Pentru retragerea sau reformularea proiectului de lege 166/2025

TERMEN DEPUNERE AMENDAMENTE – 10 IUNIE 2025! SENATUL A APROBAT
ILEGALITĂȚI!

I. Introducere

Doamnă/Domnule Deputat,
Subsemnatul, Mihai Negrean, preot ortodox slujitor conform Canoanelor Bisericii Ortodoxe,
doresc să îmi exprim profunda îngrijorare față de proiectul legislativ nr. 166/2025 [i], inițiat pentru
modificarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor.
Prezenta intervenție se fundamentează pe:

• Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)
• Constituția României, modificată și completată în 2003
• Canoanele Bisericii Ortodoxe Române, recunoscute prin Statutul BOR

II. Argumentare juridică

Modificările legislative în cauză încalcă prevederi legale din:

1.Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) și cităm:

Art. 9: Libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie: [ii]

1. Orice persoană are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie ; acest drept
   include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerile, precum şi libertatea de a-şi
   manifesta religia sau convingerea în mod individual sau colectiv, în public sau în particular,
   prin cult, învăţământ, practici şi îndeplinirea ritualurilor.
2. Libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri
   decât cele prevăzute de lege care, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru
   siguranţa publică, protecţia ordinii, a sănătăţii, a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor
   altora.

A se constata în articolul invocat mai sus garantarea libertății de manifestare a religiei sau a
convingerii religioase în mod individual și colectiv în public sau în particular, prin cult,
învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor, în condiții de respectare a moralei și a ordinii
publice.

Aceste drepturi sunt suprimate în proiectul propus, respectiv la art. 23 din lege [iii], prin
propunerea de modificare a alin. (4), în sensul interzicerii practicării și îndeplinirii ritualurilor
religioase de către persoanele care aleg să își păstreze sau să își schimbe credința, indiferent de forma de organizare pe care o aleg, inclusiv în cazul în care dețin statutul de conducător ori
îndrumător al credincioșilor care le recunosc această calitate.

Această modificare a legislației penale trebuia să țină cont de jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului, inclusiv de hotărâri în care România a fost găsită în culpă. Astfel, în cauza
Tothpal și Szabo împotriva României (2019) [iv], CEDO a stabilit că, în situațiile în care o
comunitate religioasă locală continuă să recunoască drept preot un oficiant care a fost destituit
sau caterisit de conducerea oficială a cultului, statul nu poate interveni de partea conducerii
religioase pentru a sancționa penal această grupare dizidentă. Atât timp cât respectiva
comunitate religioasă funcționează conform Legii nr. 489/2006 și îl consideră pe acel
oficiant ca fiind liderul lor spiritual, acesta nu poate deveni subiect al răspunderii penale
pentru exercitarea slujbelor religioase.

Legislația care limitează drepturi fundamentale, inclusiv libertatea religioasă, trebuie să respecte
principiul proporționalității.
Propunerea legislativă nu trece testul de proporționalitate impus de art. 53 din Constituția
României[v], care permite restrângerea exercițiului unor drepturi doar dacă măsura este:

• prevăzută de lege;
• necesară într-o societate democratică;
• proporțională cu situația care a determinat-o;
• aplicată în mod nediscriminatoriu.

În lipsa unor justificări clare privind necesitatea acestor măsuri, introducerea expresiei jurdice
‘fără drept’ reprezintă o restrângere disproporționată, expresie restrictivă care apare atât în art.
23, cât și la art. 44 din lege și care este în opoziție cu libertățile de jure (de drept) enumerate în
art. 9 al CEDO, în art. 29, alin.(1) și (2), din Constituție.

Mai mult, în acest art.44, alin.(3), acceptat de Senat, se face referire la asociații religioase,
ignorându-se credința la nivel individual și de comunitate neînregimentată statutar, potrivit
legilor lumești. Rezultă din prevederile de mai sus că persoana e liberă, inclusiv, să renunțe
oricând la credința sa, la conducerea religioasă; evident, în prezenta propunere legislativă care
are formulări confuze, e chiar avantajoasă prevederea pentru cei care au abandonat acele
asociații. De aici, încă o dată, se remarcă netemeinicia demersului juridic făcut de dl. deputat
Vexler, inutilitatea propunerii legislative.

2.Constituția României, modificată și completată în 2003 și cităm din:

Art. 29: Libertatea conștiinței [vi]:

(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite
sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă
religioasă, contrare convingerilor sale.

(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranță si de
respect reciproc.

(3) Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condițiile legii.

În disprețul prevederilor art. 29, alin. (1) din Constituție, propunerea legislativă în cauză este
formulată ca opinie exclusivistă a conducătorilor cultelor religioase, îngrădind libertatea
conștiinței, a gândirii, a credinței religioase a persoanei, obligând-o pe aceasta să renunțe la
convingerile sale, de teama represaliilor la care va fi supusă.

Lipsesc toleranța și respectul reciproc dinspre propunătorul proiectului legislativ, în aceeași
măsură si dinspre legiuitorul care a acceptat o propunere legislativă abuzivă, de “modernizarea
cadrului normativ privind libertatea religioasă în România” (citat din motivarea proiectului), cu
încălcarea Constituției României, valori prevăzute în art.29, alin.(2) și (3).

Din Art. 30: Libertatea de exprimare [vii] și cităm:

(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare
în public, sunt inviolabile.

În art. 30, alin.(1) din Constituție se întărește dreptul fundamental la libertatea de exprimare a
credințelor prin mijloace de comunicare în public. Prin urmare, inclusiv credința religioasă poate
fi manifestată, trăită în public, și nu în catacombe, de teama sancțiunilor penale invocate în
prezenta propunere legislativă. Înțelegem că această libertate nu trebuie să aducă atingere
siguranţei publice, ordinii, sănătăţii, moralei publice și că trebuie să protejeze drepturile şi
libertăţile altora(v. mai sus, art.9, pct. 2, CEDO).

3.Încălcarea autonomiei statutare a Bisericii Ortodoxe Române

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al
cultelor, fiecare cult recunoscut de stat beneficiază de dreptul la organizare autonomă, în
conformitate cu propriile statute și coduri canonice. Această autonomie nu este o concesie, ci o
expresie a libertății religioase garantate de Constituția României și de tratatele internaționale
privind drepturile omului.

Proiectul de lege în cauză aduce atingere directă acestui principiu fundamental, prin impunerea
unor limitări și sancțiuni ce afectează grav viața internă a Bisericii, în special în ceea ce privește
prerogativele clericilor de a se manifesta în conformitate cu conștiința lor teologică și cu normele
canonice. Un exemplu elocvent îl constituie prevederile care vizează sancționarea preoților care,
potrivit Canonului 15 al Sinodului I-II din Constantinopol (explicat la III. Argumentare
canonică), întrerup pomenirea ierarhului lor în situații de erezie publică, nu ca act de răzvrătire,
ci ca măsură de protejare a dreptei credințe.

Această intervenție legislativă nu doar că încalcă autonomia statutară a Bisericii Ortodoxe
Române, garantată legal și constituțional, ci generează un precedent periculos în care statul se erijează în autoritate asupra conținutului credinței și asupra practicilor canonice. Astfel, se
depășește cadrul legal al unui stat neutru din punct de vedere religios, ajungându-se la o
imixtiune inadmisibilă în viața internă a unui cult majoritar.

Astfel se dovedește că Senatul a aprobat un proiect de lege ilegal, discriminatoriu, tendențios, dar
și cu formulări confuze, lipsite de rigoare juridică, împreună cu caracterul selectiv și
discriminatoriu al prevederilor propuse, ridică serioase suspiciuni cu privire la intenția reală a
acestui demers legislativ. În mod clar, ținta sa nu este protejarea ordinii publice sau a binelui
comun, ci marginalizarea unei expresii autentice a credinței ortodoxe.
Sunteți Cameră decizională și avem convingerea că veți respinge acest proiect de amatorism
juridic.

III. Argumentare canonică

1.Poziție canonică fundamentată

Canoanele Ortodoxe fac distincție clară între:

• caterisiri întemeiate (în caz de motive personale, morale sau administrative),
• și caterisiri nule canonic (în caz de întrerupere justificată de comuniune cu episcopi care propovăduiesc erezii).

Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) [viii], recunoscut de Biserica Ortodoxă Română,
prevede:

,, … căci cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare
eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinţi, fireşte adică, de comuniunea cu acela care
propovăduieşte eresul în public şi cu capul descoperit îl învaţă în Biserică, unii ca aceştia nu
numai că nu se vor supune certării canoniceşti, desfăcându-se pe sineşi de comuniunea cu cel ce
se numeşte episcop chiar înainte de cercetarea sinodicească, ci se vor învrednici şi de cinstea
cuvenită celor ortodocşi. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudoepiscopi şi pe
pseudoînvăţători şi nu au rupt cu schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de
schisme şi de dezbinări.”

Această prevedere oferă temei preoților ortodocși să întrerupă pomenirea episcopului în cazuri de
erezie fără a fi sancționați — nici canonic, nici administrativ, nici juridic.

2.Implicațiile Sinodului din Creta (2016)

În cadrul Sinodului din Creta (iunie 2016), Biserica Ortodoxă Română a aprobat documente ce
au generat o amplă reacție negativă în rândul clerului și credincioșilor, întrucât au adus atingeri
grave identității dogmatice și canonice Ortodoxe. Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu
ansamblul lumii creștineix ” conține exprimări ce recunosc alte confesiuni drept „Biserici”, în
contradicție directă cu ecleziologia patristică și cu învățătura stabilită de Sinoadele Ecumenice (fiecare Sinod Ecumenic a reafirmat si recunoscut sinoadele precedente), care afirmă unicitatea
Bisericii Ortodoxe ca Trup al lui Hristos.

O altă problemă majoră este acceptarea căsătoriilor mixte între ortodocși și eterodocși, sub
justificarea iconomiei, în ciuda faptului că această practică este interzisă categoric de Canonul
72 al Sinodului Trulan (692)[x], care stipulează că o astfel de căsătorie este nulă. Iconomia nu
poate fi invocată acolo unde interdicția este absolută, dogmatic întemeiată și confirmată de
întreaga Tradiție patristică. Aplicarea iconomiei în acest caz contravine rânduielii canonice și
deschide calea relativismului eclezial.

Mai mult, în cadrul Sinodului din Creta a fost reafirmată adeziunea la Declarația de la Toronto[xi]
(1950), document fundamental al Consiliului Mondial al Bisericilor, care susține că Biserica lui
Hristos se manifestă și în afara granițelor canonice ale Bisericii Ortodoxe. Această premisă
ecleziologică, potrivit căreia toate comunitățile care mărturisesc pe Iisus Hristos ca Mântuitor pot
fi considerate, într-un sens extins, părtașe ale Trupului lui Hristos contravine învățăturii patristice
și dogmatice a Ortodoxiei, care afirmă unicitatea și plinătatea harică exclusivă a Bisericii
Ortodoxe care este una si unica.

Ca urmare, numeroși preoți ortodocși — inclusiv subsemnatul — au întrerupt pomenirea
episcopilor conform Canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861) care au susținut
aceste decizii. Această întrerupere nu constituie o schismă si nici para-sinagoga, ci un act legitim
de apărare a credinței împotriva ereziei publice, recunoscut canonic și protejat de art. 8 din Legea
nr. 489/2006. Sancționarea acestor preoți prin prevederi legislative echivalează cu o ingerință
neconstituțională în viața internă a Bisericii Ortodoxe și cu anularea libertății de conștiință
religioasă garantate de Constituție și de tratatele internaționale.

3.Poziția altor Biserici autocefale în legătura cu “Sinodul din Creta”: [xii]

• Biserica Ortodoxă din Bulgaria a respins categoric Sinodul din Creta, afirmând limpedecă acesta „nu este nici Mare, nici Sfânt, nici Panortodox.” Prin această poziție dezavuează orice încercare de a prezenta acest sinod ca având autoritate ecumenică sau panortodoxă.
• Biserica Ortodoxă din Rusia și-a exprimat îngrijorarea față de mai multe formulări considerate ambigue sau problematice din documentele sinodale. Sinodul rus nu recunoaște caracterul ecumenic al Sinodului din Creta și nici autoritatea obligatorie a hotărârilor luate acolo.
• Biserica Ortodoxă din Antiohia nu recunoaște Sinodul din Creta, refuzând astfel să participe la validarea teologică și canonică a acestuia. Poziția sa este clară în privința respingerii sinodului ca fiind un reper dogmatic pentru Biserica Ortodoxă.
• Biserica Ortodoxă din Georgia a declarat că documentele sinodului nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe, iar din acest motiv nu pot fi acceptate. Aceasta evidențiază o respingere fermă a conținutului și spiritului documentelor emise în Creta.

