Am fost intrebat de un prieten: Stii ce trebuie sa fii ca sa scrii astfel de scrisori Sfantului Sinod al BOR si Patriarhului Alexandriei? Nedumerit fiind de intrebare, raspunsul meu a fost: Nu stiu, ce ar trebui sa fii?
Raspunsul prietenului a fost: Trebuie sa fii crestin ortodox! Ca sa scrii impotriva ereziei nu trebuie sa fi nici sfant mare, nici mare marturisitor, nici ascet, nici patriarh sau preot, nici nu trebuie sa fii plin de virtuti. Virtutea si sfintenia si marturisirea se lucreaza tocmai prin marturisirea Adevarului, tocmai prin tragerea unui semnal de alarma. Este de bun simt sa dai telefon la politie atunci cand vezi ca in casa vecinului au intrat hotii. Daca cititi Vietile Sfintilor (Sfantul Ioan Hrisostom, Sf Maxim Marturisitorul, Sf Teodor Studitul, Sf Marcu Eugenicul si toti sfintii) o sa observati ca atunci cand aparea o erezie ei reactionau, protestau si chiar rupeau comuniunea daca erezia continua si ereticii nu se pocaiau. De obligatia de a marturisi nu este scutit nici un crestin ortodox. Sfantul nu s-a nascut sfant, el a devenit sfant tocmai prin marturisire, prin faptul ca s-a ridicat impotriva ereziei. Sfantul nu stia despre sine ca e sfant, sfintenia fiind dar de la Dumnezeu. Noi sa facem ceea ce suntem datori sa facem, adica sa tragem semnalul de alarma pentru pericolul panereziei ecumeniste si apoi sa spunem: Slugi netrebnice ce suntem, caci ceea ce eram datori sa facem am facut, nimic mai mult.
Inchei cu aceasta idee minunata: Ca sa marturisesti trebuie sa fii doar crestin ortodox, nimic altceva. “Dogmele Drepte sfintesc pe cei credinciosi.” Sf Ioan Hrisostom. “Virtutile lipsite de Dreapta Credinta nu duc la mantuire” Sf Ioan Hrisostom. ” Viata necurata stramba si Dogmele “(Sf Ioan Hr) adica cel care duce o viata de pacat, chiar daca este ortodox, pana la sfarsit viata intinata il va duce la eterodoxie, va stamba in mintea lui Adevarul si il va purta in erezie. De aceea cele doua (Viata curata si Dogma Dreapta) merg impreuna.
Atitudinea de a reacctiona la erezie este o atitudine fireasca, normala, de bun simt. Nu este suficient sa ne aratam Ortodoxia, trebuie sa infieram si erezia. Daca aratam ortodoxia fara sa infieram erezia facem jumate de marturisire. Parintii au infierat erezia si pe eretici numindu-i “nebuni” “demonizati” “iude” etc. Dar cu toate acestea nu simteau ura fata de ei, ci pe de o parte fereau pe credinciosi de erezie iar pe de alta era posibil ca si constiinta ereticilor sa inceapa sa lucreze si sa ajunga la Adevar, renuntand la minciuna ereziei.
preot Matei Vulcanescu

“Atitudinea parintelui Matei deranjeaza pe multi, deoarece (cred eu) pe undeva le rascoleste constiinta. Ecumenistii mai “scuturati” stiu ca nu e in regula deloc ceea ce fac si atunci isi inventeaza un intreg sistem care sa ii disculpe, o intreaga sofistica a intorsaturilor de cuvinte prin care ajung sa sustina ca pe noi de despart de eretici doar neintelgeri de limbaj. Astfel ei relativizeaza dogmatica si implicit sustin ca Sfintii Parinti ai Sinoadelor Ecumenice nu intelegeau ce spun – ceea ce-i o hula majora…
Bineinteles, cine nu e de acord cu ei e tratat ca “nu intelege” profunzimea sofisticariei dumnealor – si de aici printre teologi un intreg complex foarte asemanator cu ce se intampla in povestea lui Andersen “Hainele noi ale imparatului”.
Insa daca unii pretind ca “alb” poate insemna si “negru” cand le convine lor nu inseamna ca intr-adevar a disparut diferenta intre alb si negru. Inseamna doar ca au pierdut ei busola.
Foarte bun exemplul cu Hristos si fariseii. Hristos ne-a invatat nu doar smerenia si blandetea, ci si marturisirea vie si mustrarea greselii, chiar daca aceasta deranjeaza.
Iar artificiile de limbaj ale ecumenistilor nu pacalesc pe nimeni – nici macar pe unii eretici care au, in erezia lor, mai multa verticalitate dogmatica decat “ortodocsii” ecumenisti de azi.
Rau am ajuns.”

Alexandru Iftime