AM RUGAMINTEA SA TRIMITETI PRIN E-MAIL LINK-UL  CU BLOGUL MEU LA PRIETENI SI CUNOSCUTI CA SA FIE INFORMATI CAT MAI MULTI. ESTE IMPORTANT SA STIE CAT MAI MULTI CREDINCIOSI!

Aceasta saptamana este numita Saptamana de Rugaciune Ecumenica, dar noi putem sa o numim si “Saptamana de Uraciune Ecumenica”. Nici un Crestin Ortodox nu poate participa la aceasta rugaciune in comun cu eterodocsii. Cerem in Ectenie “Unitatea Credintei”, dar nu unitate in diversitate, ci Unitate in Adevar, adica toti “sa Te cunoasca pe Tine singurul Dumnezeu Adevarat si pe Iisus Hristos pe care L-ai trimis” (Ioan 17,3). Adica toti eterodocsii trebuie sa revina la Credinta in Duh si in Adevar, la Biserica cea Una, Sfanta, Catholica si Apostolica si anume Biserica Ortodoxa.

A participa la o astfel de “rugaciune ecumenica” este o blasfemie si un pacat, indiferent ca o face un patriarh, un episcop, un teolog, un sinod, etc. Cine are constiinta ortodoxa nu poate participa la acest eveniment, pentru ca acest eveniment este impotriva constiintei Bisericii. Daca acest eveniment ar insemna dialog fara rugaciuni in comun, cu toata dragostea, eu as fi primul care as participa, dar avand in vedere ca sunt implicate rugaciuni in comun cu eterodocsii, constiinta imi spune sa nu particip ca sa nu blasfemiez pe Hristos, care a lasat un Singur Adevar. “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata (Ioan 14, 6) “Cine nu va crede si nu se va boteza se va osandi”(Marcu, 16, 15-16). Iata ca Hristos a fost primul “taliban” sau “extremist” si toti sfintii L-au urmat. Nu exista in ortodoxie sfant ecumenist, toti sfintii de la inceputul crestininsumul pana astazi au fost antiecumenisti, dupa cum demonstreaza sinaxarele lor. Iubirea se manifesta fata de persoane, dar nu si fata de credintele strambe ale persoanelor. Aceasta a fost gandirea Sfintilor Parinti si continua sa fie pana la sfarsitul veacurilor.

Iata o “uraciune ecumenica” :

“Iubitor și milostiv Dumnezeu, învață-ne bucuria de a împărtăși pacea Ta. Umple-ne cu Duhul tău Sfânt, astfel încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi. Domnul înviat, care este pacea noastră, să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale. Cerem acest lucru în numele lui Iisus Hristos, caruia impreuna cu Tine și cu Duhul Sfânt, să fie toată cinstea și slava fără sfârșit. Amin.”

“invata-ne bucuria de a impartasi pacea Ta” – daca aceasta pace este cu adevarat Pacea lui Hristos, ea este intodeauna in Adevar, adica vazand Pacea lui Hristos a celor din Biserica sa se minuneze si sa revina si ei, eterodocsii, la Biserica. Se confunda Pacea lui Hristos cu Pax Romana!

“încât să putem sparge zidul de ostilitate dintre noi”  – noi ortodocsii nu suntem ostili nimanui, pentru ca Domnul Hristos sa rastignit pentru toti oamenii, inclusiv pentru eretici; din contra, ii iubim pe eterodocsi si dorim sa revina la Adevar.

“să ne ajute să depășim fiecare diviziune și să ne unească în calitate de membri ai familiei sale” – nu ne poate uni Dumnezeu in afara Adevarului Sau, Biserica nu este divizata, ea este Una, iar eterodocsii trebuie sa se reintoarca la Biserica cea Una.

Vedeti cata viclenie se ascunde in cuvintele acestor “pseudo-rugaciuni”??

preot Matei Vulcanescu

Veria 2013

Doamne ajuta
Maine, 19 ianuarie, este pomenit cel despre care sinaxarul din Minei spune ca a fost singurul aparator al Ortodoxiei din sec XV.
In Ortodoxia greaca se stiu foarte multe despre Sf Marcu Eugenicul, ca singurul ierarh ortodox care nu a acceptat sa semneze unirea mincinoasa cu papistasii de la Sinodul de la Ferrara-Florenta (1437-1438). Pe la noi se știu mai puține, de aceea ecumeniștii își fac de cap, de la patriarh în jos.
Sunt in faza finala a unei teze de doctorat in teologie ortodoxa, sub indrumarea pr prof dr Theodoros Zisis de la Tesalonic. Lucrarea se numeste Teze ecleziologice ale Sf. Marcu Eugenicul, mitropolitul Efesului. De aceea, in cunostinta de cauza fata de subiectul – cum s-a raportat Sf Marcu la ecumenismul sec XV, pot spune urmatoarele
– s-a dus la Sinod, alaturi de ceilalti ierarhi ortodocsi, cu operele Sfintilor Parinti alaturi si cu nadejdea ca va fi o discutie sincera si ca latinii isi vor recunoaste greselile dogmatice.
– s-a adresat papei cu respectul omenesc cuvenit intre doi oameni, insa nu l-a tratat ca pe un episcop al Bisericii, ci ca pe un inselat si lipsit de har. insa aceasta a spus-o pe față ortodocșilor doar atunci cand si-a dat seama ca latinii nu aveau de gand sa se pocaiasca de erorile lor, ci doar sa mituiasca si sa distruga Ortodoxia. Atunci a spus ca latinii sunt eretici, considerati de mult timp eretici, de pe vremea Sf Fotie al Constantinopolului si ca a venit vremea sa spunem ca mai degraba sa ne ferim de latinii eretici, hulitori ai Sfintei Treimi decat chiar de serpi.
– cand a vazut că nu are ce discuta cu ereticii, s-a închis în chilie, a atârnat pe ușă o hârtie cu mărturisirea lui de credință și a mai refuzat să mai participle la Sinodul apostat.
– cu toate ca a fost lingușit, amenințat de papă, de episcopii ortodocși și de alții, cu toate că după întoarcerea la Constantinopol a suferit prigoană și a fost și întemnițat, deși bolnav, în insula Limnos, vreme de câțiva ani, totuși niciodată, sub nici o formă, Sf. Macu nu a acceptat unirea cu ereticii, coliturghisirea sau simpla rugăciune cu ei.
Ceea ce se întâmplă între 18-25 ianuarie anual chiar și pe la noi este o blasfemie a lui Hristos însuși. Ce putem noi, preoți și mireni, alături și cu binecuvântarea celor câtorva ierarhi cu adevărat ortodocși din Sinodul BOR ?
Să ne aducem aminte mai ales de ce spunea Sf. Grigorie Palama: există 3 tipuri de ateism: cel al ateilor, cel al ereticilor și, cel mai grav, cel al ortodocșilor care nu își mărturisesc și apără credința.
În Ortodoxie cea mai mare putere în a schimba lucrurile o are conștiința dogmatică a poporului. Pe aceasta o exprimă Sinodul Ecumenic și de către aceasta este validat ca Ecumenic sau nu un sinod. Dovada istorică: s-au întors apostații de la Sinodul unionist de la Ferrara-Florența și i-a întâmpinat poporul cu cuvintele: am câștigat, i-am întors pe latini la dreapta credință ? Aflând că nu, oamenii s-au lepădat de proprii lor ierarhi, nu s-au mai dus la slujbele făcute de ei.
Să ținem cont că, înainte de căderea Constantinopolului, în 29 mai 1453, au acceptat ortodocșii să slujească cu latinii. De aceea au reușit turcii să cucerească orașul Sfântului Constantin, datorită trădării exprese sau implicite sau tacite a celor aflați între zidurile lui.
Așadar, cu responsabilitatea de doctor în teologie (Sibiu, 2008), cu sufletul curat prin Sfânta Spovedanie și lipsit de altă frică decât de cea de Dumnezeu – toate acestea nu datorate unei vrednicii ale mele, ci milei lui Dumnezeu cel adevărat, vă îndemn să vă lepădați expres de toți cei care se roagă împreună cu ereticii, să le spuneți că nu fac bine. Dar să rămâneți fii ai Bisericii Ortodoxe, lupta ducându-o din interiorul ei. Să spunem, acolo unde suntem, mici și mari, că este blasfemie a face așa ceva, căci dacă oamenii buni nu spun adevărul este deja biruința celor răi sau amăgiți.
Am tradus o carte din limba greacă, numită Rugăciunea împreună cu ereticii, care urmează să apară curând. Autorul, părintele Anastasie Goțopoulos din Patras, într-o lucrare de drept canonic, face praf toate argumentele ecumeniste, mai ales prin argumente luate din cele scrise, în trecut, chiar de marii ecumeniști de astăzi, care pe atunci erau ortodocși, dar apoi s-au vândut papei.
Dracul este foarte viclean. Să nu ne trăim viața degeaba, căci nu știm dacă mai apucăm ziua de mâine. Să nu murim ecumeniști vânduți, căci ajungem poate chiar mai rău cu Iuda. Să nu tăcem, să spunem celor care susțin cu rugăciunea cu ereticii este bună că Hristos nu la asta s-a referit când s-a rugat ca toti să fie una. Nicidecum, căci întunericul și lumina nu au nimic în comun. A fi una în Hristos înseamnă a te împărtăși de slava Lui, a te îndumnezei prin har. Ori ereticii, ca cei ce sfâșie permanent, din știință sau din neștiință, cămașa lui Hristos, nu se vor împărtăși de slava cea veșnică și de harul cel necreat al lui Dumnezeu. Papistașii nici nu recunosc că un astfel de har necreat ar exista.
Multe ar fi de spus, dar nu vi le voi spune eu aici. Măcar dacă nu apuc ziua de mâine, cele scrise aici poate mă vor ajuta la întâlnirea cu Hristos, la judecată. Sfântul Marcu să ne lumineze și să ne rugăm ca Dumnezeu să surpe toate uneltirile diavolului și să ne ferească de comuniunea fățarnică și antihristică cu partizanii antihristici.
Blagosloviti si iertati
 
Pr dr. Ciprian-Ioan Staicu
Consilier cultural al Episcopiei Covasnei și Harghitei
Președintele Asociației ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”