Anatemele împotriva tuturor ereticilor și ereziilor se regăsesc în extraordinarul text mărturisitor care este numit Sinodiconul Sinodului 7 ecumenic pentru Ortodoxie. Acesta conține hotărâri ale Sinodului 7 ecumenic pentru Sfintele icoane. Sfinții Părinți de la Sinodul Local din Constantinopol de la 843 pe care l-a intrunit marturisitorul patriarh Metodie au hotarat să se citească în fiecare Duminica a Ortodoxiei. Acest text extraordinar se găsește în cartea ecleziastică a Triodului. Dogma Bisericii noastre ortodoxe este de Dumnezeu inspirată și infailibilă a Sinoadelor ecumenice. Deoarece Sinodul al 7 lea ecumenic este și acesta inspirat de Dumnezeu și infailibil ca și celelalte Sinoade Ecumenice deci și Sinodiconul Ortodoxiei care a fost scris de Sfinții Părinți în sensul iluminarii Duhului Sfant este de Dumnezeu inspirat și infailibil. Prin urmare și cele 58 de anateme care alcătuiesc parte din Sinodicon sunt și acestea de Dumnezeu inspirate și infailibile. La textul din sec 9, s-au adaugat în continuare și alte anateme.

1. A anatematizat vreodata Hristos?

Într-adevăr în Sfânta Scriptură nu găsim nicăieri cum că Hristos ar fi folosit cuvântul “Anathema”. Însă găsim suficiente exprimări și lucrări ale lui Hristos care fie sunt egale sau mai mari decât “Anathema”. Să ne aducem aminte de 4 evenimente:

  1. Hristos a blestemat smochinul cel neroditor, adică sinagoga iudeilor (Matei 18-19)
  2. În pericopa evanghelică din Duminica Judecății celei de-a doua Veniri a lui Hristos, adresandu-se nepocăitilor din stanga, i-a numit cu un cuvânt înfricoșător: ”blestematilor” (Matei 25-41)
  3. Hristos așa cum este cunoscut a exprimat cele înfricoșătoare “vai-voua” către carturari si farisei si i-a numit “ipocriti” , “fara-de-minte”, “orbi”, “calauze oarbe”, “serpi”, “pui de vipera”. 
  4.  Hristos după ce și-a făcut un bici, a biciuit alungand pe schimbătorii de bani și a răsturnat mesele negustorilor care au transformat casa Tatălui Sau în casa de negot.” Și apropiindu-se paștile iudeilor si urcandu-se în Ierusalim Iisus, găsind în templu pe cei care vindeau boi, oi și porumbei și pe schimbătorii de bani, făcând un bici din funii a răsturnat totul în templu a imprastiat monezile și a răsturnat mesele și  porumbeii care se vindeau spunand … Nu faceți din casa Tatălui Meu casa de negot. [Ioan 2, 13-16.] Unii se mira și se întreabă cum este posibil ca Hristos care este totul o iubire, sa faca cea ce a făcut mai sus. Ei însă nu bagă in seama faptul ca Dumnezeul nostru adevărat autentic are două însușiri, pe de o parte are iubirea de oameni și pe de alta dreptatea pe de o parte este binevoitor, milostiv si indelung rabdator, pe de altă parte este judecător drept și strict, pe deoparte este iubire și pe de alta își exprima Lui pedagogică pe de o parte își arată marea Lui milă și pe de altă parte se observă judecata Lui dreaptă și nepărtinitoare. 

