Se pare ca emotivitatea e mai tare decat Adevarul! Frescele acelea exista la Biserica Draganescu si vorbesc despre parintele Arsenie Boca. Iar credinta noastra nu este o irationalitate. Parintii au luptat impotriva ereziei. Aici e vorba de bun simt ortodox, nimic altceva. Parintii au facut si rugaciune si Sinoade Ecumenice. Invatatura Ortodoxa nu se poate contrazice pe ea insasi, asa cum nici Duhul Sfant nu se poate contrazice pe El Insusi! Ori Francisc de Assisi e sfant si atunci noi ortodocsii suntem inselati si ar trebui sa adoptam papismul, ori nu e sfant si atunci nu are ce cauta in ceata Sfintilor pictati intr-o biserica ortodoxa. Ca sa nu mai vorbim de pictura de tip holografic din biserica de la Draganescu….Se pare ca in loc de crestini ortodocsi avem oameni dornici de senzational, de efecte speciale, de minuni la minut, ceea ce arata o credinta superstitioasa, fara coloana vertebrala, sau o goana dupa idoli (prin inlocuirea lui Hristos cu alte persoane – sfinti, cuviosi, harismatici, vrajitori). Daca admitem ca parintele Arsenie Boca este inselat, inseamna ca minunile care se lucreaza la mormantul sau la chilia lui sunt de fapt lucrari demonice ale aceluiasi demon care l-ar fi inspirat in viata. Si am putea face paralela cu minunile de la papistasi (de ex. la Lurdes), de la copti (monofiziti), de la budisti, etc. Iar duhul vederii inainte putea fi duh pitonicesc. Toate acestea capata sens in momentul in care diavolul vrea sa mute atentia credinciosilor catre un personaj, distragandu-le de fapt atentia de la Hristos.

Doamne, ajută!

Vă mulțumesc pentru atenția arătată și pentru email..
Am citit articolul, de asemenea și comentariile..atât de pe blogul dvs. cât și de pe apologeticum.

Dacă îmi permiteți, îmi voi expune și eu umila părere referitor la pr. Arsenie Boca..
Mi s-au ridicat de-a lungul timpul cîteva semne de întrebare la care nu am găsit răspunsuri pe care să le consider cît de cît pertinente.
Am o idee generală despre viața părintelui, am încercat să citesc una dintre cărțile sale, dar sincer nu am reușit să o termin, simțeam că este diferită de ceea ce citisem pînă atunci din literatura ortodoxă.. și recunosc că nu mi-l pot apropia de sufletul meu.

Cîteva idei pe care le-am sesizat:
Mă întrebam, este oare posibil să se închidă ochii la aceste nereguli canonice și dogmatice pe care părintele le-a răspîndit prin pictura și afirmațiile sale legate de unirea “Bisericilor”, Biserica fiind numai Una? Oare la fel ar fi procedat Sfintii Părinți care s-au luptat până la sânge cu orice fir de erezie care se încerca a fi strecurat în Biserică? Întrebarea este retorică. Răspunsul este clar negativ. Au oare, nu plasăm învățăturile Sfinților Părinți pe un nivel inferior din cauza “evlaviei” poporului? Un popor credincios care este atras în mare parte de tot ce este senzațional (așa zisele minuni ale părintelui) și care așteaptă să se împlinească ce-și doresc fără a depune prea mult efort? După cum spunea cineva într-o conferință, oamenii au tendința de a trăi în duhovnicolatrie, unde cuvântul Hristos este rareori pronunțat…
Sunt oare tot la fel de mari cozile la moaștele (deja canonizate) ale sfinților romîni? Se vorbește sau se cunosc viețile acestor sfinți mai mult decît se discută despre părintele Arsenie? Poate exagerez, însă în zona în care mă aflu (Moldova – Piatra-Neamț, Iași) observ un curent “Arsenie Boca” răspîndit printre toate categoriile de oameni..
Din ceea ce am citit pînă acum (puțin, ce-i drept) din viețile sfinților și în general din publicațiile ortodoxe nu rețin exemple de “minuni” așa “spectaculoase” și dese precum cele ale pr. Arsenie.

Greșesc sau nu… încă nu știu. Domnul știe că nu spun cu răutate, intenția mea este de a nu alătura erezia (din motive precum ignoranța și/sau indiferența) unui adevăr atît de mult dorit și pentru care s-a luptat de-a lungul secolelor pentru a fi menținut curat – Biserica.

Iertați-mă.

Cu drag,  

IAC

IAC