Desigur ca se impune oprirea pomenirii arhiereziarhului Bartolomeu.

Deja au trecut 100 de ani de la inceputul blasfemiilor din partea Patriarhiei Ecumenice, si erezia se cronicizeaza, nici un Patriarh al Constantinopolului nu a luat atitudine impotriva ereziei “bisericilor surori” a predecesorilor sai, si nici un Patriarh de la 1900 pana azi nu a luat atitudine impotriva panereziei ecumeniste.

Deja ecumenismul fanariot a ajuns sa se intinda ca o caracatita in Biserica otravind madulare ale ei. In facultatile de Teologie de la Salonik si Atena stapanesc minti bolnave de ecumenism si sunt putini accea care mai marturisesc. Daca sunt doi trei profesori antiecumenisti adunati. (prof Dimitrios Telenghidis si pe altii nu mai cunosc)

Sinoadele Locale au acceptat hotarari anticanonice cum ar fi: casatoria mixta intre ortodox si eretici(care insemna recunoasterea tacita a tainelor eretice, rugaciune in comun cu ereticii si bataie de joc la adresa Tainei Cununuei) aprobata de Sinodul Greciei prin influenta fanariota.  Iar o alta decizie catastrofala a Sinodului Patriarhiei Ecumenice este interzicerea botezarii papistasilor, a luteranilor, a anglicanilor si a tuturor celor ce boteaza in numele Sfintei Treimi, indiferent cum. ( unii boteaza intr-o singura afundare in numele SfinteiTreimi, altii stropesc si toti sunt inafara Bisericii, deci nu au Botez).

Preotii care ar boteza si ar fi prinsi sunt caterisiti in Patriarhia Ecumenica.

Ce sa mai vorbim de incurajarea rugaciunilor in comun cu ereticii.

Din pacate nu avem un dialog real cu ereticii, unul profesionist, teologic cu oameni care sa cunoasta Sfintii Parinti ci este un pseudodialog iubirist, a dogmatic ce face rau Bisericii.

Bazat pe semnarea tratatului de la Balamant si Chambesy si Ravena, Patriarhia Ecumenica face ravagii in occident dar si in orientul ortodox.

Sfanta Comunitate a Sfantului Munte a oprit pomenirea Patriarhului Atenagoras pana la moartea acestuia, urmand apoi Patriarhul Dimitrios care, din pacate nu a negat “ridicarea anatemelor” si erezia “bisericilor surori” .

Istoria revenirii la pomenire o povesteste chiar autrorul ei, anume Parintele Dionisios Maniacas, Arhimandrit si Predicator(Ierokirikas) in Mitropolia Veriei, care face chiar un titlu de glorie din acest lucru.

Dupa moartea Patriarhului Atenagoras a urmat Dimitrios, parintii atoniti s-au adunat la o chilie sa faca priveghere de toata noaptea.  Erau in mare dilema, daca sa pomeneasca pe noul patriarh Dimitrie sau nu. Asa ca batranii au hotarat sa lase candela mare stinsa si daca se va aprinde singura atunci il vor pomeni la Sfanta Liturghie.  Pe atunci diaconul Dionisie Maniacas monah la Manastirea Dionisiu, pentru ca parintii se odihneau si erau obositi, pe furis,  a aprins candela mare spunand ca iata candela sa aprins singura.

Parintele Dionisios Maniacas a marturisit la spovedanie acest fapt si a primit pedeapsa ca un an de zile sa nu manance cu monahii la masa ci sa faca metanie tuturor cerand iertare pentru fapta savarsita.

Din pacate pomenirea noului patriarh va reveni in Sfantul Munte prin acest mod viclean.

Martor al evenimentului este si parintele Palamas Kalipetritul din aceeas Mitropolie a Veriei.

Ne rugam ca Sfanta Comunitate a Sfantului Munte Athos sa ia decizia cea buna si sa ajute turma de credinciosi care este debusolata si in deznadejde de cei 100 de ani de ecumenism practicat de Patriarhia de Constantinopol.