Prin urmare, toate cele de mai sus la fel ca și anatemele se includ în al doilea atribut al lui Hristos care este dreptatea, strictetea pedeapsa si judecata. Cel care subliniază numai un atribut al Lui Dumnezeu și diminuează pe celalat la fel cum fac iubiristii de astăzi, prezintă un Hristos inexistent, strambat și contrafăcut care desigur nu poate să mântuiască omul. Verbul anatematizez îl găsim și în alte situații în Sfanta Scriptura să ne aducem aminte:

  1. Că Sfântul Apostol Petru după lepădarea sa, răspunzând celor ce se găseau de față, care îl întrebau dacă și el era împreuna cu Iisus “ A început să se anatematizeze și să se jure că nu cunoaste pe omul acesta despre care vorbiți” [Marcu 14,71].
  2. Cum că anumiți iudei care au făcut legământ împotriva vieții Sfântului Apostol Pavel s-au anatematizat cu anatema pe ei înșiși dacă nu îl vor ucide pe Apostol “ Câțiva din iudei s-au anatematizat pe ei înșiși spunand ca nu vor manca și nu vor bea pana nu îl vor ucide pe Pavel”.[ Faptele Apostolilor 23,12 si 21]

2. A anatematizat vreodată marele Apostol al neamurilor Pavel ?

a. Sfantul Apostol Pavel care este gura lui Hristos, în foarte multe puncte din epistola lui folosește cuvantul “Anatema”. Spune in Epistola catre romani “ Prefer sa fiu eu anatema de la Hristos și sa se mantuiasca frații mei după trup, conationalii mei iudei” [ Romani 9,3].

b. Scrie in intaia Epistola catre corinteni “ Cel care nu iubește pe Domnul nostru Iisus Hristos sa fie anatema ! “ [ 1 Corinteni 16,22]. Toți cei care sunt în afara învățăturii apostolice si a traditiei dumnezeiescului Pavel care desigur este și învățătură și tradiția lui însuși Hristos, nu il iubesc în adevăr pe Domnul, cei care nu il iubesc in adevăr pe Domnul aceștia sunt anatema, adică sunt separați de Domnul. [11]

c. In aceasi Epistola in alt loc el spune “ Nimeni vorbind in Duhul Lui Dumnezeu nu spune, anatema sa fie Iisus” [ 1 Corinteni 12,3] adică niciun om vorbind prin insuflarea Duhului lui Dumnezeu nu spune anatema sa fie Iisus.

d. Is sfarsit termenul anatema este amintit de Sfantul Pavel și în Epsitola către galateni, împotriva acelora care evanghelizeaza în afara celor predate chiar dacă noi “ sau îngeri din cer va binevesteste voua altceva decat v-am binevestit noi, anatema sa fie ! “ [ Galateni 1,8]. Observăm deci că cuvintele anatematizez și anatema se găsesc frecvent in Sfanta Scriptura, sustinerea contrariului de către mulți clerici și laici arată necunoașterea grosolană a Sfintei Scripturi.

3. Sfinți Părinți din zilele noastre, despre anateme.

  In continuare, o sa aratam spusele unor Sfinți Părinți contemporani ai Bisericii noastre care au dezvoltat și explicat problema anatemelor.

  1. Sfantul Episcop Ioan Maximovici, despre anateme. Sfantul Ioan Maximovici Arhiepiscopul de Sanhai si San Francisco, talcuind versetul din Epistola catre galateni a Sfantului Apostol Pavel spune “ Aici anatema este rostită împotriva schimbării Evangheliei lui Hristos după cum a predicat-o Apostolul, indiferent cine ar fi putut sa schimbe Evanghelia chiar Apostolul însuși sau un înger din cer”. In exprimarea sa se subantelege “ Sa judece însuși Domnul, pentru ca cine altcineva poate sa judece pe înger ? “ In minutele sinoadelor și în drumul Bisericii lui Hristos a noului testament, cuvantul anatema a ajuns sa insemne ruptura totala si definitiva de Biserica. Biserica soborniceasca și apostoleasca anatematizeaza “ Acesta sa fie anatema ! “ care înseamnă ruptură finală de Biserica. Dimpotriva, în situațiile separării de comuniunea Bisericii și altor pedepse și canoane de pocăință date unei persoane, persoana respectivă ramane membră a Bisericii chiar dacă participarea lui este limitata la plinatatea vietii harului Ei, însă cei care sunt dați anatemei sunt scoși cu totul din Ea pana cand se pocaiesc. Biserica de pe pamant constientizand în privința impietririi inimii lor și a gândirii lor, că nu poate sa facă nimic pentru mantuirea lor, îi arunca în judecată lui Dumnezeu, aceasta judecata este milostiva asupra pacatosilor pocaiti dar înfricoșătoare către dușmanii lui Dumnezeu “ Este înfricoșător sa cazi în mâinile Dumnezeului celui viu…. Pentru ca Dumnezeul nostru este foc mistuitor” [ Evrei 10,13  12,29]. Anatema nu este ultima osandire, până la moarte exista posibilitatea pocaintei, anatema nu este infricosatoare pentru ca Biserica se roaga pentru oricine si Dumnezeu si Biserica doresc sa se mantuiasca toți dar este înfricoșător sa se gaseasca cineva in fata prezenței lui Dumnezeu în condiția răului adâncit, nimic nu este ascuns de la El. [ 17].
  2. Sfantul Episcop Teofan Zavoratul, despre anateme.

 Sfantul Teofan Zavoratul spune “ O anatema este exact despărțirea de Biserica, ruperea de ea a celor care nu împlinesc condițiile unirii cu Ea și încep sa gandeasca diferit de felul în care Ea gandeste, diferit de felul cum ei înșiși au jurat ca vor gândi atunci cand au intrat in Ea. În prezent vedem raspandirea nihilismului, a spiritismului și a altor inselari care îi atrag pe oameni către minciuno invatatorii occidentului, credeți cu adevărat ca Sfanta noastra Biserica ar putea sa tina tăcerea și sa nu înalte vocea Ei ca sa condamne și sa anatematizeze dacă învățăturile lor catastrofice ar fi fost ceva nou, s-ar fi intrunit un sinod și în sinod toți aceștia împreună cu învățăturile lor ar fi fost date anatemei și în sinodiconul prezent al Ortodoxiei s-ar fi adaugat un nou capitol, lui Feorbah lui Buhner si lui Rehnen, spiritistilor si tutoror urmatorilor lor, nihilistilor, anatema ! Dar nu exista nicio nevoie pentru un asemenea sinod și nici nu este nevoie de vreo asemenea adaugire, pseudo învățăturile lor sunt deja antematizate dinainte în acele locuri din sinodicon unde sunt anatematizati cei care neaga existenta lui Dumnezeu, nemurirea sufletului, invataturile care vorbesc despre Sfanta Treime si invataturile care vorbesc despre Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos. Nu vedeți cu câtă înțelepciune actioneaza Sfanta Biserica atunci cand ne obliga sa savarsim aceasta enunțare a anatemelor și să o ascultăm ? ……. Am putea sa spunem ca daca nu ar fi existat pana astazi sinodiconul ortodoxiei ar fi fost nevoie sa se alcatuiasca unul și sa se citeasca nu numai in orasele principale ci în toate zonele și în toate Bisericile ca sa se vadeasca toate învățăturile râului care se impotrivesc Cuvantului lui Dumnezeu și să fie cunoscute tuturor ca sa știe ce anume învățături sunt primite și de ce învățături sa fuga. Mulți s-au strambat la minte doar din cauza naivitatii/nestiintei/ignortantei pe cand condamnarea publica a invataturilor catastrofale i-ar fi salvat de la pieire [ 18].

  1. Sfantul Episcop Ignatie Brancianinov despre anateme.

  Sfantul Episcop Ignatie Briancianinov spune “ Sensul anatemelor este sensul terapiei duhovnicești a Bisericii, a unei boli a sufletului omenesc care provoacă moarte veșnică. Toate învățăturile omenești provoacă moarte veșnică dacă introduc gandirea lor proprie care provine de la mincinosul așa numit cuvant, din cunoașterea păcătoasa 

– din mostenirea comuna a caderii duhovnicesti si a oamenilor 

– din învățătură de Dumnezeu descoperită despre Dumnezeu, filozofiile omenești care s-au introdus în învățăturile credinței creștine au fost numite erezii și acceptarea acestor învățături se numește credința demonica. În alta parte spune Sfantul Ignatie acest lucru foarte important “ Doctoria anatemei a fost întotdeauna socotită ca neapărat trebuincioasă de către Sfânta Biserică în privinţa cumplitei boli a ereziei. Când Fericitul Teodorit, episcopul Cirului, dorind să se îndreptăţească în privinţa învinuirilor aruncate asupra lui, Părinţii i-au cerut ca mai întâi de toate să-l dea anatemei pe ereziarhul Nestorie. Teodorit, care se lepădase de Nestorie, dar nu aşa de hotărât cum se lepădase de el Biserica, a vrut să dea lămuriri. Părinţii i-au cerut iarăşi să dea anatemei cu hotărâre, fără alte explicaţii, pe Nestorie şi învăţătura acestuia. Teodorit a vrut din nou să dea lămuriri, însă Părinţii au cerut iarăşi ca el să dea anatemei pe Nestorie, ameninţând că altminteri îl vor socoti eretic pe însuşi Teodorit. Teodorit a rostit anatema asupra lui Nestorie şi a tuturor învăţăturilor eretice ale acelei vremi. Părinţii au dat slavă lui Dumnezeu, l-au proclamat pe Teodorit păstor ortodox, iar Teodorit nu a mai cerut să dea lămuriri, căci lepădase din sufletul său pricinile care îl făceau să simtă nevoia de a da lămuriri». «Urma lăsată de păcatul trupesc rămâne în om şi după mărturisirea păcatului, şi după părăsirea lui; urma lăsată de erezie e nimicită îndată după lepădarea ei. Fără această doctorie, otrava hulei împotriva lui Dumnezeu rămâne în duhul omenesc şi nu încetează a-l clătina cu nedumeriri şi îndoieli pricinuite de împreună-simţirea netăiată din rădăcină faţă de erezie; rămân gânduri ce se ridică împotriva înţelegerii lui Hristos (II Cor. 9, 5), ce fac anevoioasă mântuirea pentru cel ţinut în legăturile lor, ţinut în legăturile nesupunerii şi împotrivirii faţă de Hristos, pentru cel ce rămâne în împărtăşire cu satana».«Auzind astăzi ameninţătoarea vestire a doctoriei duhovniceşti, să o primim cu înţelegere adevărată şi, dând-o sufletelor noastre, să lepădăm fără făţărnicie şi în chip hotărâtor acele pierzătoare învăţături pe care Biserica le va lovi cu anatema spre mântuirea noastră. Chiar dacă le-am lepădat întotdeauna, să întărim glasul prin care le leapădă Biserica».«Libertatea, uşurimea, puterea duhovnicească pe care le vom simţi negreşit în noi ne mărturisesc dreptatea acestei lucrări bisericeşti şi adevărul învăţăturii vestite în ea “

  1. Parintele Ioanis Romanidis: “ Biserica se aseamănă unui spital de psihiatrie. Parintele Ioanis Romanidis in același duh cu Sfantul Ignatie spune “ Biserica după cum o descrie Sfantul Pavel se aseamănă unei clinici psihiatrice” Viziunea lui însă despre vindecarea personalității umane este mult mai ampla decat este astăzi este cunoscută in medicina contemporană. Ca să inetelegem aceasta realitate, trebuie sa vedem prin Pavel intelegearea biblica asupra starii omului naturala si nenaturala. Omul bolnav se reface in starea lui naturala fiziologică atunci cand este condus către tot Adevarul “ De către Duhul Adevărului” adică în harul lui Dumnezeu în Slavă Tatălui Lui [ Ioan 17]. Oamenii care nu vad Slava lui Dumnezeu nu sunt în stare fiziologică ( naturala ). Biserica Apostolilor și a Părinților, nu se preocupa cu Dumnezeu prin reflecții și gânduri abstracte despre El și aceasta deoarece Dumnezeu ramane taină pentru logica chiar și a celor cărora li se descoperă Slava lui Dumnezeu și Împărăția Lui si care sunt partasi la taina crucii prin Slavă, adică prin indumnezeirea lor. Singura preocupare a profetilor, a apostolilor si a parintilor era:
    1. Terapia laicilor prin curatirea inimii lor.

2a. Prin inițierea lor în starea de membrii ai trupului lui Hristos și Biserica Duhului Sfant, prin luminarea inimii și 2b Desavarsirea adică în harul lui Hristos, în slava fata către fata prin slavire prin slujirea oamenilor.

  1. Sfantul Paisie Velicicovski anatema papistașilor !

Intreaba Sfantul paisie Velicicovski: “ Sunt eretici romano-catolicii cu papa al lor, deci știu ca o sa spuneti ca sunt eretici și pentru ca sunt eretici așa cum si sunt intradevar atunci Sfanta noastra Biserica i-a anatematizat si pentru ca Sfanta noastra Biserica i-a anatematizat atunci și noi împreună cu Biserica și eu ca și copil ai ei ii anatematizez” [ 27].

4.  Rostirea anatemelor înainte și după luarea la cunoștință a sinodului.

 Este cunoscut dreptul conform istoriei noastre bisericești și exemplul Sfinților cum că clericilor și laicilor le este ingaduit sa rosteasca anateme impotriva ereziilor si ereticilor, atat inainte cat și după unui Sinod Ortodox care va lua la cunoștință erezia si pe eretic. Anatema înainte de sinod ne arată ca nu este absolut necesar existența sinodului ca sa pronuntam o anatema dimpotriva, pregătește calea întrunirii unui sinod Ortodox care va lua la cunoștință erezia și pe eretic, anatema de acum este nu numai necesara ci si obligatorie. 

4.1.Exemple de anateme inainte de sinod.

            În continuare vom arăta câteva din multele exemple de pronunțare a anatemelor dinainte de întrunirea sinodului.

Anatema Sfantului Episcop Nicon Ieromartirul impotriva ighemonului Chindianu și a dumnezeilor lui. După cum spune viața și martiriul Sfantului Nicon , ighemonul Chindianos a comandat sa fie legat martirul Nicon cu lanțuri de fier și să-l arunce de pe varful muntelui într-o prăpastie, dar chiar și după aceasta mucenicul nu a fost rănit, îngerul lui Dumnezeu il pazea atunci cand cădea și deși îl elibera din legături și îl scotea afara din prăpastie. Sfântul s-a înfățișat din nou la judecată, vazandu-l pe el ighemonul s-a speriat si i-a spus: “ Nicon cat de mare este paza dumnezeilor nostri nu vezi cat iti poarta de grija si nu vor sa iti distrugi trupul tău ? Cunoaste mila lor, jertfește și devino prietenul lor.” Sfantul a răspuns: “ Sa fiti anatema voi dumnezeii vostri și toti cati se incred in ei ! “ atunci ighemonul a poruncit sa fie bătut Sfantul cu pietre in fata, sa îi scoate limba cu clesti si sa i-o taie. L-au dus într-un loc care se numește Nghia, unde a trăit cu ucenicii lui și acolo i-au tăiat capul. Așa Sfantul preot martir Nicon a fost decapitat in raul Asino sub un copac, trupul său nu a fost îngropat ci a fost aruncat ca sa fie mancat de animale și de păsări [28] Intrebare, poate a aștepta Sfantul Nicon întrunirea unui sinod ca sa rosteasca antema impotriva idolatrului ighemon Chindianu si a celora impreuna cu el, împotriva pseudo dumnezeilor idoli și împotriva tuturor celor care nadajduit intru iei ? Desigur nu .

Anatema poporului Alexandriei și a episcopului Emesei Pavel împotriva invatatrii lui Nestorie. Sa lăsăm pe Inaltpreasfintitul Ierotei al Nafpaktosului sa ne povesteasca următoarea întâmplare. Episcopul Pavel al Emeseiului care era un oraș din Siria, a vizitat pe Episcopul Alexandriei Sfântul Chiril în sediul Arhiepiscopiei lui in sărbătoarea nașterii lui Hristos. A vorbit în prezenta Sfantului Chiril și după cum s-a observat omilia lui era introductiva, adică după Pavel a urmat Sfantul Chiril. Sunt păstrate două omilii ale episcopului Pavel care s-au spus una după alta. În prima omilie episcopul Pavel s-a referit la nașterea Domnului nostru Iisus Hristos și ca Sfanta Fecioară Maria este Nascatoare de Dumnezeu. Fecioara naște și ramane iarăși fecioară, devine mama și nu suferă toate exact ale maternitatii si subliniază, naște Nascatoare de Dumnezeu Maria pe Emanuil. “ Ne aflăm în perioada acea în care se vorbea despre Nestorie în care Nestorie spunea ca Maica Domnului nu trebuie sa fie numita Nascatoare de Dumnezeu si Nscatoare de Hristos, de aceea poporul din Alexandria la auzul frazei episcopului Emesis Pavel cum ca “ Naste Nascatoarea de Dumnezeu Maria pe Emanuil ” a strigat poporul : “ Aceasta iata este credinta, darul lui Dumnezeu Chirile Ortodoxule, aceasta dorim să ascultăm și cine nu zice aceasta sa fie anatema ! “ Pavel a răspuns poporului zicand:” Oricine nu spune și nu gandeste aceasta sa fie anatema de la Biserica” și a continuat spunând că:” Maica Domnului a Nascut pe Emanuil Dumnezeu intrupat” de asemena s-a referit la cele doua nasteri a lui Hristos, cea înainte de veci din Tatăl și cea sub vremi din Preasfanta Mama si deasemenea s-a referit la cele două firi ale lui Hristos Dumnezeiască și omenească deci Hristos este Dumnezeu desavarsit si om desavarsit. Cele două firi ale Dumnezeirii si ale umanității s-au unit, un Fiu un Hristos un Domn [29]. Intrebare, oare a așteptat poporul ortodox al Alexandriei și Sfantul Episcop al Emesei Pavel întrunirea unui sinod ca sa rosteasca antenele de mai sus, desigur nu !

5. Despre textul nostru, randuiala procesiunii sfintelor icoane în duminica ortodoxiei. 

De curand s-a publicat pe internet textul anatemelor pentru care am fost criticati, cine suntem noi sa adaugam anateme în randuiala ? Dacă cineva deschide dipticele Bisericii Greciei și vede tipicul duminicii Ortodoxiei o sa observe ca dipticele conțin doua tipicuri a. Litania sfintelor icoane după obijnuita randuiala si b. Litania sfintelor icoane după rânduiala patriarhiei Alexandriei și a Ierusalimului. În textul nostru am preferat al doilea tipic, ceea ce este important este ca în diptice până in 2006 existau anateme impotrica ereticilor și a ereziilor si se rosteau, însă din 2007 pana astazi au fost scoase din cauza bine cunoascute și a rămas restul rânduielii fără anateme. Majoritatea anatemelor exista in sinodiconul celui de-al VII-lea sinod ecumenic si de acolo le-am împrumutat. Am luat de asemenea anatemele rostite de Mitropolitul Pireului Serafim și am adaugat și alte noi anateme pentru ca în decursul timpului pana astazi au apărut noi erezii.

6. Despre adăugirea de noi anateme.


In privința adaugarii de noi anateme Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului Serafim subliniază: ” Sinodiconul Ortodoxiei atunci cand s-a scris pentru prima data in 843 de către Sfinții Părinți de la al VII-lea Sinod Ecumenic pană la sfarsitul celei de a doua faze a iconoclasmului, cuprinde anateme impotriva tuturor anatemelor de la Arie pana la iconoclasti, din secolul al IX-lea și mai departe, pentru ca si-au făcut apariția și alte erezii mai ales erezia parasinagocii papismului, Biserica a hotarat in sec al XIV-lea sa imbogateasca Sinodul Ortodoxiei cu noi anateme, deci s-au adaugat capitolele împotriva lui Varlaam și Achindin prin care se anatematizeaza prin persoanele lui Varlaam de Calabria și Grigorie Achindin erezia papismului. Din aceasta strategie tragem concluzia cum ca Sinodiconul Ortodoxiei este deschis adaugirilor și ca adăugarea de noi anateme era o strategie obișnuită a Bisericii, prin urmare este de neacceptat sa fie condamnați anumiți Sfinți Părinți cum ca ar fi deasupra Bisericii și ca nu fac ascultare, pentru ca au adăugat noi anatematisme. Strategia obișnuită de mai sus a Bisericii este cunoscută și se recomanda sa fie urmată și astăzi. Se recomanda preventiv să se rostească nu numai vechile anateme dar si noile anateme imptriva masoneriei, a sionistilor, a musulmanilor, a iudaismului, a protestantismului, a anglicanismului, a luterocalvinismului, a papismului, a ereziarhului papa Romei, a neovarlamismului, a iehovismului, a milenarismului, a penticostianismului, a neopatrismului și a ecumenismului intercrestin și interreligios. Nu trebuie sa se treacă cu vederea faptul ca toate ereziile de mai sus sunt infierate de Sinoade și de Sfinți Părinți. Deasemenea chiar Sinodiconul Ortodoxiei spune la un moment dat tuturor ereticilor, anatema și celor vechi și celor noi și celor actuali a celor care au existat, care există și care vor exista pana la sfarsitul veacurilor. Strategia de mai sus nu este nici pentru prima data, nici o strambare și nici ca ne-am găsi deasupra Sinoadelor și a Bisericii ci pur și simplu smerită urmare a obisnuintei strategii bisericești și tinerea rânduielii cărții liturgice a triodului, care desigur este actuala si astazi. Scopul pastoral al rostirii anatemelor este următorul, pe de o parte pocainta anatematizatilor și pe de alta pazirea turmei de erezii vechi și noi, care opresc mantuirea oamenilori” [ 36]

 7. Despre anatema împotriva ecumenismului

  Mulți se impotrivesc acestei anateme uitand faptul ca Sfantul Iustin Popovici numeste ecumensimul panerezie si Sfantul Efrem Catunachiotul numeste ecumenismul ca fiind inspirat de duhurile viclene. De asemenea exista anatema sinodului Bisericii ROCOR impotriva ecumenismului din 1983 din Vancouver.

8. Despre anatema împotriva minciunosiodului din Creta.

         Minciunosinodul din Creta este un origenism deoarece după cum Origen a restabilit pe toți păcătoșii care se găsesc în iad și i-a transformat în drepti și i-a pus în paradis așa și minciunosinodul din Kolimbari a reabilitat ereziile și ereticii ca biserici fără premiza pocăinței, ca rezultat ereticii să fie mântuiți și să își găsească mântuirea si în erezie. În cele din urmă și ereticii și ortodocșii se mântuiesc. Aceste teorii origeniste au fost condamnate de sinodul al V-lea Ecumenic. S-a anulat sinodalitatea Bisericii și aceasta s-a văzut în practică prin primirea schismaticilor și autohirotonitilor noii pseudo biserici a Ucrainei avându-l cap pe pseudo Mitropolit Epifanie de către Patriarhul Bartolomeu. Păcat și sminteală nu este să rostești anatemele în duminica Ortodoxiei, pacat si sminteala este sa nu le rostesti. Cine nu rostește anatemele în duminica Ortodoxiei nu-l iubește cu adevărat pe Hristos nici Biserica nici Sfinții Părinți nici pe inselati nici turma de credincioși, ci dă bucurie diavolului și colaboratorilor lui pentru că într-adevăr anatemele reprezintă arătarea marii iubiri a lui Dumnezeu către înșelați și către credincioși.

Pr Matei Vulcanescu si Pr. Anghelos Anghelakopulos