ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
CONTRA RELIGIEI
O carte-eveniment a profesorului Christos Yannaras, aparuta la editura Anastasia.
Autorul face o analiza fina a diferentei dintre Ortodoxie si ortodoxism (un parut mod de a fi ortodox), care este individualist si autonom (de exemplu impartasirea crestinilor sanatosi fizic cu Trupul si Sangele lui Hristos in afara Sfintei Liturghii sau asa-numitul “tonomat de spovedanie”, in care nu exista o relatie intre credincios si duhovnic, sau oprirea nefondata de la Sfanta Impartasanie, fiind conditionata de perioade de post inventate, in afara randuielii bisericesti). Religiozitatea nu este legata de evenimentul ecclesial. Se pierde comuniunea credinciosilor care ar trebui sa se realizeze prin impartasirea Trupului lui Hristos si se idolatrizeaza formele, pierzandu-se fondul. Dogma nu mai este vazuta ca experienta si revelatie in Duhul Sfant ci ca o lege ce intra sub incidenta umanului. Inspiratia Scripturii si a Dogmelor este vazuta ca un absolutism de tip protestant, in care totul este vazut in litera, si nu in Duh, si chiar dictat litera cu litera de catre Dumnezeu. Spre exemplu, Duhul spune prin Parintii Bisericii si prin empiria ei in Duhul Sfant ca in afara Bisericii nu exista Botez, bariera pusa de insusi Duhul Sfant, care nu are nimic de-a face cu legalismul sau dogmatismul, sau cu certitudinile ce provin din Legea Vechiului Testament, ci este o lucrare a Duhului.
Duhul Sfant este lucrator in Biserica si Botezul este transformare a omului literei legii in omul nou, renascut in Hristos. Botezul numit si “Nastere de Sus” (convorbirea cu Nicodim) este condita pentru mantuirea in Hristos, dar ca o alegere libera a omului, care accepta Harul si Libertatea sau nu. De aceea Biserica Ortodoxa, nu este o religie ci este Viata oamenilor in Duhul Sfant, Viata Necreata. Transformarea ei in institutie excesiva, care nu mai respecta libertatea ci impune dictatorial, in care Sinodul nu mai este vocea poporului dreptcredincios, in care totul se impune, in mod papist, de sus in jos, adica se transforma relatia vie si comunitara cu Dumnezeu, fie intr-un act individualist, fie intr-o institutie de tip papal, in care sistemul sinodal nu mai functioneaza. Parohiile sunt pline cu indivizi (si nu persoane) care nu au o relatie intre ei si nici cu preotul, care este un prestator de servicii religioase. S-a ajuns la demonizarea sexualitatii, ce aduce in prim plan gandirea medievala papistasa. S-a transformat episcopul in functionar ce poarta vesminte extravagante la liturghie, s-a ajuns ca femeia sa fie vazuta ca ceva spurcat, etc. Intr-un cuvant se vede pericolul transformarii Bisericii Ortodoxe intr-o noua Sinagoga. Mai exista si pericolul filetist-nationalist a Bisericilor locale, care ingradesc apostolatul numai la propriul popor,fara a intelege Universalitatea Mantuirii in Hristos si a Bisericii Ortodoxe, singura Biserica adevarata, pe care nu o mai vedem ca fiind astfel. Bisericile nationale, Biserica de Stat este transformata intr-o institutie birocratica, in care Duhul este inabusit. Este impus argumentul autoritatii (sinodul, patriarhul, preotul, teologul, doctorul in teologie), negandu-se dreptul deplin al oricarui credincios botezat, miruns si impartasit de a exprima liber dreapta credinta, chiar impotriva sinoadelor, patriarhilor, preotilor, etc. Credinciosul este vazut ca o vaca de muls, fara dreptul de a se exprima in Biserica
Ca sa nu se inteleaga gresit demersul autorului, ca fiind unul revolutionar si ecumenist, precizez ca daca am avea o intelegere corecta asupra Ortodoxiei si a Sfintilor Parinti am fi mult mai luptatori in apararea a ceea ce Duhul Sfant ne-a dat.
Daca sistemul sinodal ar functiona in Ortodoxie si nu serghianismul mascat sub o falsa simfonie intre stat si Biserica nu ar fi nevoie ca monahii simpli si oamenii din popor sa se ridice sa atace erezia ecumenista, ea trebuind sa fie eradicata si anatematizata la nivel sinodal, dar cum acest lucru nu se intampla, interventia monahilor, a aghioritilor, a marturisitorilor este binevenita, pentru a aduce aminte linia ortodoxa de la care multe sinoade se abat.
Nu împărtășesc ideile evoluționiste ale prof Yannaras, mitologizarea Sfintei Scripturi, etc. Știm că Dumnezeu a creeat lumea in 7 zile și acestea sunt zile, nu ere, nu eoni, nu epoci. Aceasta se acceptă prin credință. Evoluționismul este o teorie lipsita de probe, si nu are nici o valoare nici pentru stiinta, nici pentru credinta. Niciodată nu se va demonstra “științific” creearea lumii de către Dumnezeu, pentru ca e un fenomen care nu se mai repetă, deci nu poate fi studiat. Prof. Yannaras merge pe subpozitiile științei, și le idolatrizează. Nu sunt de acord cu acest lucru.
Spicuiri din cuprins:
Credința ca ideologie
Mântuirea ca rasplata a vredniciei individuale
Dispariția parohiei
Idolatrizarea Tradiției
Demonizarea sexualității
Vă recomand cu căldură această carte,
preot Matei Vulcănescu
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Un document ignorat de multi dintre teologii nostri “fani” Yannaras: COMUNICATUL SFINTEI CHINOTITE A MUNTELUI ATHOS IN APARAREA SFANTULUI NICODIM AGHIORITUL FATA DE DEFAIMARILE LUI CH. YANNARAS (1993)
Declaratia Athosului vs. Ch. Yannaras
Comunicat al Sfintei Comunitati a Sfantului Munte
Respingere a tezelor eronate ale dlui Christos Yannaras
despre cel intre Sfinti Parintele nostru Nicodim Aghioritul[1]
“Sfanta noastra Comunitate a luat cunostinta cu negraita intristare si strangere de inima de cele scrise impotriva Sfantului si de-Dumnezeu-Purtatorului Parintele nostru Nicodim Aghioritul de dl. profesor Christos Yannaras in cartea sa Ortodoxie si Occident in Grecia moderna, in care il prezinta pe acest mare si neratacit dascal al Bisericii drept un ratacit, prizonier al duhului occidental, responsabil de o „viguroasa alienare a evlaviei bisericesti”si de secularizarea poporului nostru ca reactie la mentalitatea juridista a Exomologhitarion-ului si Pidalion-ului sau, mentalitate care „s-a extins rapid ca o maladie contagioasa in practica pastorala a Bisericii Greciei”.
Faptul cel mai trist e acela ca impreuna cu Sfantul Nicodim el considera ratacita si Biserica noastra care l-a primit si proclamat ca sfant al ei, dupa cum se sugereaza si in aceste randuri scrise de el:
“Dar institutionalizarea alienarii n-a lipsit nici in Rasarit, cum sta marturie, intre alte simptome, si recunoasterea si consacrarea oficiala a operei Sfantului Nicodim”.
Pentru ca aceste puncte de vedere provoaca confuzie in multi care nu cunosc in profunzime teologia Sfantului Nicodim, si mai cu seama in cei neintariti in credinta, ca urmare a stricaciunii lor sufletesti, dar si pentru ca Sfantul Nicodim reprezinta mandria monahismului aghioritic si, potrivit adormitului in Domnul gheron Gavriil Dionisiatul, cel dintai „Batran [gheron, staret] si Povatuitor al nostru in viata monahala”, simtim nevoia sa ne indreptam spre dl Yannaras cu dragoste si sa-l indemnam sa-si revoce aceste opinii ale lui care intristeaza Parintii ce se nevoiesc aici din dragoste de Dumnezeu, ca si pe multi alti crestini evlaviosi (care se hranesc cu traditiile evlavioase ale Sfantului Munte) si ajung in opozitie cu constiinta Bisericii care dintotdeauna l-a cinstit pe Sfantul Nicodim ca pe un Dascal al ei neratacit si de-Dumnezeu-purtator.
Nu e posibil ca in prezentul comunicat sa respingem una cate una judecatile dlui Ch. Yannaras cu privire la Sfantul Nicodim, lucru care revine altor frati care au timpul si seriozitatea teologica necesara. Am citit deja cu multa satisfactie articolele recent scrise intru respingerea tezelor antiortodoxe ale dlui Yannaras de catre cunoscutul teolog ortodox, preotul Vasilios Voloudakis. Intentia noastra nu este sa ne judecam cu dl Yannaras, ci sa-i amintim cu iubire frateasca urmatoarele:
1. Nu e corect ca pornind de la anumite fraze sau extrase ale Sfantului sa se traga concluzii despre intreaga sa opera. Izoland fraze si extrase atat in Sfintele Scripturi, cat si in operele Sfintilor Parinti, le putem prezenta ca propovaduind un „Dumnezeu sadic si pedepsitor” si fiind „pietiste si eticiste”…
Sa ne aducem aminte, de exemplu, cateva extrase din invataturile Sfantului Cosma Etolianul, pornind de la ceea ce spune dl Yannaras ca „numai cu masura «Didahiilor» Sfantului Cosma Etolianul poate fi evidentiata diferenta hristoetheiei nicodimiene de hristotheia comuniunii Bisericii”. Recomandarile catre crestini facute atat de Sfantul Nicodim, cat si de Sfantul Cosma sa nu ia parte la glume sau jocuri, si celelalte declaratii asemanatoare trebuie intelese si interpretate in sensul in care (…)
continuarea se gaseste usor pe internet.
Da, si eu cred ca e o gresala a lui Yannaras sa traga concluzii generale asupra operei Sfantului Nicodim Aghioritul. Dar aceasta nu inseamna ca Yannaras este de aruncat la gunoi, in cartea de mai sus spune lucruri foarte bune si ortodoxe. Daca in alte carti spune aberatii, eu nu am prezentat alte carti, ci aceasta carte a preofesorului Yannaras. Dupa cum stim argumentul autoritatii e cel mai slab argument filosofic. Nu ma uit niciodata la cine spune ci ce anume spune! Daca ceea ce spune e ortodox, atunci poate sa il cheme si stalin, nu are importanta.
Tocmai acest fals argument al autoritatii distruge multe suflete, pentru ca daca un sfant spune si o prostie, toti o considera inspirata si adevar, uitand ca si sfintii sunt supusi erorii. Doar ceea ce Biserica a pastrat ca fiind inspirat cu adevarat, aceea este normativ.