Prin aceste poziții, cele patru Biserici Autocefale mărturisesc fidelitatea lor față de Tradiția
Ortodoxă autentică și resping ceea ce consideră a fi o alunecare spre relativism ecumenist sau o deformare a adevărului dogmatic. În acest sens, ele denunță Sinodul din Creta ca fiind o abatere
de la credința ortodoxă și se opun recunoașterii lui ca sinod legitim al întregii Ortodoxii.

Părinți care au fost caterisiți sau depuși abuziv pentru contrazicerea poziției oficiale a BOR in legatură cu “Sfântul și Marele Sinod” Creta 2016:[xiii]

Episcopia Caransebeșului
Pr. Nectarie Cîșlariu – oprit de la săvârșirea lucrărilor sfinte (2023)
Pr. Laurențiu Iacob – suspendat din slujirea liturgică (2023)
Episcopia Sălajului
Pr. Mihai Negrean – caterisit (2024)
Pr. Mihai Cantor – caterisit (2017)
Episcopia Ortodoxă Română a Oradiei
Pr. Cosmin-Florin Tripon – caterisit (2017)
Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Ierodiacon Antonie (Petruș) Cazacu – caterisit (2017)
Arhiepiscopia Râmnicului
Pr. Grigorie Sanda – caterisit (2017)
Monahul Chiriac și fratele Valerică – excluși din monahism (2017)
Episcopia Covasnei și Harghitei
Pr. Ciprian Staicu – caterisit (2017)
Ieromonahul Onisim-Adrian Banu – caterisit, exclus din monahism și interdicție de a purta haina
monahală (2017)
Arhiepiscopia Ortodoxă a Alba Iuliei
Pr. Ioan Miron – caterisit (2017)
Episcopia Sloboziei și Călărașilor
Pr. Claudiu Buză – caterisit (2017)
Arhiepiscopia Iașilor
Ieromonah Pamvo Jugănaru – caterisit (2017)
Pr. Ioan Ungureanu – caterisit (2017)
Arhiepiscopia Aradului
Pr. Cleopa Jurj – oprit de la slujire (2019)
Arhiepiscopia Romanului și Bacăului
Protos. Elefterie (Jănică) Tărcuță – caterisit, exclus din monahism și interdicție de a purta haina
monahală (2018)

5.Probleme punctuale ale proiectului 166/2025

• Incriminarea vagă a „exercitării fără drept” a atribuțiilor religioase (art. 23 și art. 44):
  Formularea introduce o noțiune juridică nedeterminată, lăsând loc interpretărilor abuzive. Astfel,
  orice persoană sau cleric care slujește în afara unei structuri religioase recunoscute riscă
  sancțiuni penale, în pofida faptului că exercită libertăți garantate de art. 9 CEDO și art. 29 alin.
  (1)–(3) din Constituția României. Această prevedere riscă să transforme acte de cult legal
  protejate în infracțiuni.
• Limitarea dreptului canonic de a mărturisi credința în caz de erezie:
  Preoții ortodocși care au întrerupt pomenirea unor ierarhi pentru motive doctrinare, în
  conformitate cu Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), sunt asimilați unor
  persoane care exercită nelegitim atribuții religioase. Această interpretare contravine atât
  Statutului BOR, cât și libertății de conștiință religioasă.
• Restrângerea nejustificată a activităților religioase în cadrul asociațiilor religioase:
  Propunerea afectează libertatea religioasă la nivel individual și comunitar, în special a celor
  excluși abuziv din structurile oficiale, care aleg să continue viața religioasă conform Canoanelor.
  Aceasta încalcă art. 8 din Legea 489/2006, care recunoaște asociațiile religioase ca forme legale
  de manifestare a credinței.
• Atribuirea exclusivă a dreptului de canonizare structurilor recunoscute de stat:
  Proiectul introduce ideea că doar cultelor religioase înregistrate li se recunoaște prerogativa de a
  canoniza sfinți, ceea ce reprezintă o ingerință nejustificată a statului într-un domeniu strict
  teologic și canonic. Sfințenia nu este decretată prin acte administrative, ci recunoscută de
  întreaga Biserică în mod sinodal, conform Tradiției Ortodoxe.
• Pericolul stigmatizării clerului nepomenitor:
  Textele vagi și interpretabile ale proiectului creează un cadru favorabil persecuției religioase sub
  pretext legal. În fapt, se poate ajunge la penalizarea clericilor care apără dogma ortodoxă
  împotriva modernismului teologic sau a ecumenismului. În aceste cazuri acțiunea nepomenirii nu
  constituie schismă sau parasinagoga, ci este conformă Canoanelor.
• Nerespectarea jurisprudenței CEDO:
  Obligația respectării jurisprudenței CEDO în reglementarea penală a activităților religioase: Modificarea legislației penale ar trebui să țină cont de hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, inclusiv de cele în care România a fost găsită în culpă. În cauza Tothpal și Szabo împotriva României (2019), CEDO a stabilit că, în situațiile în care o comunitate religioasă locală continuă să recunoască drept preot un oficiant destituit de conducerea oficială a cultului, statul nu poate interveni de partea acesteia pentru a sancționa penal gruparea dizidentă. Atât timp cât comunitatea funcționează conform Legii nr. 489/2006 și îl consideră pe acel oficiant ca lider spiritual, acesta nu poate deveni subiect al răspunderii penale pentru desfășurarea slujbelor religioase.

6.Concluzie:

Solicit cu respect:

• Retragerea sau reformularea proiectului de lege 166/2025,
• Excluderea oricărei prevederi care limitează dreptul clerului ortodox de a respecta Canoanele în vigoare,
• Garantarea prin lege a dreptului la opoziție canonică în caz de erezie,

Cu aleasă considerație,
Mihai Negrean
Preot Ortodox

Data: 07.06.2025
Semnatura:

Note:

[i] Propunerea legislativă privind modificarea și completarea Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor – Pl-x nr. 166/2025, accesat la data de 7 iunie 2025: https://cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?idp=22376
[ii] Din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de
România prin Legea nr. 30/1994, publicată în M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994, accesat la data de 7 iunie
2025:
https://www.echr.coe.int/documents/d/echr/convention_ron
[iii] Din legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/78355
[iv] Decizia CEDO in cazul Tothpal si Szabo, 2019, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-191069%22]}
[v] Articolul 53 din Constituția României – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi,
accesat la data de 7 iunie 2025:
https://www.constitutiaromaniei.ro/art-53-restrangerea-exercitiului-unor-drepturi-sau-al-unor-libertati/
[vi] Articolul 29 din Constituția României – Libertatea conştiinţei, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://www.constitutiaromaniei.ro/art-29-libertatea-constiintei/
[vii] Articolul 30 din Constituția României – Libertatea de exprimare, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://www.constitutiaromaniei.ro/art-30-libertatea-de-exprimare/
[viii] Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol (861), cu privire la întreruperea pomenirii ierarhilor care
propovăduiesc erezia, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://canoaneortodoxe.ro/categorie.php?nume=constantinopol-861
[ix] Documentul „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://basilica.ro/documentul-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-principalele-teme-
si-dezbateri
[x] Canonul 72 al Sinodului Trulan (692), referitor la căsătoriile mixte și păstrarea integrității dogmatice,
accesat la data de 7 iunie 2025:
https://canoaneortodoxe.ro/categorie.php?nume=sinodul-5-6-ecumenic
[xi] Despre Declarația de la Toronto, accesat la data de 7 iunie 2025:
https://ortodoxiacatholica.com/blog/2022/12/15/declaratia-de-la-toronto/
[xii] Reacții oficiale și poziții teologice ale unor Biserici Ortodoxe Autocefale privind Sinodul din Creta
(2016), accesat la data de 7 iunie 2025:
https://www.pazaortodoxiei.ro/condamnarea-sinodului-din-creta/
[xiii] Listă publicată cu preoți caterisiți de către autoritatea bisericească pentru contrazicerea poziției oficiale a Bisericii Ortodoxe Române cu privire la Sinodul din Creta (2016), accesat la data de 7 iunie 2025:
https://www.pazaortodoxiei.ro/2024/12/16/parinti-care-au-fost-caterisiti-pentru-contrazicerea-pozitiei-
oficiale-a-bor-in-legatura-cu-sfantul-si-marele-sinod-creta-2016/