Preafericirea Sa Patriarhul Ioan al X-lea

Patriarhia Ortodoxă Greacă a Antiohiei și a Întregului Răsărit

Reședința Patriarhală

Balamand

Koura

Liban

Sărbătoarea Sfântului Nicolae din Mira

6 decembrie 2023

Preafericirea Voastră Ioan, Patriarh al Antiohiei,

Binecuvântați !

În urma scrisorii protopresbiterului Matei, doresc și eu să adaug o scrisoare cu privire la chestiuni similare pe care Sfinția Lui le-a menționat în scrisoarea sa.

Suntem recunoscatori pentru venirea noastră în jurisdicția Mitropolitului Siluan din Marea Britanie, care este un loc stabil pentru a continua, ca preoți ai Sfintei Biserici, în lupta cea bună pentru credință și pentru dobândirea Duhului Sfânt spre unirea cu Dumnezeu împreună cu laicii încredințați nouă spre grijă. Facem acest lucru în unitate cu Mitropolitul Silouan și cu marele Scaun al Sfinților Petru și Pavel din Antiohia, al cărui Episcop și Patriarh sunteți în prezent. Căutăm să fim de o singură credință, de o singură nădejde, sub un singur Domn, într-o singură Biserică, printr-un singur Botez, toți împreună cu aceeași minte împărtășindu-ne cu aceeași Euharistie într-un singur Duh.

În ultima vreme, au început să apară întrebări dacă respectăm într-adevăr predaniile apostolice cu referire la aceste puncte. Suntem oare în același gând, într-o singură Biserică, cu o singură credință, cu o singură nădejde, fiind botezați cu un singur Botez și împărtășindu-ne cu aceeași Euharistie? Păstrăm oare Tradiția Apostolică așa cum ne-a fost transmisă de către Sfinții Părinți de la Apostoli, așa cum este afirmată în definițiile și canoanele Sinoadelor Ecumenice, ghidate de Duhul Sfânt al Adevărului? Se ridică întrebări chiar și cu privire la marile Scaune Petrine, pietrele Bisericii, stabilitatea comuniunii noastre și a credinței noastre, așa cum Sfântul Petru a mărturisit Domnului. Există motive de a ne întreba dacă nu cumva Marele Scaun al Constantinopolului, Noua Romă care moștenește privilegiile Romei, primul dintre Scaunele Petrine – împreună cu Alexandria și Antiohia – și-a întors drumul de la calea cea strâmta a Părinților, prin proclamarea sinodului ce a avut loc recent în Creta, ca Mare și Sfânt Sinod aflat la egalitate cu Sinoadele Ecumenice inspirate de Dumnezeu. Suntem conștienți însă că Marea Patriarhie a Antiohiei nu a participat la acest sinod.

Având în vedere acest lucru, Patriarhia Antiohiei primește Sinodul din Creta din 2016 d.Hr. ca Sinod Ecumenic, inspirat de Duhul Sfânt? Dacă nu, având în vedere că sinodul pretinde că ar avea un asemenea statut încât este obligatoriu pentru toți credincioșii, are în vedere Patriarhia Antiohiei respingerea acestui statut, așa cum Părinții au luptat împotriva sinoadelor de la Efes din 449 d.Hr. și Hiera din 754 d.Hr. ce au pretins a fi sinoade ecumenice? De asemenea, dacă Sinodul din Creta nu este acceptat, atunci care sunt motivele de respingere dintre următoarele: doar pentru faptul că nu s-a constituit în mod corespunzător ca sinod ecumenic prin absența Patriarhiei Antiohiei sau a unui reprezentant al acesteia; sau de fapt motivul este că sinodul a învățat sau a luat decizii în neconcordanță cu Tradiția Bisericii, pentru care sinoadele ecumenice anterioare au dat mărturie?

De asemenea, Patriarhul Antiohiei acceptă dreptul Patriarhului Constantinopolului de a invoca un sinod ecumenic, lucru care din punct de vedere istoric a fost întotdeauna făcut în supunere față de autoritatea împăratului ce era conducător civil al Imperiului, și nu în conformitate cu autoritatea vreunui episcop , fie el chiar și episcopul Romei?

Ca alte chestiuni de interes: nu sunt sigur de poziția oficială a Patriarhatului Antiohiei față de comunitățile anti-Calcedoniene de pe teritoriul său. Această problemă provoacă oarecare indignare în rândul credincioșilor de aici și unii sunt tentați să se alăture schismaticilor din această cauză. Își mai însușește Patriarhia Antiohiei decretele, condamnările și canoanele Sinodului IV Ecumenic? Avem cumva de-a face cu cazul în care comunitățile anti-Calcedoniene au semnat oficial documente care îi anatematizează pe cei anatematizați la Calcedon, cum ar fi Dioscor și Sever, conform Canonului 95 al Sinodului V-VI Ecumenic? Au intrat comunitățile anti-Calcedoniene sub episcopii Patriarhiei și au repudiat ierarhia lor separată, în conformitate cu Canonul 8 al Sinodului I Ecumenic de la Niceea? Există câteva „acorduri” scrise la Geneva la începutul anilor 1990 care par să indice renunțarea la anateme și continuarea în ierarhii separate în timp ce concelebrăm. Cum sunt astfel de acorduri în concordanță cu Sinoadele Ecumenice? 

Dacă există o iconomie necesară pentru aceasta, atunci necesitatea iconomiei este limitată la o anumită regiune sau se aplică tuturor regiunilor, cum ar fi Marea Britanie și SUA?

În continuare, având în vedere schisma cu Ierusalimul din cauza episcopului din Qatar, aceasta fiind o încălcare a jurisdicției teritoriale a Antiohiei în calitate de Patriarhat al Răsăritului, pe ce temei Patriarhia Antiohiei are episcopi și eparhii în Occident, cum ar fi în Marea Britanie sau în SUA? Patriarhia Ecumenică nu poate gestiona aceste regiuni? Există vreun principiu conform căruia, pentru că Vechea Romă a căzut în erezie, Occidentul a devenit teritoriul comun al tuturor fără nicio regulă teritorială? 

Mai recunoaște Biserica din Antiohia Canonul 95 al Sinodului al V-VI Ecumenic, care afirmă că toți ereticii care nu sunt numiți în canon trebuie să fie primiți ca greci, adică păgâni, si anume prin botez? Acceptă Patriarhia Antiohiei învățătura Sfântului Vasile cel Mare când afirmă:

„De unde suntem creștini? Prin credința noastră, ar fi răspunsul universal. Și în ce fel suntem mântuiți? În mod evident, pentru că am fost reinnoiti prin harul dat în botezul nostru. …Indiferent dacă un om a părăsit această viață fără botez sau a primit un botez lipsit de unele dintre cerințele tradiției, pierderea lui este egală. (Sfântul Vasile cel Mare Despre Duhul Sfânt, capitolul 10)”

“„În trei afundări, deci, și cu trei invocații, se săvârșește marea taină a botezului, pentru ca tipul morții să fie pe deplin figurat și ca prin tradiția cunoașterii divine botezații să poată avea sufletul luminat. ” (Capitolul 15)”?

De asemenea, preoții Patriarhatului Antiohiei sunt obligați să obțină documente de la cei primiți în Biserică, anatematizând erezia lor și toate ereziile, inclusiv cele condamnate la Calcedon, conform Canoanelor 7 și 95 și Canonului 8 al Niceei. “ Mai presus de toate, se cuvine ca ei să mărturisească acest lucru în scris, că vor fi de acord și vor adera la dogmele Bisericii catolice și apostolice. … Pentru ca ei să adere la dogmele Bisericii catolice în toate. ?” 

Există un drept de apel fără prejudiciu în Patriarhat dacă cineva are o dispută cu episcopul său? De ce Patriarhia Antiohiei a urmat decizia Patriarhului Ecumenic din secolul trecut de a ridica toți episcopii la rangul de mitropoliți, negând astfel în mod efectiv drepturile corespunzătoare mitropoliților de a hirotoni episcopi în provinciile lor ? 

„…S-a hotărât astfel încât numai Mitropoliții… să fie rânduiți de preasfântul tron ​​al preasfintei Biserici a Constantinopolului… fiecare Mitropolit… împreună cu Episcopii provinciei, să hirotonească Episcopii provinciei, așa cum este prescris de dumnezeieştile canoane”.

(Canonul 28 al Sinodului IV Ecumenic.)

Această practică dăunează misiunii deoarece împiedică înființarea de sinoade locale în cadrul fiecărei națiuni pentru a-și gestiona activitățile specifice în limba proprie, în același timp rămânând în comuniune cu și sub îndrumarea vechilor patriarhi. De asemenea, obligă misiunile să fie guvernate de episcopi care sunt străini de cultura locală și incapabili să răspundă nevoilor locale în mod adecvat, deoarece există doar sinodul patriarhal și toți episcopii trebuie să vorbească în limba locală a Patriarhului. De asemenea, împiedică stabilirea obiceiurilor locale de către un sinod local din acea națiune, astfel încât misiunea devine o trecere la o cultură etnică în egală măsură cu convertirea la Credința Ortodoxă. Acest lucru este scandalos în locuri precum Marea Britanie unde unii oameni nu intră în Biserica Ortodoxă pentru că ei cred că este doar o biserică etnică pentru greci, ruși sau arabi.

În concluzie, cum să fim de o singură credință sub un singur Domn, cu un singur Botez, cu o singură nădejde într-o singură Biserică unită în jurul singurului Scaun Petrin pe al cărui tron ​​stați, dacă nu acceptăm aceleași Sinoade Ecumenice și nu credem în aceleași definiții ale credinței și nu condamnăm aceleași erezii și nu ascultăm de aceleași Canoane? Cum pot bisericile să fie unite în multe națiuni fără această mărturisire și ascultare comună? Cum putem fi uniți cu Hristos, care este același ieri, azi și în vecii vecilor, dacă nu ne ținem strâns de Tradiția Apostolică transmisă nouă de Părinți, așa cum mărturisesc Sfintele Sinoade Ecumenice insuflate de Dumnezeu și Sfinții Părinți într-o mărturisire permanentă și universală a aceluiași Hristos care este astfel prezent în Biserică? Cum poate Biserica să devină locală (într-o anumită zonă) dacă nu are un sinod local de episcopi, ci mai degrabă o învălmășeală de episcopi de diferite națiuni în afara teritoriilor lor canonice, toți divizați unul de celălalt din cauza obiceiurilor naționale ale fiecăruia?

Un răspuns va fi foarte apreciat, astfel încât să știm dacă suntem cu adevărat de aceeași gândire și părere cu Preafericirea Voastră și cu episcopii Patriarhiei, că predicăm Evanghelia în mod corespunzător și nu ne luptăm și nu alergăm în zadar. 

Aștept cu nerăbdare răspunsul dumneavoastră, în calitate de încoronat pe scaunul Sfinților Petru și Pavel, Prinții Apostolilor, piatra Credinței și centru de comuniune al bisericilor.

Vă sărut mâna dreaptă și Vă cer sfintele rugăciuni.

Nevrednicul presbiter în Hristos,

Ieromonah Patrick (John) Ramsey.

St George’s Hermitage.

UK.