, 27 June 2016, op. cit.; Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Secretariat of the Holy Synod of Antioch issued 9 June 2017.
[10] Canonul 2 al Sinodului 2 Ecumenic, Canonul 8 al Sinodului 3 Ecumenic, Decree on the Jurisdiction of Jerusalem and Antioch, Session 7 of the Fourth Ecumenical Council: Schaff, NPNF Vol. 14, pp. 348, 442 & 490.
[11] Consiliul Mondial al Bisericilor, Constitution and Rules of the World Council of Churches.
[12] Tselengidis, Importanța dogmei în dialogul cu eterodocșii .
[13] Para. 19: „Este convingerea lor profundă că presupozițiile ecleziologice ale Declarației de la Toronto din 1950... sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă la Conciliu.”: Sfântul și Marele Sinod, „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu Restul Lumii Creștine” ; Consiliul Mondial al Bisericilor, Declarația de la Toronto; Vulcănescu, Abordarea istorică a contextului dialogului cu neortodocșii: declarația de la Toronto; vezi şi: Serdaru, Analiza din punct de vedere al principiilor logice a textelor Sinodului de la Creta.
[14] Refer to: Holy Monastery of Pantokrator of Melissochori, Letter of Protest to the Holy Synod of the Church of Greece on the WCC decision in Busan. (greaca)
[15] Ioniță, Hotărârile Întrunirilor Panortodoxe din 1923 până în 2009, p. 151-154 (in Romana), Vulcanescu, Anatema oficială a ROCOR împotriva ecumenismului; Heers, Decizia Sinodală din 1998 a Bisericii Ortodoxe din Georgia privind Acordurile Chambesy și Balamand; Vulcanescu, Mărturisirea credinței ortodoxe împotriva tuturor ereziilor de către IPS Damianos, Arhiepiscopul Sinaiului, op. cit.; Mitropolitul Pireului, „Opriți dialogurile inutile cu ereticii”(greaca); Sinaxa clericilor ortodocși și a monahilor, Orthodoxos Typos, no. 1984, pp. 1 & 6. (greaca)
[16] Vulcanescu, Discuție cu Gheron Gabriel despre Sinodul din Creta; Vulcanescu, Elder Gabriel the Athonite: The Synod of Crete fell into Christological heresy. (greaca)
[17] Papadakis, The Struggles of the Monks for Orthodoxy. (greaca)
[18] Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2023, para. 25-27 & 30-36, op. cit.
[19] Monofiziții „anti-calcedonieni” sunt: siriaco-iacobiții, malankara-iacobiții (indienii), armenii, copții, tewahedo-etiopienii și tewahedo-eritreenii. Consultați: Comisia mixtă, Prima declarație comună; Comisia mixtă, A doua declarație comuna; Comisia mixtă, Recomandări pe probleme pastorale; Comisia mixtă, Comunicat: Propuneri pentru ridicarea anatemelor (1993).
[20] Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a întregului Răsărit, Declarație a Bisericii Ortodoxe din Antiohia privind relațiile dintre Bisericile „Ortodoxe” Răsăritene și Siriene.
[21] Zizis, Scrisoare către Patriarhul Daniel.
[22] Kapsanis, Contemporary Iconoclasts; The Sacred Community of Mount Athos, Concerning the Dialogue Between the Orthodox and Non-Chalcedonian Churches.
[23] Joint Commission, First Agreed Statement.
[24] Refer: Zizis, “St. John of Damascus and the ‘Orthodoxy’ of the Anti-Chalcedonians”.
[25] Shenouda III, Firea lui Hristos, cap. 3.
[26] Chase, St. John of Damascus: Writings, p. 284, op. cit. (emphasis added)
[27] Larchet, Persoana și natura
[28] Heers, Decizia Sinodală din 1998 a Bisericii Ortodoxe din Georgia privind Acordurile Chambesy și Balamand, op. cit.; Vulcănescu, Solicităm Sinodului Bisericii Ortodoxe Române să urmeze exemplul Bisericii Ortodoxe din Georgia..
[29] Kapsanis, Contemporary Iconoclasts; The Sacred Community of Mount Athos, Concerning the Dialogue Between the Orthodox and Non-Chalcedonian Churches; Grigoriatis, Theological Notes On Recent Proposals For Inter-Communion Orthodox And Anti-Chalcedonians. (in Greek); see also: Zizis, “St. John of Damascus and the ‘Orthodoxy’ of the Anti-Chalcedonians”, op. cit.
[30] Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches.
[31] Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2023, para. 6, 8-10, op. cit.
[32] Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2023, op. cit.
[33] Vedeți cărțile aprobate oficial în limba engleză de către Arhiepiscopia Americii de Nord: Najim & O’Grady, The Services of Initiation: Into the Holy Orthodox-Catholic and Apostolic Church, p. 91-93, footnote 34; Hughes, The Service for the Chrismation of Converts into the Orthodox Faith, p. 4-8; Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Baptism: Baptism Given to All Persons; Antiochian Orthodox Christian Archdiocese of North America, Statement Regarding Reception of Converts to the Orthodox Christian Faith.
[34] Canonul 47 al Canoanelor Apostolice: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 89-75; Vulcanescu, Arguments on receiving the heterodox into the Orthodox Church, op. cit.
[35] Canonul celui de-al III-lea Sinod de la Cartagina și Canonul 1 al Sfântului Vasile: Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 80-81 & 83-90; Agapie si Nicodim, Pidalion, pp. 485-488 and 773-789.
[36] Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, p. 301, op. cit.; Metallinos I Confess One Baptism…, p. 34.
[37] Lacombe, Échos d’Orient, vol. 33, no. 173, (Paris, 1934), p. 99. (in French); Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, p. 299, op. cit.
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu