Scrisoare către Mitropolitul Onufrie al Kievului şi al întregii Ucraine

By pr. Matei Vulcănescu -
1 an ago

Preafericite Părinte Onufrie,

Cunoaștem situația grea prin care trece Biserica Ortodoxă canonică a Ucrainei și încercările la care sunteți supus Preafericirea Voastră și ceilalți ierarhi. De aceea, cu toată dragostea în Hristos dorim ca să vă ajutăm în lupta pentru credință, pentru ca lucrarea Bisericii Ortodoxe din Ucraina să fie una de mărturisire, prin care să se arate Adevărul, care este însuși Hristos.

După cum știți, am sprijinit Biserica Ortodoxă Canonică a Ucrainei, prin faptul ca am fost prima biserica – sub oblăduirea IPS Serafim, Mitropolitului Pireului – care am dat Anatema minciuno-mitropolitului Epifanie Dumenko. Și recunoastem numai Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică, pe care Preafericirea Voastră o Păstoriți. Slavă lui Dumnezeu!

Însă Biserica Ortodoxă Ucraineană canonică, sub presiunea războiului și sub presiunea politică a lui Zelensky, a luat niște hotărâri care nu pot fi justificate din punct de vedere canonic. Acestea nu sunt niște hotărâri libere, ci sunt sub presiunea pistolului pus la cap. Prin acestea, BOU își ia cu forța o anumită autocefalie, fără să aibă acordul Patriarhiei Moscovei, așa cum este canonic. Consecințele sunt pe o parte ieșirea din canonicitate, iar pe de altă parte prigonirea ierarhilor ortodocși fiind considerați spioni ruși, persoane periculoase ale dictaturii putiniste. La fel se întâmpla cu cei cărora le era teamă și se lepadau de Hristos în fața turcilor, îmbrățișând Islamul, și apoi erau omorâți. Acest lucru se întâmplă acum și cu Biserica Ucraineană, în loc să mărturisească ortodoxia, când are această mare ocazie, preferă să facă o acțiune necanonică, apoi fiind și “decapitați”, în sensul de a fi scoși în afara legii sau chiar prigoniți. Ca sa fie o Biserică martiră într-adevăr, trebuie sa urmeze calea canonică, trasată de Sfinții Părinți, și anume să se lepede de învățăturile ecumeniste ale Patriarhiei Moscovei și să arate întregii lumi că este cu adevărat ortodoxă și că nu acceptă aceste învățături de pe site-ul oficial al Patriarhiei Moscovei, învățături eretice îngrozitoare. 

Cu toate acestea, Patriarhia Moscovei este o patriarhie canonică. Chiar dacă a fost destabilizată pe perioada comunistă și ierarhii au fost alungați, formandu-se Biserica din afara granițelor (ROCOR), aceasta  s-a reunit cu Patriarhia Moscovei și sunt o Biserica cu succesiune apostolica, o Biserica în marea familie de Biserici Ortodoxe din Biserica cea Una , Sfanta, Soborniceasca și Unică – Biserica Ortodoxă. Or, hotararea Bisericii Ucrainene de a se rupe ,de a se delimita de Patriarhia Moscovei în felul acesta, de a-și lua singuri dreptul de a face Sfantul și Marele Mir, de a deschide parohii în occident, este greșită din punct de vedere canonic, pentru că lucrul acesta este făcut sub presiunea politică, așa cum am arătat mai sus.

Astfel, Biserica Ucraineană se pune pe sine într-o oarecare schisma față de Biserica lui Hristos, față de Biserica Ortodoxă, pentru că până în prezent Biserica Rusă este parte integrantă din Biserica Ortodoxă. Nu există nicio Anatemă a Bisericilor Ortodoxe Locale împotriva Patriarhiei Moscovei. De aceea să fim atenți, sub presiunea războiului, a te rupe în felul acesta de Patriarhia Moscovei, fără binecuvântarea Sinodului Soborului Bisericii Moscovei, este cu părere de rău, o forma de schisma din partea Bisericii Ucrainene.

Dar, lucrul acesta se poate îndrepta, prin faptul că Biserica Ortodoxă Ucraineană are soluția canonică de a întrerupe comuniunea cu Patriarhia Moscovei, pentru că Patriarhia Moscovei învață erezia ecumenistă, lucru la fel de grav ca și acceptarea Sinodului din Creta. Chiar dacă Patriarhia Moscovei nu a participat la Sinodul din Creta, poziția ei este una la fel de ecumenistă, adoptând aceleasi erezii, inclusiv Documentul de la Toronto. Aceasta este singura soluție canonică pe care Mitropolia Kievului poate să o adopte. Pentru că altfel nu face decât să producă o nouă schismă.

Soluția pe care eu am exprimat-o este ca Biserica Ucraineană sa pună în discuție și să se detașeze de învățăturile ecumeniste și erorile ecleziologice ale Patriarhiei Moscovei:

  • în primul rand, de erezia bisericilor nedepline, care se găsește în textele oficiale ale Bisericii Patriarhiei Moscovei; (a se vedea Anexa 1)
  • de asemenea, de recunoașterea harului și a bisericității așa-numitei biserici romano-catolice sau papistașe; (documentul de la Havana din 2016, asociat cu binecuvântarea comună a Patriarhului și Papei)
  • de recunoașterea existenței unui Dumnezeu-Tată comun celor trei religii monoteiste (creștinismul, islamismul si iudaismul);
  • de rugăciunile în comun
  • de primirea de vechi schismatici și eretici (romano-catolici și alții) fără Sfântul Botez, Mirungere și Hirotonire (pentru preoți)
  • de faptul ca BORu nu botează pe romano-catolici și nici pe protestanti, dacă au botezul în numele Sfintei Treimi, pe motiv cum că și ei fac într-un anume fel parte din Biserica, lucru pe care il spune și Documentul de la Toronto, care este adoptat și lăudat de BORu. 
  • de textele eretice în care nu se spune că Biserica lui Hristos se identifica numai cu Biserica Ortodoxă

Cu alte cuvinte, faptul că Biserica Rusă nu a participat la Sinodul din Creta, nu înseamnă că nu acceptă învățăturile acestuia. Învățătura oficială a Bisericii Ruse este, din pacate, una eclesiologic eretică. Astfel, conform canonului 15, I-II Constantinopol, Sfântul Sinod al Bisericii din Ucraina este îndreptățit să întrerupă comuniunea pe motiv de erezie (vezi Anexa 4). Orice altă motivație, orice alta ruptură și hotarare fără această hotărâre canonică, care înseamnă supunerea față de ierarhie, față de Patriarhia Moscovei, ar fi necanonică. Aceasta este randuiala Bisericii, din punct de vedere ortodox, nu din punct de vedere politic, sau al războiului. Așa se salvează Biserica Ortodoxă de sub erezii. Pentru că mai rău este ca Biserica Ortodoxă să devină eretică decât un război sau o vărsare de sânge. Să nu ne fie teama de cei ce ne ucid trupul, ci sa ne fie teama de cei ce și trupul și sufletul le aruncă în gheenă. Aceasta este realitatea Evanghelică, aceasta este realitatea lui Hristos.

Mitropolia Ortodoxă canonică de la Kiev și episcopii, mitropoliții Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, au tot dreptul de a întruni un sinod (chiar si online) să discute aceasta problema și a cere Patriarhiei Moscovei lepădarea de aceste erezii și ieșirea din CMB. În cazul în care Biserica Ortodoxă Rusă nu ar dori sa facă acest lucru, atunci Biserica Ortodoxă a Ucrainei care se află sub oblăduirea Patriarhiei Ruse, are tot dreptul de a întrerupe comuniunea cu Patriarhia Rusă și cu întreg Soborul Bisericii Ruse. Atunci Biserica Ucrainei ar fi mărturisitoare, ortodoxă. 

Biserica Ortodoxă Georgiană și Biserica Ortodoxă Bulgară au condamnat foarte clar ereziile, dar se poate face și mai mult. Am avea o Biserica Ortodoxă care să condamne aceste erezii, de către o Biserica viguroasă, martirica. Dacă ar face acest lucru, ar fi într-adevăr o Biserica martirică, ar da vană, ar da seva ortodoxiei pe mai departe. Altfel, soarta Bisericii Ortodoxe la nivel de națiuni, este foarte rea. Aproape toate Bisericile L-au trădat pe Hristos, au acceptat Sinodul din Creta, sunt în aceasta negură și au fost înghițite de lumesc. În loc sa înțelegem care e esența problemei, ne uităm la lucrurile exterioare. Rezultatul acestei erezii este și războiul pe care-l poartă în mod nedrept frații ortodocși ruși cu frații ortodocși ucraineni, ucigandu-se unii pe alții, iar occidentul bucurandu-se de aceasta crimă abominabilă. Ce poate fi mai urat decat faptul ca ortodocsii se omoară între ei?Folosiți aceasta opțiune cat nu este prea tarziu. Nu așteptați sa fiți în afara legii ca sa spuneți adevărul și să vă lepădați de Biserica Rusă ecumenista. 

De asemenea, nu este o soluție ca românii din Bucovina ucraineană să treacă sub Patriarhia Romană. Patriarhia Română e din păcate o patriarhie trădătoare a credinței Ortodoxe, a participat și a semnat la Sinodul din Creta și are acest duh ecumenist adânc inradacinat in ea. Să mărturisim în Hristos pentru că este foarte importantă aceasta mărturisire ortodoxă pe care avem ocazia să o facem! 

Dacă este nevoie să vă consultați cu smerenia mea, va stăm la dispoziție cu materiale ortodoxe, atât eu, cat si Pr. Theodoros Zisis, Prof. Dimitrios Tselenghidis, precum și alți teologi ai Bisericii Ortodoxe care luptă pentru adevăr.

Vă spun lucrurile acestea cu tot respectul, cu toată dragostea, văzând și înțelegând rolul meu umil de slujitor al lui Hristos, de prezbiter in Biserica lui Hristos. Nu o spun nici cu îngâmfare, nici ca cearta, nici ca o formă de  superioritate a mea față de o Biserică cinstită și de Dumnezeu aleasă pentru a mântui milioane de  oameni. Îmi văd locul meu, știu unde mă aflu, dar am tot dreptul să spun lucrurile acestea cu toată smerenia și cu fiasca supunere pe care trebuie să o am în fata ierarhiei Bisericii Ortodoxe, în fața Preafericirii Voastre, a întregului Sfant Sinod și în fața Preafericitului Părintelui Patriarh Kirill al Moscovei.

Cu toată dragostea în Hristos,

Protopresbiter Matei Vulcanescu

Nota: Anexez explicațiile erorilor ecleziologice adoptate de Patriarhia Moscovei

Anexa 1 – Erorile eclesiologice adoptate de Patriarhia Moscovei

în continuare, voi prezenta erorile ecleziologice expuse in scrisoarea publica către Patriarhul Moscovei și întregii Rusiei, din care sa intelegeti de ce ÎPS Onufrie si Sfantul Sinod al Bisericii din Ucraina ar trebui sa intrerupa comuniunea pe motiv de erezie, în primul rand detasandu-se de ceea ce au semnat împreună și apoi cerand întreruperea comuniunii.

Biserica Rusiei ar trebui să-și rectifice oficial învățătura de credință despre ecleziologie, distanțandu-se de poziții ecleziologice precum teoria „Bisericilor incomplete” (în documentul adoptat de Soborul rus în 2000) și de recunoașterea Succesiunii Apostolice a Harului Duhului Sfânt la romano-catolici (în documentul de la Havana din 2016, asociat cu binecuvântarea comună a Patriarhului și Papei). Biserica Rusiei va putea astfel să-l condamne pe Patriarhul Bartolomeu; in caz contrar, Patriarhul Constantinopolului va fi în măsură să acuze Biserica Rusiei de aceleaşi erori eclesiologice. Și, într-adevăr, putem spune că Patriarhia Rusiei este în aceeași situație (desigur, nu la același nivel) prin primirea de vechi schismatici și eretici (romano-catolici și alții) fără Sfântul Botez, Mirungere și Hirotonire (pentru preoți). Spre exemplu, este binecunoscut cazul ieromonahului romano-catolic Gabriel Bunge, care a fost primit ca preot în Biserica Ortodoxă a Rusiei fără Botez, fără Mirungere și fără Hirotonie și acum slujește ca ieromonah; procedură prin care Biserica Rusiei a recunoscut tainele ereticilor romano-catolici.

Mai jos există o oarecare elaborare teologică cu privire la eroarea eclesiologică care a condus de fapt la recunoașterea schismei ucrainene. Această eroare este teoria așa-numitelor „Biserici incomplete” care a fost adoptată de așa-numitul „Sfânt și Marele Sinod” din Creta în 2016.

Acestea sunt ereziile cumplite pe care Biserica Rusă le-a adoptat, motiv clar pentru care ÎPS Onufrie ar trebui sa intrerupa comuniunea, și nu pentru război si alte lucruri, pentru ca prin asta arată de fapt ca nu cunosc care e mersul Bisericii.

Pentru referință, acestea sunt erorile eclesiologice pe care Biserica Rusiei le-a adoptat prin copierea erorilor Patriarhiei Ecumenice:

„1.15. Biserica Ortodoxă, prin gura Sfinților Părinți, afirmă că mântuirea poate fi obținută numai în Biserica lui Hristos. În același timp, totuși, comunitățile care s-au îndepărtat de ortodoxie nu au fost niciodată privite ca fiind complet lipsite de harul lui Dumnezeu. Orice ruptură de la comuniunea cu Biserica duce inevitabil la o erodare a vieții umplute de har, dar nu întotdeauna la pierderea completă în aceste comunități separate. Iată de ce Biserica Ortodoxă nu primește pe cei care vin la ea din comunitățile neortodoxe numai prin taina Botezului. În ciuda rupturii unității, rămâne o anumită părtășie incompletă care servește drept garanție pentru o întoarcere la unitate în Biserică, la plinătatea catolica și unitate.

1.17. Existența diferitelor rituri de primire (prin Botez, prin Mirungere, prin pocăință) arată că Biserica Ortodoxă se raportează la diferitele confesiuni neortodoxe în moduri diferite. Criteriul este gradul în care credința și ordinea Bisericii, precum și normele vieții spirituale creștine, sunt păstrate într-o anumită confesiune. Prin stabilirea diferitelor rituri de primire, însă, Biserica Ortodoxă nu evaluează măsura în care viața plină de har a fost fie păstrată intactă, fie distorsionată într-o mărturisire neortodoxă, considerând că aceasta este un mister al providenței și al judecății lui Dumnezeu.”

https://mospat.ru/en/documents

În textul sinodal menționat mai sus al Bisericii Ruse putem observa existența ereziei eclesiologice a Bisericilor incomplete, teorie care a fost adoptată de Papalitate la Conciliul Vatican II (această teorie a fost prelucrată și transmisă de teologii iezuiți Congar și Rahner). 

Sfintele Canoane care în anumite ocazii istorice au permis primirea unor eterodocși doar prin Mirungere sau pocăință reprezintă doar „oikonomia” (iconomie, dispensa sau relaxare) spre deosebire de „akribeia” (strictețea) Bisericii. Biserica, prin glasul Sfinților Părinți, nu a folosit iconomia pentru a formula o Dogmă a Bisericii. Nicăieri nu găsim în scrierile Sfinților Părinți ideea că ereticii nu sunt complet lipsiți de Harul lui Dumnezeu. Dimpotrivă, prin Anatemele Bisericii la Sinoadele Ecumenice ereticii au fost complet lipsiți de Harul lui Dumnezeu.

Greșeala de a dogmatiza pe baza anumitor Sfinte Canoane ale iconomiei – primirea ereticilor în Ortodoxie prin relaxarea „akribeiei” – este susținută în principal de Ioannis Zizioulas, mitropolitul de Pergam, și a fost derivată din conceptul eclesiologic al Conciliului Vatican II , care vorbește despre o gradare ecleziastică variabilă a „bisericilor” sau de ideea de biserici incomplete (Biserica completă fiind cea în comuniune cu Papa, iar apoi celelalte aflându-se în diferite stadii bisericești – ca unele cercuri concentrice – și anume ortodocșii, monofiziții, protestanții, neoprotestanții și chiar ateii care fac fapte bune).

Învățătura ortodoxă contestă o asemenea teorie, ereticii fiind lipsiți de Harul mântuitor. Desigur, Dumnezeu, în marea Sa iubire, are grijă de ei, dar nu îi mântuiește atâta timp cât aceștia rămân în afara Bisericii.

Recunoscutul teolog pr. Ioannis Romanides, precum și profesorul de Dogmatică domnul Dimitrios Tselenghidis – referitor la teoria Bisericilor incomplete – spun că nu putem vorbi despre o femeie ca fiind „un pic însărcinată”. Botezul nu poate fi valabil trimestrial, nici Preoția, nici Euharistia, nici Căsătoria. Euharistia – trupul lui Hristos – nu poate fi jumătate din trupul lui Hristos. Dacă o Taină este cumva validă la adunările eretice, ar fi validă în virtutea unei preoții active; și aceasta înseamnă că ar fi validă și în Euharistie și în botezul eretic. Altfel, conform Canoanelor Apostolice, botezul eretic este nelucrător.

Faptul că, în unele cazuri, Părinții au primit persoane în Biserică prin oikonomie (în funcție de forma botezului lor eretic anterior) nu ratifică un botez valid în afara Bisericii. Deși s-a introdus obiceiul ca un laic ortodox să poată boteza (în împrejurări extreme) și atunci cel botezat nu primește decât Mirungerea, acest botez extraordinar (cu nisip, de exemplu) este săvârșit din nou de către preot. Iar Sfântul Simeon al Tesalonicului spune că cel botezat de mirean să fie botezat de preot. Teologul Christian Felmy în „Dogmatica ecleziastică” spune că este greșit faptul că unii au tras concluzii doctrinare din iconomia Bisericii.

„1.15. Biserica Ortodoxă, prin gura Sfinților Părinți, afirmă că mântuirea poate fi obținută numai în Biserica lui Hristos. “

Termenul de Biserica lui Hristos, nu înseamna neaparat Biserica Ortodoxă. După cum știm de la CMB și textul de la Toronto 1950, se afirmă ca în Biserica lui Hristos intra și Biserica Ortodoxă, Biserica Romano Catolica, si protestantii, deci ei nu spun că Biserica lui Hristos se identifica numai cu Biserica Ortodoxă. Dacă ar spune asta, atunci aceasta fraza ar fi fost ortodoxă. Dar aceasta fraza nu este ortodoxă, pentru ca nu se spune ce este Biserica lui Hristos. Cunoaștem acceasi viclenie de la Textul de la Toronto si de la constituția CMB.

“În același timp, totuși, comunitățile care s-au îndepărtat de ortodoxie nu au fost niciodată privite ca fiind complet lipsite de harul lui Dumnezeu. “

Aceasta este o blasfemie cumplita impotriva tuturor Sfintelor Sinoade ecumenice și a Anatemelor date de  Sfinții Părinți. Se afirmă că ei nu au fost complet de Harul lui Dumnezeu, pentru ca vorbim de Harul Mântuitor al lui Dumnezeu. Bineinteles ca sunt total privați de Harul lui Dumnezeu. Ce erezie cumplita gasim aici.

“Orice ruptură de la comuniunea cu Biserica duce inevitabil la o erodare a vieții umplute de har, dar nu întotdeauna la pierderea completă în aceste comunități separate. Iată de ce Biserica Ortodoxă nu primește pe cei care vin la ea din comunitățile neortodoxe numai prin taina Botezului. În ciuda rupturii unității, rămâne o anumită părtășie incompletă care servește drept garanție pentru o întoarcere la unitate în Biserică, la plinătatea catolica și unitate.”

Aceasta este învățătura oficială a Bisericii Ruse, și anume că Biserica Ortodoxă nu îi primește pe toți prin taina Botezului, nu în ideea de a face iconomie, ci în ideea ca aceia ar avea parte de har. Se referă că ar boteza în numele Sfintei Treimi, ar avea și o măsurătoare de Har, (harometru). Noi știm de la Sfinții părinți că toate comunitatile care s-au rupt de Biserica Ortodoxă nu au parte de Harul Mântuitor sub nicio formă. Nu au parte de Răstignirea lui Hristos,  Sângele lui Hristos. 

1.17. “Existența diferitelor rituri de primire (prin Botez, prin Mirungere, prin pocăință) arată că Biserica Ortodoxă se raportează la diferitele confesiuni neortodoxe în moduri diferite. “

Aceasta intelegere este cu totul greșită ! Biserica nu are diferite rituri de primire. Este vorba despre un canon al iconomiei , de la Sinodul II Ecumenic, în care se vorbește despre niște erezii vechi, pe care Sfinții Părinți în vremea aceea, au decis să îi primească așa, pentru că fuseseră botezați de preoți ortodocși cu gandire eretică, sau erau situații în care era fie un episcop ortodox, fie un arian condamnat, și atunci Părinții i-au considerat ca fiind în Biserică din motivul istoric și dintr-un motiv al iconomiei. Dupa Pr Metalinos, aceia făceau parte din Biserică, situația respectivă  făcea că aceia au fost botezați de către episcopi ortodocși, trecand apoi la erezie. Astfel, Biserica a considerat să fie doar mirunsi, primind confirmarea că au reprimit Duhul Sfant, prin iertarea, datorită faptului că au revenit și condamnat erezia respectivă. Este cu totul și cu totul altă situație. Nu există diferite moduri de primire de la grupări rupte de Biserică, ci anume o revenire a celor care fuseseră deja botezați ortodox. Doar cei care au fost botezați printr-o singură afundare, erau botezați prin triplă afundare și primiți cu toate cele ale Botezului. Aceasta este teoria lui Ioannis ZIzioulas, preluată intru totul de către Moscova. Moscova preia învățăturile eretice ale Patriarhiei Ecumenice. Nu exista nicio diferentă intre Patriarhia Constantinopolului pro-occidentală și Patriarhia Rusă pro putinista în ceea ce privește învățătura eretică.

“Criteriul este gradul în care credința și ordinea Bisericii, precum și normele vieții spirituale creștine, sunt păstrate într-o anumită confesiune. “

Vestigia Ecclesiae – documentul de la Toronto 1950 – învățătura Sinodului din Creta – alte confesiuni nu sunt doar niște rămășițe care nu au har, ci sunt niște realități în care și ei au parte de mântuire și de aceea nu sunt primiți prin Botez. Aceasta este transformarea iconomiei în dogmă, lucru de neacceptat. Niciodată iconomia bisericească nu poate deveni dogmă. Dogma este : Mărturisesc un Botez în Biserica Ortodoxă. Ușa de intrare în Biserica Ortodoxă este numai Botezul Ortodox. Nu poate fi cineva primit fără Botezul Ortodox, pentru ca ar rămâne în afara Bisericii lui Hristos, în afara mântuirii. (Canonul Sf Ciprian de Cartagina, Preluat de Sinodul V-VI ecumenic si ridicat la rang ecumenic ) . Biserica este UNA, În Biserică se intră prin Botezul Ortodox nu prin botezuri eretice. Nu există vestigii ale Bisericii în afara Bisericii care să fie lucrătoare, sau purtătoare de Har, sau mântuitoare într-o mai mică sau mai mare măsură. În Biserica Ortodoxă există mântuirea și există catolicitatea sau deplinătatea învățăturii lui Hristos și a Harului, iar în afara Bisericii Ortodoxe nu există har mântuitor sub nicio formă. Aceasta este învățătura Sfinților Părinți, aceasta este învățătura Bisericii, aceasta este învățătura lui Hristos. Cine nu adună cu Mine risipește(Luca 11:23) Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele(Ioan 15:5) Orice mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie (Ioan 15:2)

“Prin stabilirea diferitelor rituri de primire, însă, Biserica Ortodoxă nu evaluează măsura în care viața plină de har a fost fie păstrată intactă, fie distorsionată într-o mărturisire neortodoxă, considerând că aceasta este un mister al providenței și al judecății lui Dumnezeu.”

Cu alte cuvinte, noi nu avem “harometru”, este un mister, dar noi facem asa. Dacă spuneți că este un mister ceea ce Dumnezeu a descoperit ca nefiind un mister, nu vi se pare ciudat? Nu este un mister. Dumnezeu spune clar: se mantuiesc ortodocsii, nu spune ca se mântuiesc ereticii.

https://mospat.ru/en/documents

Anexa 2 – Fragment din Cuvântul de salut din partea grupului de preoți nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, Patriarhia Rusă:

Va prezentăm un scurt istoric al drumului ecumenist pe care merge Patriarhia Moscovei:

  • În 1961 Patriarhia Moscovei aderă la Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). 
  • In 1969, 16 decembrie – Decizia Patriarhiei Moscovei cu privire la încuviinţarea împărtăşirii catolicilor şi lipovenilor (deşi a fost anulată câţiva ani mai târziu) 
  • În 1975 Delegaţia BORu semnează Declaraţia delegaţilor ortodocşi la Adunarea generală a CMB de la Nairobi 
  • In 1982 BORu adopta Documentul „Botez, Euharistie, Preoţie” (Baptism, Eucharist, Ministry – CMB)
  • În 1986 BORu adopta Raportul celei de-a treia consultaţii panortodoxe pre-sinodale: „Biserica Ortodoxă şi mişcarea ecumenistă”, Chambesy
  • În 1988 BORu adopta Raportul Consultaţiei Bisericilor Ortodoxe de Răsărit şi Vechi Orientale
  • În 1991 BORu semnează Declaraţia delegaţilor ortodocşi la adunarea generală a CMB de la Canberra (în fruntea delegaţiei BORu fiind pe atunci mitropolitul Kirill Gundeaev, actualul patriarh)
  • În 1993 BORu semnează Declaraţia de la Balamand 
  • În 2000 se publica “Principiile de bază ale Bisericii Ortodoxe Ruse faţă de heterodoxie” în care este lăudată Declaraţia de la Toronto din 1950
  • In 2001 BORu adopta Charta Oecumenica (CBE)
  • În 2006 BORu semnează Documentul summitului liderilor religioşi de la Moscova
  • În 2013 BORu semnează Declaraţia de unitate de la Busan (CMB)
  • În 2016 BORu semnează Documentele pregătitoare pentru aşa-numitul „Sfântul şi Marele Sinod”

Reacția de nereceptare a documentelor și acțiunilor ecumeniste a început în 2006 odată cu elaborarea rezoluției finale a Summitului liderilor religiosi de la Moscova (în care s-a afirmat că avem un Dumnezeu comun cu toţi participanţii la summit, adică: jidovi, musulmani, buddhişti, hinduişti, tot felul de păgâni şi eretici), summit organizat de către Patriarhia Moscovei şi votat şi acceptat de către Marele Sobor al BORu, de către Sinodul BORu și, in practica, de către toți preoții BORu, de pe amvon, prin intermediul pastoralei patriarhului Alexei la Nașterea Domnului din anul 2007.

Biserica Ortodoxa Rusa nu a acceptat Sinodul din Creta ca unul panortodox, din motiv că nu a reflectat unitatea panortodoxă, lipsind patru dintre Bisericile locale, dar nu și pentru ca la acesta s-a legiferat și instituționalizat erezia ecumenistă la nivel panortodox. Pe de altă parte activitatea ecumenistă a BO Ruse continuă nestingherit la toate nivelurile pana azi , de aceea constatăm că refuzul recunoașterii Sinodului din Creta, nu înseamnă și renunțarea la erezia ecumenistă. Durerea noastră s-a mărit și mai mult cand am aflat despre participarea BORu la cea de-a 14-a sesiune plenara de la Chieti, Italia 15-22 Sept 2016 , cu așa zisa “Biserica” Romano-papistasa , însoțită de incalcari canonice, rugăciuni comune precum și legiferarea ereziei ecumeniste în rezoluția finală a sesiunii. 

Cu mare jale, urmărind acțiunile BO Ruse în subordinea canonică  a careia se afla și Biserica locală din Moldova și din Ucraina suntem nevoiți să menționăm că  apostazia se dezvolta cu pași grabiti chiar și după Sinodul din Creta.

 In 18 Octombrie 2016, Patriarhul Kirill l-a decorat cu ordinul Sf Serghie de Radonej de ordinul II pe așa numitul “arhiepiscop al Bisericii Anglicane”, Justin Welby, cel care hirotoneste episcopi femei si homosexuali, atribuind caracter eclezial instituției pe care o conduce, nemaivorbind de rugăciuni comune și alte încălcări de ordin canonic și dogmatic care s-au savarsit la aceasta intalnire de către comisia BORu din Marea Britanie. 

Citeşte mai mult pe aparatorul.md: Preot Gheorghe Corcescu: Cuvântul de salut din partea grupului de preoți nepomenitori din Biserica Ortodoxă din Moldova, Patriarhia Rusă https://www.aparatorul.md/preot-gheorghe-corcescu-cuvantul-de-salut-din-partea-grupului-de-preoti-nepomenitori-din-biserica-ortodoxa-din-moldova-patriarhia-rusa/

Anexa 3 Biserica Ucrainei și situația ei canonică

“ Biserica Ortodoxă Ucraineană, si-a proclamat independenta, încă anul trecut pe 27 mai la Sinodul din Teofania(Feofania) reședința Mitropolitului Onufrie. Desi, acest eveniment a fost foarte important, lui nu s-a dat mare importanta în lumea Ortodoxă. Conform deciziilor sinodale, Biserica Ortodoxă Ucraineană, și-a schimbat statul bisericesc, aruncând toate amintirile despre legătura cu Biserica Rusă, cum ar fi ca:

-Biserica Ucraineană este parte inseparabilă a Bisericii Ruse, și prin intermediul acesteia are legatura cu Ortodoxia Universală;

-Mitropolitul Kievului se alege de Sinodul Ucrainean și se binecuvinteaza de Patriarhul Moscovei;

-Numele Pf Mitropolit de Kiev se pomenește după numele Sanctității Sale Patriarhul Moscovei(Actual nu se pomenește numele patriarhului, decât numele mitropolitului Onufrie);

-Biserica Ucraineană deschide parohii in diaspora, fara binecuvantarea Moscovei;

– Mitropolitul Onufrie pomeneste la Vohodul(Intrarea) Mare, numele tuturor Patriarhilor după Diptih incepand de la Ioan al Antiohiei(cu excluderea celor ce-l pomenesc pe Epifanie);

-Biserica Ucraineană a decis sa Sfinteasca Sfantul și Marele Mir în Kiev, fără să-l obțină de la Moscova;

-Episcopii Bisericii Ucrainene numai sunt membrii sinodurilor din Moscova;

– Biserica Ucraineană este gata sa începe dialog cu BOU al lui Epifanie, cu condiția ca episcopii lor vor primi hirotonii drepte și vor dobândi succesiune Apostolica;

-Biserica Ucraineană condamnă războiul ca incalcare a poruncii Sa nu ucizi, și condamna poziția Patriarhului Kirill, care binecuvinteaza operațiunea speciala;

– Biserica Ortodoxă Ucraineană a dat dreptul eparhiilor, care sunt pe cealalta linie de front, să decidă sinestatator problemele de existentă în noua realitate, și sa traiasca după statul vechi.

Deci, as vrea sa accentuiez, ca numele Patriarhului Kiril, numai este pomenit la liturghie, singurul intai-statator ramane Vladika Onufrie, la randul sau Preafericitul pomenește pe Patriarhii Autocefali conform Diptehului, s-a luat decizie de fiert Marele Mir independent si sa se tamaduiasca schisma in sanul Bisericii Ortodoxe Ucrainene “

Comentariu public adaugat de username George la video încărcat pe youtube 31.01.2023 Mitr.Onufrie al Kievului, Biserica Ucraineană canonică și lepădarea Ei de Patriarhia ecumenistă Rusă

Anexa 4 Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol, 861

Al 15-lea Canon al Sinodului I-II al lui Fotie cel Mare, Patriarhul Constantinopolului (861 d.Hr.), stabilește cu exactitate că: ”Cele ce sunt rânduite pentru preoți, episcopi și mitropoliți, cu mult mai vârtos se potrivesc pentru patriarhi. Drept aceea, dacă vreun preot sau episcop sau mitropolit ar îndrăzni să se depărteze de comuniunea cu propriul său patriarh și nu ar pomeni numele acestuia, precum este hotărât și rânduit în dumnezeiasca slujbă tainică, ci mai înainte de înfățișarea înaintea sinodului și de osândirea definitivă a acestuia, ar face schismă, Sfântul Sinod a hotărât ca acela să fie cu totul străin de toată preoția, dacă numai se va vădi că a făcut această nelegiuire. Și acestea s-au hotărât și s-au pecetluit pentru cei ce sub pretextul oarecăror vinovății se depărtează de întâii lor stătători și fac schismă și rup unitatea Bisericii. Căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări”.

Show Comments (0)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu