ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
Citim pe siteul oficial al Patriarhiei Romane http://basilica.ro/stiri/unitatea-bisericii-dar-al-lui-dumnezeu-si-responsabilitate-a-crestinilor_13680.html mesajul Preafericitului Parinte Daniel cu ocazia “Saptamanii de rugaciune ecumenica”
Prima parte a mesajului este foarte clar. Preafericirea Sa explica foarte bine cum s-a constituit Biserica, cine este Capul Ei, si cum se raspandeste Biserica pana la marginile pamantului. Pana aici textul Preafericitului este foarte corect dogmatic.
In continuare, in al doilea paragraf se spune faptul, foarte adevarat, ca (unii din) cei ce au crezut in Hristos s-au impartit in confesiuni sau ramuri antagoniste. Intre cele doua paragrafe insa lipseste un paragraf foarte important, in care ar fi trebuit sa ne explice Preafericirea Sa Daniel cum ca, desi unii crestini s-au impartit in ramuri si confesiuni antagoniste, totusi Biserica cea Una, intemeiata de Hristos la Cincizecime nu s-a impartit in ramuri antagoniste, ci a ramas Una si Aceeasi, asa cum Capul Ei este Unul si Acelasi, si anume Hristos, si ca aceasta Biserica este Biserica Ortodoxa, si ca ramurile despartite si antagoniste, numite confesiuni, trebuie sa revina la Biserica cea Una, eliminand cauza(erezia) pentru care s-au despartit de Biserica. Biserica nu se imparte, ci putem spune ca membrii ei pot sa o paraseasca si sa devina confesiuni heterodoxe, heterobisericesti. Daca Hristos nu S-a impartit, nici Biserica Lui nu s-a impartit.
Cu toata sincera stima pentru cunostintele profunde de dogmatica ale Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, tin sa atrag atentia asupra acestui amanunt fundamental, anume ca Biserica cea Una nu s-a impartit niciodata si ea este Biserica Ortodoxa. Sunt convins ca Preafericitul cunoaste foarte bine acest lucru, dar cred ca era necesar sa il sublinieze.
Am atras atentia asupra acestui lucru in contextul in care Inaltpreasfintitul Nifon al Targovistei face afirmatii eclesiologice grave la Busan(CMB), anume ca “Unitatea Bisericii a fost pierduta”, precum si alte afirmatii pe care le puteti vedea pe https://ortodoxiacatholica.com/2014/01/03/raspuns-pentru-cei-care-afirma-ca-biserica-ar-fi-divizata-biserica-este-una-si-se-numeste-biserica-ortodoxa/.
Daca evenimentul nefericit de la Busan in care Inaltpreasfintitul Nifon(ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Romane) nu ar fi afirmat erezii eclesiologice (precum teoria ramificatiilor), nu ar fi fost necesara aceasta precizare din partea Preafericitului Patriarh Daniel cu privire la Biserica neimpartita, ci am fi inteles-o ca pe o diplomatie, asa cum Sfantul Vasile cel Mare a iconomisit sa nu accentuieze anumite lucruri ca sa ii castige pe eunomieni, pentru ca am observat ca Preafericitul Parinte Patriarh Daniel este un teolog atent la detalii si nu face greseli cand e vorba de Dogma.
Redam mai jos textul mesajului de pe Basilica.ro:
Iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
Cuvintele Sfântului Apostol Pavel adresate corintenilor „Oare s-a împărţit Hristos?” (1 Corinteni 1, 13), care constituie tema de reflecţie a Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, din anul 2014, au o profundă semnificaţie teologică, din perspectiva eclesiologiei creştine.
Biserica lui Hristos este Biserică slăvită, sfântă şi fără de prihană (cf. Efeseni 5, 27), curăţită şi sfinţită prin jertfa unică a Mântuitorului Iisus Hristos, Capul şi Mirele Bisericii. Sfinţenia Lui se comunică permanent Bisericii prin har, pentru ca ea să fie permanent Trupul tainic şi sfânt al lui Hristos. Aşa cum Iisus Hristos a luat trup omenesc din Fecioara Maria, prin pogorârea Sfântului Duh asupra unei persoane umane, în prezenţa lui Dumnezeu-Tatăl, tot aşa Biserica, Trupul tainic al lui Hristos, se constituie la Cincizecime prin pogorârea Sfântului Duh, trimis de Tatăl la cererea Fiului, asupra mai multor persoane umane – Apostolii, în formă de limbi de foc, iar aceștia au început să boteze pe cei ce cred în Iisus Hristos, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. De aceea, Biserica lui Hristos este plină de prezenţa harului şi a iubirii Preasfintei Treimi.
Deoarece în decursul timpului, din nefericire, creştinii s-au separat şi împărţit în diferite confesiuni sau ramuri antagoniste, astăzi, când fenomenul secularizării şi al relativizării valorilor creştine atinge proporţii alarmante, lucrarea pentru refacerea unităţii creştinilor trebuie intensificată prin dialog şi cooperare misionară.
În faţa multiplelor provocări secularizante, creştinii pierd din credibilitate când se află în stare de conflict, dar câştigă în credibilitate când au credinţă vie, dialoghează şi cooperează unii cu alţii, pentru ajutorarea semenilor aflaţi în suferinţă şi sărăcie.
Mai precis, Hristos Domnul ne cheamă astăzi să ascultăm Evanghelia Lui, să cultivăm iubirea de Dumnezeu şi de semeni, sfinţenia vieţii, recunoştinţa, dărnicia şi hărnicia, valoarea unică a persoanei umane şi a familiei tradiţionale, binele comun şi frumuseţea sufletului generos. Împlinind această vocaţie profund creştină, vom înţelege mai bine legătura dintre unitatea de credinţă eclesială şi cooperarea în misiunea socială. Astfel, vom aduce mai multe semne de speranţă în timp de suferinţă şi criză.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi cu toţi ! (2 Corinteni 13, 13)
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Eu am ascultat multe predici ale lui in care afirma clar ca Biserica e Una si anume cea Ortodoxa si singura credinta e Ortodoxia. Si in cartea sa, “Teologie si spiritualitate” arata clar cum crestinismul secularizat apusean nu e crestinismul autentic.
Din pacate insa degeaba a spus toate astea, daca face altceva, sau daca atunci cand vine vorba de marturisirea directa a credintei in fata ereticilor, apeleaza la “artificii” politicoase.
http://basilica.ro/stiri/saptamana-de-rugaciune-la-patriarhie_13877.html
Meditaţia ultimei seri a Săptămânii de Rugăciune a fost ținută de pastorul Bisericii Evanghelice Luterane de Limbă Maghiară
Varlaam Ploieșteanul
Din Sfantul Ignatie Briancianinov – “De la intristarea inimii la mangaierea lui Dumnezeu. Scrisori catre mireni.” (Editura Sofia):
“Ce priveliste vrednica de tanguire amara sint crestinii care nu stiu in ce consta crestinismul! Iar aceasta priveliste se infatiseaza acum aproape neincetat privirilor; acestea sint mangaiate doar rareori de privelistea contrara, care negresit e mangaietoare! Rareori pot, in gloata cea numeroasa a celor ce isi dau numele de crestini, sa se apreasca asupra unora care sint crestini si cu numele, si cu fapta.
Imi puneti din nou urmatoarea problema:
Ma voi stradui sa va raspund cit mai pe scurt, ca multa graire sa nu vatame limpezimea expunerii. Crestinilor! Voi judecati despre mantuire, dar nu stiti ce e mantuirea, nu stiti de ce au oamenii nevoie de ea; in fine, nu-L stiti pe Hristos, singurul nostru mijloc de mantuire! Iata adevarata invatatura despre aceasta, invatatura Sfintei Biserici Sobornicesti: mantuirea sta in recapatarea impartasirii cu Dumnezeu. Tot neamul omenesc a pierdut aceasta impartasire prin caderea protoparintilor. Tot neamul omenesc este o tagma de fiinte pierite. Pieirea este partea tuturor oamnenilor, atit a celor imbunatatiti, cat si a raufacatorilor. Ne zamislim in faradelege, ne nastem in pacat. Ma voi cobori in iad la fiul meu plingind (Fac. 37, 35), graieste Sfantul Patriarh Iacob despre sine si despre sfantul sau fiu, Iosif cel feciorelnic si preafrumos! S-au pogorit la iad dupa incheierea pribegiei lor pamintesti nu numai pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. Iata puterea faptelor bune omenesti, iata pretul virtutii noastre cazute! Pentru a reface impartasirea omului cu Dumnezeu, altfel spus pentru mantuire, era neaparata nevoie de rascumparare. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu e un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo alta din fiintele inalte, dar marginite si zidite: a fost savarsita de Insusi Dumnezeu, cel Nemarginit. Patimirile – partea neamului omenesc – au fost inlocuite de patimirea Lui; lipsurile meritelor omenesti au fost acoperite de vrednicia Lui cea nemasurata. Toate faptele bune omenesti, care sint neputincioase si se pogoara in iad, au fost inlocuite de o singura fapta buna puternica: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Domnul a fost intrebat de catre iudei: Ce sa facem ca sa lucram lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a raspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu: sa credeti in Cel pe care L-a trimis El (In 6, 28-29). O singura fapta buna ne trebuie pentru mantuire: credinta, insa credinta se arata prin fapte. Prin credinta, doar prin credinta putem intra in impartasire cu Dumnezeu, cu mijlocirea tainelor daruite de catre El. Degeaba, in chip gresit, ganditi si spuneti ca paganii si mahomedanii care sint oameni buni se vor mantui, adica vor intra in impartasire cu Dumnezeu! Degeaba va uitati la conceptia contrara acesteia ca la o inovatie, ca la o ratacire strecurata in invatatura Bisericii! Nu! Aceasta este invatatura dintotdeauna a Bisericii celei adevarate, atat a Vechiului, cat si a Noului Testament. Biserica a marturisit dintotdeauna ca unul singur este mijlocul de mantuire: Rascumparatorul! Ea a marturisit dintotdeuna ca si pana cele mai mari virtuti ale firii cazute se pogoara in iad. Daca dreptii adevaratie Biserici, luminatorii din care lumina Duhului Sfant, prorocii si facatorii de minuni, care credeau in Rascumparatorul Ce avea sa vina, dar care s-au savarsit din aceasta viata inaintea venirii Lui, daca acestia s-au pogorat in iad, cum vreti ca paganii si mahomedanii, care nu L-au cunoscut pe Rascumparator si nu au crezut in El, sa primeasca, pentru faptul ca vi se par dumneavoastra oameni de treaba, mantuirea, pe care ne-o aduce un singur mijloc – unul singur, repet -, care este credinta in Rascumparator? Crestinilor! Cunoasteti-L pe Hristos! Intelegeti ca nu-L cunoasteti, ca v-ati lepadat de El, socotind ca mantuirea este cu putinta fara El, pentru nu stiu ce fapte bune! Cel ce crede ca te poti mantui fara credinta in Hristos se leapada de Hristos si, poate fara sa isi dea seama, cade in pacatul greu al hulei impotriva lui Dumnezeu.
Socotim, graieste Sfantul Apostol Pavel, ca prin credinta se va indreptatii omul, fara faptele Legii – iar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred, caci nu este deosebire, pentru ca toti au pacatuit si sant lipsiti de slava lui Dumnezeu, indreptatindu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos Iisus (rom. 3, 28, 22-24). Veti replica: Cercetati ce anume cere Sfantul Apostol Iacov. Veti vedea ca el cere, la fel ca toti scriitorii de Dumnezeu insuflati ai Sfintei Scripturi, faptele credintei, nu faptele bune ale firii noastre cazute! El cere credinta vie, marturisita prin faptele omului celui nou, nu faptele bune ale firii cazute, ce sant potrivnice credintei. El citeaza o fapta a Patriarhului Avraam, fapta din care s-a vadit credinta dreptului: este vorba de aducerea ca jertfa lui Dumnezeu a propriului fiu unul-nascut. A-ti junghia fiul ca sa-l jertfesti nu este nicidecum o fapta buna potrivit firii omenesti: aceasta este o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta a credintei. Uitati-va bine in Noul Testament si, indeobste, in toata Sfanta Scriptura: veti gasi ca aceasta cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca aceasta implinire este numita “fapte”, ca in urma acestei impliniri a poruncilor lui Dumnezeu credinta in El devine vie, fiind lucratoare; fara aceasta ea este moarta, fiind lipsita de orice miscare. Si, dimpotriva, veti gasi ca faptele bune ale firii cazute, care vin din simturi, din sange, din porniri si din simtamintele gingase ale inimii sint oprite si lepadate! Iar dumneavoastra tocmai prapaditele astea de fapte bune va plac la pagani si la mahomedani! Pentru ele, chiar daca sint insotite de lepadarea de Hristos, ati vrea sa le dati mantuirea.
Ciudata este parerea dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa! De unde si pana unde, cu ce drept o gasiti in dumneavoastra? Daca sinteti crestin, ar trebui sa aveti despre aceasta o conceptie crestineasca, nu alta, samavolnica sau luata de nu stiu unde! Evanghelia ne invata ca prin cadere am dobandit ratiunea cea cu nume mincinos, ca ratiunea firii noastre cazute, oricare ar fi valoarea ei naturala, la orice treapta de sofisticare ar fi ajuns prin eruditia lumeasca, pastreaza valoarea pe care i-o da caderea: ramane ratiune cu nume mincinos. Trebuie sa o lepadam, trebuie sa ne incredintam calauzirii credintei: sub aceasta calauzire, la vremea potrivita, dupa nevointe insemnate in buna credinta, Dumnezeu ai daruieste robului Sau credincios intelegerea Adevarului, altfel spus, ratiunea duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie recunoscuta ca ratiune sanatoasa: ea este credinta cea adeverita pe care Sfantul Apostol Pavel a descris-o atat de bine in capitolul 11 al epistolei sale catre evrei. Temelia ratiunii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe aceasta piatra tare se zideste ea, si de aceea nu se clatina si nu cade. Iar “ratiunea sanatoasa” de care vorbeati dumneavoastra, noi, crestinii, o socotim ratiune atat de bolnava, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nici nu se poate savarsi altfel decat prin taierea cu sabia credintei tuturor cunostintelor care o alcatuiesc si prin lepadarea ei. Iar daca am recunoaste-o – pe un oarecare temei subred, tulbure, pururea schimbator – drept sanatoasa, atunci ea, cum este, negresit Il va lepada si pe Hristos. Lucrul acesta este dovedit de experienta. Si ce va spune ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pierzarea oamenilor buni care nu cred in Hristos este ceva contrar ei? Mai mult decit atit: ca aceasta pierzare ar fi potrivnica milostivirii unei fiinte atotbune ca Dumnezeu. Bineinteles, ati avut descoperire de Sus despre acest lucru, despre ceea ce este potrivnic si ceea ce nu este potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Nu? Dar ratiunea dumneavoastra sanatoasa arata asta. A! Ratiunea dumneavoastra sanatoasa!..Si totusi, cu ratiunea dumneavostra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti, cu propria minte omeneasca marginita, sa intelegeti ce este potrivnic si ce nu este potrivnic milostivirii lui Dumnezeu? Dati-mi voie sa-mi rostesc gandul: Evanghelia, altfel spus Sfanta Scriptura, altfel spus Sfanta Biserica Soborniceasca, ne-au descoperit tot ce poate cunoaste omul despre milostivirea lui Dumnezeu, care covarseste orice filosofare, orice intelegere omeneasca, care este de neajuns pentru ele. Zadarnica este trufia mintii omenesti atunci cand incearca sa-L hotarniceasca pe Dumnezeu, Cel fara hotar, cand incearca sa explice inexplicabilul, sa supuna judecatii sale…pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere este o intrepindere satanica!..Tu, care iti dai numele de crestin si nu stii invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura cereasca, harica, nu ai invatat ca Dumnezeu e de nepatruns cu mintea, du-te la scoala, asculta ce invata copiii acolo! Profesorii de matematica le explica, vorbind despre teoria infinitului, ca acesta, ca marime infinita, nu se supune legilor carora le sint supuse masurile finite – numerele -, ca rezultatele lui pot fi cu desavarsire opuse rezultatelor numerelor. Iar tu, vrand sa statornicesti legi lucrarii milostivirii lui Dumnezeu, zici: Ea se potriveste sau nu cu ratiunea ta “sanatoasa”, cu conceptiile si cu senzatiile tale! Oare din asta reiese ca Dumnezeu este obligat sa inteleaga si sa simta asa cum intelegi si asa cum simti tu? Or, tocmai asta ceri tu de la El! Iata un lucrur cat se poate de nechibzuit si intru totul trufas! Asadar, nu invinui judecatile Bisericii de lipsa a bunului simt si a smereniei: acesta este neajunsul tau! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, pe care i-a descoperit-o Dumnezeu Insusi! O urmeaza ascultatori toti fiii ei cei adevarati, luminandu-se prin credinta, calcand in picoare ratiunea ingamfata, care se ridica impotriva lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar fi o alta cale catre cunoasterea de Dumnezeu, o cale pe care sa o croim mintii noaste prin propriile puteri, nu ne-ar fi fost darutia dumnezeiasca descoperire. Ea ne-a fost data pentru ca avem neaparata nevoie de ea. Asadar, desarte si mincinoase sint interpretarile proprii si ratacirea mintii omenesti!
Spuneti: De unde ati mai scos-o si pe asta? Numai un om care isi da numele de crestin fara sa stie nimic despre Hristos se va socoti, in adancul nestiintei sale, crestin de acelasi fel cu ereticii si nu va deosebi sfanta credinta crestineasca de odraslele blestemului – ereziile hulitoare de Dumnezeu! Altfel judeca despre aceasta crestinii adevarati! Numeroase cete de sfinti au primit cununa muceniceasca, au ales mai degraba cele mai cumplite chinuri, inchisoarea, surghiunul, decat sa se invoiasca a avea impartasire cu ereticii in invatatura de Dumnezeu hulitoare a acestora. Biserica Soborniceasca a socotit dintotdeauna erezia un pacat de moarte, a socotit dintotdeauna ca omul molipsit de cumplita boala a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, partas al diavolului si al pierzarii acestuia. Erezia e un pacat al mintii. Erezia e un pacat mai mult diavolesc decat omenesc; ea este fiica a diavolului, nascocire a lui, necredinta apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc de obicei inchinarea la idoli “necredinta”, iar erezia “rea-credinta”. In inchinarea la idoli, diavolul primea cinstire ca un dumnezeu de la oamenii orbiti, iar prin erezie ai face pe oamenii ce orbecaie partas al pacatului sau de capetenie: hula impotriva lui Dumnezeu. Cine va citi cu luare-aminte Actele Sinoadelor Ecumenice se va convinge cu usurinta ca ereticii au caracter cu totul satanic: va vedea cumplita lor fatarnicie, trufia lor cea nemasurata, va vedea purtarea lor alcatuita din minciuna necontenita, va vedea ca ei sint dedati la tot felul de patimi josnice, va vedea ca ei, atunci cand le sta in putere, nu se dau in laturi de la cele mai cumplite faradelegi. Deosebit de graitoare in aceasta privinta este ura lor cea neimpacata fatza de fiii Bisericii Adevarate si setea de sangele lor! Erezia este unita cu impietrirea inimii, cu o cumplita intunecare si vatamare a mintii; se tine cu indaratnicie in sufletul molipsit de ea, si greu este pentru om sa se vindece de aceasta boala! Orice erezie cuprinde hula impotriva Duhului Sfant: ea huleste fie dogma Sfantului Duh, fie lucrarea Sfantului Duh, dar neaparat Il huleste pe Sfantul Duh. Esenta oricarei erezii este hula impotriva lui Dumnezeu. Sfantul Flavian, Patriarhul Constantinopolului impotrivea ereziarhului Eutihie in cuvintele urmatoare: Aceasta hotarare este un model al parerii generale a Bisericii Sobornicesti despre eretici: aceasta hotarare a fost recunoscuta de toata Biserica si intarita de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie statea in aceea ca el nu marturisea in Hristos dupa intrupare doua firi, asa cum marturiseste Biserica, ci recunostea doar singura firea dumnezeiasca. Veti spune: Caraghios prin lipsa lui de cunoastere adevarata, si cumplit de jalnic prin miezul si urmarile sale raspunsul dat de o oarecare persoana sus-pusa, investita cu puterea acestei lumi, Sfantului Alexandru, Patriarhul Alexandriei, cu privire la erezia ariana! Persoana cu pricina il sfatuieste pe patriarh sa pastreze pace, sa nu starneasca galceava, care este atat de potrivnica duhului crestinismului, din pricina unor cuvinte; scrie ca el nu gaseste nimic condamnabil in invatatura lui Arie, ci doar o anumita deosebire in modul de exprimare. Acest “mod de exprimare in care nu e nimic condamnabil”, observa istoricul Fleury, respinge Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – numai atat! Remarcabil este faptul ca toate ereziile din vechime, sub felurite masti schimbatoare, nazuiau spre un singur scop: ele respingeau Dumnezeirea Cuvantului si rastalmaceau dogma Intruparii. Cele mai noi se straduie in primul rand sa respinga lucrarile Sfantului Duh: cu hule ingrozitoare, ele au lepadat Dumnezeiasca Liturghie, toate tainele, toate lucrurile inc are Biserica Soborniceasca a recunoscut dintotdeauna lucrarea Sfantului Duh. Ele numesc lucrurile acestea “randuieli omenesti”, ba chiar si mai obraznic: “superstitie”, “ratacire”! Bineinteles, in erezie nu vedeti nici talharie, nici hotie? Poate doar pentru ca n-o socotiti pacat? In ea este lepadat Fiul lui Dumnezeu, in ea este lepadat si hulit Duhul Sfant – numai atat! Cel care a primit si tine o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel ce rosteste hula impotriva lui Dumnezeu nu talhareste, nu fura, chiar face faptele cele bune ale firii cazute! Cum poate Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!..Toata pricina ultimei dumneavoastra nedumeriri,ca si a tuturor celorlalte, este profunda necunoastere a crestinismului!
Sa nu credeti ca aceasta necunoastere este un neajuns de mica isemnatate! Nu! Urmarile ei pot fi pierzatoare, mai ales acum, cand in societate circula nenumarate carticele cu titlu crestin, dar cu invatatura sataniceaca. Nestiind adevarata invatatura crestina, puteti primi un gand mincinos, hulitor de Dumnezeu, drept adevar, vi-l puteti insusi, iar o data cu el va veti insusi si pierzarea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mantui! Acele nedumeriri pe care le-ati exprimat deja in scrisoarea dumneavoastra sint niste vrajmasi cumpliti ai mantuirii dumneavoastra. Miezul lui este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea dumneavoastra, nu va jucati! Altfel, veti plange vesnic. Indeletniciti-va cu citirea Noului Testament si a Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe (nu a ?Terezelor, nu a Franciscilor si a celorlalti smititi apuseni pe care biserica lor eretica ai da drept sfinti!); cercetati la Sfinii Parinti ai Bisericii Ortodoxe cum trebuie inteleasca corect Scriptura, ce fel de vietuire, de ganduri si simtaminte se cuvine sa aiba crestinul. Pornind de la Scriptura se de la credinta vie, sa-l cercetati pe Hristos si sa cercetati Crestinismul. Inainte de a veni ceasul infricosator in care va veti infatisa lui Dumnezeu spre a fi judecat, dobanditi indreptatirea pe care El o da in dar tuturor oamenilor prin crestinism.
Parintele IOAN de la Rarau despre cipuri si viitorul sinod panortodox
Parintele IOAN de la Rarau despre cipuri si viitorul sinod panortodox
– Parinte Ioan, Sfintia Voastra cum vedeti problema aceasta a cipurilor? Cum afecteaza ele mantuirea si cum sa se raporteze credinciosii la ele, atata timp cat insisi episcopii si duhovnicii lor ii indeamna la aceasta pecetluire?
– Ce pot sa spun? Este limpede ca ni se pregateste o cumplita dictatura. Aceasta dictatura a cuprins si paturile bisericesti, din pacate si in curand sinodul se va transforma intr-o dictatura colectiva, incat nimeni sa nu se poata impotrivi. Se vorbeste mereu de Ortodoxie, suntem ortodocsi, dar ce fel de ortodoxie? Ecumenica? Satanica? Mantuirea vine numai prin doua lucruri: dreapta credinta si faptele. Fara dreapta credinta poti sa faci orice fapta buna, poti sa arzi si in foc pentru Hristos, dar daca nu ai dreapta credinta, degeaba… Daca nu mergi pe drumul cel drept cu masina, n-ajungi la destinatie. Asa cad bisericile toate. Apropo de antihrist, ati citit vedenia Sfantului Ioan de Kronstadt cu Sfantul Serafim de Sarov? O vedenie infricosatoare, ca intr-o noapte a aparut Sf. Serafim de Saraov la Sf. Ioan de Kronstadt si l-a luat intro rapire duhovniceasca prin vazduh si s-au aratat acolo munti de trupuri insangerate… Asta a fost cu vreo suta de ani in urma si s-a petrecut in Rusia, dar ce s-a intamplat acolo se intampla peste tot. „Pai, ce-s cu trupurile astea?” „Astia sunt mucenicii de pe timpul lui antihrist. Rau de sange”. „Ce-i cu asta?” „Asta e sangele varsat pentru Hristos de pe timpul lui antihrist”. Vede deodata norii si niste sfesnice albe frumoase ardeau sus, la Sfanta Treime. Si au inceput sa cada: unul, zece, o suta, trei sute, cu miile cadeau jos. Cand ajungeau jos, se stingeau, se sfarmau cu desavarsire, nu mai era nimic. „Ce inseamna asta”? „Asa vor cadea bisericile in erezie”. La urma au ramas numai sapte sfesnice arzand. Astea sunt cele sapte biserici, care au ramas in dreapta credinta. Trebuie sa va ganditi: Ce inseamna astfel de biserici? Vor fi biserici intregi sau biserici regionale sau biserici statale, cum va fi? Nimeni nu stie. Scris este: «Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui». Niciodata nu trebuie sa te miri de cei ce cad. Sa te miri de cei ce stau. De cazut e usor. Cel ce iubeste viata aceasta, o pierde pe cea din vesnicie. Aceia sunt cei ce se leapada pentru interesele materiale de Iisus Hristos, de dreapta credinta. Il caut pe Dumnezeu cu adevarat, nu ma leaga nimic in lumea asta. Preotii de mir sunt o problema; ei sunt casatoriti, au o familie, si singura lor sursa de existenta este preotia. Si ca sa-si intretina familia, sa-si ia hrana la copii, se leapada de Hristos. Ei fac cica „sfanta ascultare”, asa i-a invatat comunistii pe preoti si pe ierarhi – „sfanta ascultare”. De cine sa asculti: de Dumnezeu sau de satana? Aici e intrebarea. Ascult de Dumnezeu, de satana n-avem nevoie.
– Parinte, si cui lasam turma? Oamenii nu stiu, sunt prost informati, preotii nu le spun nimic.
– Pai ce sa le spuna preotii? Nu prea ii intereseaza pe preoti. Preotul isi vede de familia lui, de spovedit, de impartasit, de inmormantat, de botezat, isi fac datoria.
– Multi isi pun problema: Ce fac daca nu iau actele acestea cu cip? Cum voi putea vietui?
– Depinde ce fel de trai vrea: trai in Hristos sau trai in lumea asta, ca sa traiesti bine pe pamant. Isav, pentru un blid de linte s-a lepadat de dreptul de intai nascut. Asa si noi de mantuire, pentru o paine, pentru un blid de linte. Cine are nevoie de cip sa-l ia, cine nu, nu. Am gasit scris in ziar ca guvernul englez acum a hotarat sa nu-i mai oblige pe oameni sa aiba buletinele de identitate, numai cine vrea. Au incredere in cetateni, au incredere. Celor care vin de pe alte continente, care au alt sistem de comert, de resurse economice, pentru aceia care lucreaza acolo, numai acelora sa le faca buletin cu cip. La cetatenii englezi, nu. Si buletinele astea cu cip costa enorm de mult. Acum vorbeau de cinci miliarde de euro. Daca va puteti inchipui cati bani se risipesc pe nimicuri!
– Asa-i, parinte, dar unii propovaduiesc ca daca ai credinta in suflet, poti sa primesti cipul si nu-i lepadare.
– Dar unde-i credinta daca primesti cipul? In numele cui crezi? Cipul pe cine reprezinta?
– Ei spun ca trebuie sa dai Cezarului ce-i al Cezarului, sa dam statului ce ne cere.
– Problema e ca cipurile nu cer cele ale Cezarului, ci pe cele ale lui Dumnezeu. E un buletin cu cip, nu? Ce inseamna buletin cu cip? Identitatea ta, nu? A cui? A lui 666, nu? Atunci, ce-am facut eu? M-am lepadat de Hristos.
– Am inteles ca vor incerca sa puna un cip chiar la nastere, noilor nascuti. Si atunci mama ce sa faca, in cazul in care va fi obligata sa-si lase copiii implantati de la nastere?
– Sa duca viata curata, ca si o fecioara. Sa nu mai fie mama, ca sa nu bage un suflet in iad si sa se duca si ea cu el cu tot in iad.
– Dar ce sa faca cele care sunt acum insarcinate, care trebuie sa nasca?
– Inainte nu existau case de nastere. Se gasea cate o batrana, cate o baba, cate o moasa. Caci daca vrea Dumnezeu sa traiesti, traiesti, daca vrea sa mori, mori. Mori crestin, nu mori lepadat de Hristos. Ce va folosi unui om daca va castiga lumea toata, dar isi va pierde sufletul sau? Degeaba ai functie mare, degeaba ai bani multi, degeaba ai viata lunga, – la ce-ti foloseste?
– Atunci inseamna ca nu mai este de folos sa te casatoresti.
– Pai, nu prea e de folos, mai ales pentru aceste vremuri. Daca era de folos, ma insuram si eu. Viata, o singura data o ai data de Dumnezeu aici pe pamant. Ce faci cu ea? Cum o folosesti? Asta conteaza. Poti sa castigi viata cea vesnica, si poti s-o pierzi definitiv. Fiecare alege. Nu culege, alege. Daca culegi, mananci mere stricate pana mori.
– Parinte, stiti ca se pregateste cel de-al optulea sinod ecumenic. Ce efecte credeti ca va avea el aspra Bisericii?
– Cred ca acest sinod va fi mai mult unul ecumenic, decat panortodox. Un sinod de amestec. Una-i prietenia sociala, tehnica, politica, alta este prietenia duhovniceasca. Eu niciodata nu am sa pot sa fiu prieten cu un catolic, nici cu un protestant, nici cu un otoman, nici cu un iudaic, nici cu un pagan, nici cu un ateu.
– Si cum ne raportam la ei?
– Intr-o familie sunt mai multi frati, nu? Sunt si ascultatori si neascultatori, sunt crestini si necrestini. Sunt si oameni cinstiti, si sunt si banditi si hoti. Suntem creati de Dumnezeu, dar nu toti suntem fiii lui Dumnezeu. Cum pot sa fiu eu prieten cu un adventist care scuipa o icoana a Maicii Domnului? Eu fac cruce, el scuipa crucea; eu sarut icoana, el scuipa icoana. Cum pot eu sa fiu prieten cu el? Se poate? Nu se poate.
– Stiti ca in doua biserici stim noi, una in Iasi si una in Timisoara, sunt inregistrari facute ca s-a slujit un ritual masonic, oficiat de preoti ortodocsi, ca si la calugarie, un ritual al cavalerilor de la Malta.
– Nu dau atentie dreptei credinte. Asta este. Nu stiu ce inseamna dreapta credinta. Daca se spune in sinoade ecumenice ca cel ce se roaga cu ereticii sa fie anatema, cum nu ne infricosam? Dar masonii nu sunt eretici? Ce sunt ei? Daca eu ma rog cu un catolic, cu un mason, nu cad sub anatema? Cad. Prieten pot sa fiu cu el, in masura in care cumparam o paine impreuna, lucram un ogor impreuna, facem o masina impreuna, nu? Negot facem, dar in ceea ce priveste credinta, nu. Ce legatura are intunericul cu lumina? Adevarul cu minciuna? Dreptatea cu nedreptatea?
– Ce sfat le dati credinciosilor care nu mai au in jurul lor duhovnici care sa marturiseasca dreapta credinta si care sa lupte impotriva sistemului acesta antihristic? La cine sa se duca?
– La Hristos sa se duca. Sa se roage. Ce sa faca altfel? Sa se spovedeasca, sa se impartaseasca, ca harul lucreaza in continuare …daca preotul e hirotonit si nu-i eretic.
– Dar daca slujeste cu ereticii?
– Treaba lui, nu ma mai duc. Sa se roage la Dumnezeu. Ce faceau primii crestini cand erau prigoanele acelea pagane? Il slujeau pe Hristos si mureau. Asta e solutia. Ori murim, ori traim, ai Domnului sa fim.
– Ce sfant e mai apropiat de romani, acum in vremurile acestea?
– Maica Domnului, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Dumnezeul nostru. Dar, din punct de vedere istoric il avem pe Sfantul Andrei, Apostolul care a pasit pe pamantul tarii noastre. Daca nu-i Maica Domnului, nu exista mantuire. Nu exista. Cel ce nu se impartaseste des, ca sa ia legatura cu Iisus Hristos si cel ce nu are pe Maica Domnului de prieten si de ajutor, nu se poate mantui. Nu zice Mantuitorul ca „cel ce mananca Trupul Meu si bea Sangele Meu voi petrece intru el”? Noi ce dorim, decat sa petrecem cu Iisus Hristos, nu? Si mai zice ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu, nu are viata intru el”. Ce rost are viata fara Hristos? Vorbim de viata in Hristos, viata duhovniceasca, dar carei aceea? Degeaba faci mancare daca nu mananci, nu? Vorbesti despre Dumnezeu, dar fugi de El. Ce inseamna vrednicie pentru impartasanie? Intai si intai sa ai dreapta credinta, in al doilea rand sa ai dragoste si sa-l doresti pe Iisus Hristos, ca sa te unesti cu El, in al treilea rand sa fii impacat cu toata lumea, sa fii spovedit, sa te rogi pentru vrajmasi; cauta, vezi poruncile si apoi te impartasesti. Nu-i asta viata in Hristos? Cam asa spune Sfantul Nicolae Cabasila, nu? Mantuitorul a zis ca „cel ce nu mananca Trupul Meu si nu bea Sangele Meu nu are viata intru el”. De unde viata? Nu de la Hristos? Dar dracul intotdeauna incearca sa-i desparta pe crestini de Sfanta impartasanie, ca sa nu se impartaseasca; sa nu aiba putere, sa nu aiba legatura cu Dumnezeu, ca daca te impartasesti cu Sfintele Taine, te unesti cu Iisus Hristos. Cum spun Sfintii Parinti: Trup cu trup, Sange cu sange si Duh cu duh, fac una cu Iisus Hristos. „Cine mananca trupul Meu petrece intru Mine”. Cine nu vrea sa petreaca cu Iisus Hristos? Cine nu vrea sa-L aiba pe Iisus Hristos in El? Masonii, ateii, necredinciosii, nu? Ce faceau primii crestini? Se impartaseau in toata ziua si erau atat de infocati in credinta, incat lasau familii, lasau servicii, averi, tot si-l marturiseau pe Hristos in public. Si primeau cele mai crunte chinuri, si asa Il marturiseau pe Iisus Hristos. Daca n-ai pe Mantuitorul Iisus in tine, tremuri la prima adiere de vant. Ce-i foloseste omului viata, daca n-are pe Dumnezeu si traieste ca un pagan? Prin rabdarea voastra va veti mantui sufletele voastre. Prin rabdare, rabdare… Ne supunem la toate, dar pana la credinta. Ne-am nascut crestini ortodocsi, trebuie sa murim crestini ortodocsi, altfel nu ne mantuim.
– Si daca biserica noastra va pactiza cu catolicii?
– Eu n-am sa fiu catolic niciodata. Nu-i mai pomenesc. Papa uzurpa tronul lui Iisus Hristos, nu? Cine a facut pe papa vicar? S-au uitat sute de milioane de oameni la televizor cand a fost intronizat papa, dar cand L-au vazut pe Iisus sa vina sa-l aseze pe el vicar? Unde era papa cand Mantuitorul S-a rastignit pentru oameni? Unde era papa cand Dumnezeu a creat lumea? Dar cand au facut inchizitia si cand au facut cruciadele? A auzit toata lumea, stie toata lumea de faradelegile lor. Marturie sunt mucenicii de la Muntele Athos si din alte parti. Toate minciunile sunt de la romano-catolici, toate inselaciunile. Ei nu se apropie de dreapta credinta, ei n-au harul Duhului Sfant si nici nu fac invocarea Duhului Sfant. Asa cum a inceput lumea, asa si sfarseste.
– Adica?
– Prin mucenicie. Cum a inceput crestinismul asa si sfarseste. Si-i ia Dumnezeu pe cei ai Lui.
– Credeti ca vom reveni la biserica de catacomba?
– Asta Dumnezeu stie. Nu stiu daca catacomba va mai fi de vreun folos. De folos iti este sa pastrezi dreapta credinta, sa marturisesti. Si asta a spus-o Apostolul Pavel: sa crezi cu inima, sa marturisesti cu gura. Si unde sa te mai cobori in catacomba, ca te vede de la 15 kilometri inaltime si la 4-5 metri adancime.
– Deci sa ramana fiecare acolo unde este si sa marturiseasca?
– Dar unde sa te duci? La turci, la paganii aceia? In Italia, la eretici? Unde sa te duci? Asta e o inselaciune. Ma duc sa ma retrag, sa ma ascund. Unde? Dupa care copac? Acelasi lucru l-a spus si parintele Iustin. Mai, stati acolo, si marturisiti. Asa cum s-a intamplat la manastirea Iviru, la cruciada a patra cu icoana Maicii Domnului, Portarita. Au luat-o de la poarta, in biserica, ca sa-i ocroteasca de furia cruciatilor. Icoana s-a dus iar la poarta. Au luat-o in biserica, s-a dus iar la poarta. Cand s-o ia din nou, le-a spus Maica Domnului: „Eu va apar pe voi, nu voi pe mine”. Ce, noi il aparam pe Dumnezeu? Dumnezeu ne apara pe noi. Si cand au atacat cruciatii, intr-o secunda, un nor asa de gros, o ceata asa de mare de nu se mai vedea mana, a venit peste ei. A fost furtuna, a rasturnat tot, s-a desfiintat cruciada a patra. Am fost nu stiu la ce manastire la Muntele Athos, unde s-a daramat biserica. Uitati, foarte interesant. Era la cruciada a patra. La o parte din preoti le-a fost frica de cruciati, cand ii vedeau imbracati cu zale, cu sulite, cu iatagane si au primit sa slujeasca cu romano-catolicii in biserica. Iar in timpul liturghiei, s-a daramat biserica pe ei si i-a omorat. Acum cativa ani in urma, m-am dus acolo la manastirea aceea si bucatarul era un oltean de-al nostru si tocmai se ridica biserica. Erau cinci romani zidari, erau sus acolo cu o macara, rezideau biserica. Ce-i cu asta? Ce s-a intamplat? De ce o ridica. Zic ca Uniunea Europeana a dat treisprezece milioane de euro ca sa refaca biserica, sa zideasca, ca sa nu mai vada biserica daramata, ca sa nu mai intrebe nimeni de ce s-au daramat biserica si sa afle ca s-a daramat dupa ce au slujit ortodocsii cu catolicii. M-am mai dus o data si n-am mai vazut biserica deloc. Era o cladire mare, acoperita, inautru se vedea biserica, dar afara nu se mai vedea, ca sa nu se mai stie trecutul. La manastirea Marea Lavra, doi preoti acolo au slujit cu catolicii, dar cand au murit, n-au mai putrezit. Ei vor sa ingroape trecutul, dar nu vor reusi. Insa nici noua nu ne va fi usor; va fi vreme de mucenicie! Dar sa nu ne temem ca nu noi, ci Maica Domnului ii va apara pe toti cei care nu s-au inchinat lui veliar.
Parinte e normal sa se faca slujba pt papistas in Parohie ortodoxa???ca apoi sa fie inmormantat in cimitir papistas?chiar se profita de orice ocazie pt a amesteca ortodocsi cu papistasii??apropo..la Parohia Sfantul Ilie Rahova eram mirean si am plecat de acolo acum ceva timp dupa ce sa slujit cu papistasi adusi din olanda!atentie au stat papistasii pana la sfarsitul SFINTEI LITURGHII!!!acum am fost la alta Parohie si mi sa spus ca trebuie sa iau binecuvantare de la Duhonicul meu de acolo…pai daca acolo este ecumenism mai trebuie?astept raspunsul dvs,,ce trebuie sa fac?
http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/adrian-iovan-va-fi-inmormantat-la-cimitirul-bellu-catolic-romanita-iovan-albert-stie-ca-tatal-lui-a-murit-ca-un-erou.html
Nu e normal! Daca nu ar fi avut cine sa il ingroape, atunci putea fi doar ingropat pentru ca este fapta a milei trupesti a ingropa pe cel mort, dar fara slujba ortodoxa, din moment ce nu era ortodox. Ca sa iti schimbi duhovnicul nu ai nevoie sa iei nici o binecuvantare, il schimbi pur si simplu, mai ales daca era ecumenist. Daca iti cer binecuvatare de la fostul duhovnic,insemna ca nu merita sa mergi la el, cauta alt duhovnic.
Parinte Matei,daca m-am spovedit la un preot ecumenist,dar am aflat ca-i asa in timpul spovedaniei, imi iarta Dumnezeu pacatele spovedite,sau trebuie sa ma spovedesc din nou la alt parinte??Daca mi s-a parut din mai multe amanunte,ca spovedania mea nu a fost luata in serios de parintele la care ma spovedeam,mi se iarta pacatele spovedite??mai ales ca nu-mi amintesc daca mi-a pus mana pe cap cand mi-a dat dezlegarea.Si ,mai ales,constatand ca nu am spus toate pacatele la acea spovedanie,sa ma duc tot la acel preot sa continui,sau sa caut alt parinte care sper sa nu fie ecumenist si sa nu se distreze cand ii spun un pacat de-al meu care-mi arde sufletul??Va rog din suflet,parinte Matei,sa-mi raspundeti.Am mai intrebat si alti parinti ce sa fac,dar niciunul nu mi-a raspuns.Va multumesc anticipat .
Orice pacat pe care l-ati spovedit este iertat, Harul este lucrator in preot pana cand acesta ar fi condamnat de un Sinod sau de episcop, deci pacatele marturisite au fost iertate, problema este la partea de indrumare, pentru ca fiind ecumenist va va indruma spre ecumenism, deci e necesar sa gasiti alt duhovnic.
Sarut mana,parinte Matei,va multumesc inca odata din suflet pentru raspuns.Totusi ma framanta tare problema asta.Imi sunt iertate pacatele chiar daca nu au fost indeplinite conditiile” de forma”,ca sa zic asa?-adica:spovedania nu s-a facut in fata icoanei Domnului nostru Iisus Hristos,ci langa masa din stanga bisericii,unde se pun colivele la parastase,nu am stat in genunchi in timpul spovedaniei-nu pot sta in genunchi de dureri articulare si atunci parintele mi-a adus un scaun pe care am stat,dar m-am spovedit fara patrafir pe cap,iar cand mi-a citit dezlegarea nu-mi amintesc sa-mi fi tinut mana pe cap,dar cred ca nu,intrucat la un moment dat a alunecat patrafirul de pe capul meu-.Pe urma ,desi am stat foarte mult timp la spovedanie,nu mi-am spus toate pacatele-fapt pt.care n-am indraznit sa ma impartasesc de Craciun-mi-a vorbit mai mult parintele din Sfintele Scripturi -iar dupa spovedanie nu m-am simtit deloc usurata-dar deloc,de parca nici nu mi-as fi spus mare parte din pacate.In privinta ecumenismului,a incercat sa-mi spuna atat:”Ecumenismul intareste ortodoxia”,la care eu am dat din cap f.deceptionata si n-a mai zis nimic.Dar,parinte,a vorbit la telefon in timp ce eu ma spovedeam si a ras cand eu i-am spus un pacat care mie mi se pare f.grav-impotriva Duhului Sfant.De-asta,parinte,ma tot framanta daca-s iertata sau nu.Sa nu va suparati pe mine ca va deranjez atata,dar din octombrie,de cand m-am spovedit,nu reusesc sa ma linistesc.Inca odata va multumesc mult pentru atentia acordata si,daca nu va supar prea tare,v-as ruga sa-mi mai raspundeti si acum-pe urma promit sa nu va mai deranjez.Va sarut mana cu respect.
in manastirile din Sfantul Munte spovedania la Batran se face mergand pe drum, fara epitrahil, fara dezlegare, asa ca sa nu devenim formalisti si pietisti, ci sa urmarim esenta: cainta inimii si marturisirea la un preot. Daca a zis” ecumenismul intareste ortodoxia” e clar ca nu ma aveti ce cauta la acest duhovnic.
Va multumesc din suflet pentru linistea sufleteasca pe care mi-ati adus-o si-L rog pe Bunul Dumnezeu sa va rasplateasca pentru binele pe care mi l-ati facut.
De fapt Biserica a iesit invingatoare din toate luptele duse contra ei de- a lungul timpului ,dovada existenta ei dupa aproape 2000 de ani pe cand ceilalti eretici s-au facut praf si pulbere iar ca Biserica sa iasa invingatoare trebuia evident sa aibe cine sa o lupte,doar asa se arata stralucirea ei de-a lungul timpului.Multe erezii au fost in cei 2000 de ani si acum au disparut,iar pesemne ca ecumenismul asta mai noi promovat este ultima incercare prin care trec credinciosii ortodocsi in ultimele zile,ultima piatra de incercare .De fapt din ortodoxie e greu sa cazi dar banii cred ca usureaza aceasta problema.Un ortodox adevarat nu are cum sa fie pacalit de nici un fel de teorie occidentala si nici chiar de slaba pregatire a unor reprezentanti ai clerului autohton ,mai ales ca acestia au devenit din ce in ce mai ezitanti in propovaduirea buneivestirii a lui Iisus Hristos .Intradevar mare ispita pentru ultimii crestini ai zilelor noastre sa ramana in credinta ultimilor 2000 de ani ,de la Sf.Apostol Andrei incoace, mai ales in prezenta absentei a unor repere marcante cu adevarat ortodoxe.Cred ca zilelor noastre exemplul lui Lot este cel mai reprezentativ….mantuind,mantuiesteti sufletul tau.