“Dar îmi răspundeţi: dacă acela este rău si nu ne supunem, ce se întâmplă? Si în ce spui că este rău întâistătătorul tău? Dacă este greşit în credinţă, fugi de dânsul şi-l părăseşte, nu numai dacă este om, ci si înger din cer dacă ar fi; iar dacă este greşit în viaţa şi faptele lui, nu lua aminte. Această pildă nu o spun dela mine, ci din Sfânta Scriptură. Ci ascultă pe Hristos, care zice: Pe scaunul de învăţătură a Legii au şezut cărturarii şi fariseii; după ce a zis mai înainte multe rele despre ci, atunci a zis: Pe scaunul Legii au şezut. Aşa dar, câte vă vor zice din Lege să faceţi, faceţi-le, dar lucrurile lor rele să nu le faceţi. Ca şi cum ar zice: au vrednicia ca să înveţe, dar au şi viaţă necurată. Voi însă care auziţi, nu luaţi aminte la viaţa lor, ci la cuvintele lor, căci din viaţa lor nimeni nu se poate vătăma. Din ce pricină? Fiindcă sunt cunoscute tuturor şi fiindcă nici acesta care învaţă, oricât de viclean şi păcătos ar fi, nu poate niciodată să înveţe pe oameni să facă cele rele.
Iar credinţa şi învăţăturile cele rele pe care le are, nici nu sunt cunoscute de toţi şi nici nu încetează a le face. De aceea şi porunca pe care a dat-o Domnul: nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, se referă la viaţă şi nu la dogmele credinţei.
Si iarăşi îmi spui în altă parte: dar cutare şi cutare om, blândul acela, sfinţitul acela, prea înţeleptul acela face aşa şi aşa. Omule, nu-mi spune mie despre acest prea blând, prea înţelept, evlavios sau sfinţit, ci dacă vrei spune că este Petru sau Pavel sau înger din cer. Chiar dacă sunt aşa de mari sfinţi, eu nu mă grijesc de vrednicia feţelor; deoarece eu nu citesc lege şi poruncă de rob, ci lege împărătească. Iar când se citesc scrisori împărăteşti, toată vrednicia robilor să înceteze. De ce îmi aduci de faţă pe cutare şi pe cutare? Dumnezeu nu te va judeca după lenea slugilor celor împreună cu tine, ci după porunca dumnezeieştilor sale legi. Am poruncit, îţi va zice în ziua Judecăţii; trebuia să te supui poruncii Mele şi nu să pui înainte pe unul sau pe altul şi să cercetezi răutăţile altora.
Dacă şi marele împărat David a căzut într’un păcat, oare tu nu te temi ca să nu cazi? Cu adevărat este mare primejdie. De aceea se cuvine să luăm aminte. Si nu numai virtuţile sfinţilor să le imităm, ci dacă şi lor, ca nişte oameni, li s-a întâmplat vreo nepăsare sau călcare a legii, noi trebue să ne ferim de ele, deoarece nu vom fi judecaţi de cei împreună cu noi slujitori, ci de Stăpânul şi Dumnezeul nostru, Căruia îi vom da seamă pentru toate cuvintele şi faptele noastre.
Si sfinţii la fel grăesc. Ci noi, fraţilor, fiindcă la pace ne-a chemat pe noi Domnul, trebuie să ne supunem şi arhiereilor şi duhovnicilor şi dascălilor noştri, pentru vrednicia pe care o au dela Dumnezeu. Iar dacă cineva dintr’înşii ar face ceva fără dreaptă judecată sau ne-ar împiedeca de a face vreun lucru plăcut lui Dumnezeu, noi să nu încetăm a-i cere şi a-l ruga, până-când îl vom convinge ca să se facă voia lui Dumnezeu, pentru-ca să domnească pacea între noi să stăpânească unirea şi înţelegerea, ca să fie dragoste între păstori şi oi, între arhierei şi creştini, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; ca să fie departe de noi smintelele, turburările, schismele, despărţirile. Deoarece acestea sunt stricătoare a sufletelor noastre, a caselor, a bisericilor şi a toată obşteasca petrecere. In scurt ca să fim toţi un trup şi un duh, toţi cu o singură nădejde, cum am şi fost chiemaţi, ca şi Dumnezeul păcii să fie cu noi.”
Legături:
Din cartea DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Sf. Nicodim Aghioritul): CUVÂNT ÎNAINTE
Sf. Nicodim Aghioritul: Deasa împărtăşire cu Preacuratele lui Hristos Taine (Partea I: ÎMPĂRTĂŞIREA DEASA ESTE DE MARE FOLOS, Capitolul 1)
Din cartea: DEASA IMPARTASIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Sf. Nicodim Aghioritul): 2. Că deasa împărtăşire cu Sfintele Taine este de folos şi mântuitoare.
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Capitolul III)
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Partea a II-a, Cuvântul 1)
Sfântul Nicodim Aghioritul: DEASA ÎMPĂRTĂŞIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE (Partea a II-a, Cuvântul 2)
fragment preluat via http://dogmaticaempirica.wordpress.com/2013/04/17/pana-unde-merge-ascultarea-de-mai-mari-conform-sf-nicodim-aghioritul/