Către
Înaltpreasfinția Sa…

16 iunie 2026

Înaltpreasfinția Voastră,

Având în vedere că în mai 2025 Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ciprului a cerut Înaltpreasfințitului Tychikos să semneze o mărturisire de credință[1] prin care să accepte așa-numitul “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016, ni s-a ridicat un mare semn de întrebare asupra ortodoxiei credinței membrilor Sinodului Bisericii noastre.

Așa-numitul “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016 conține Documentul oficial numit “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“[2] ce a ratificat Declarația de la Toronto din 1950, intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”[3]. Participarea Bisericilor Ortodoxe Locale la Consiliul Mondial al Bisericilor și baza dialogului cu ereticii se face acceptând premisele eretice ale acestei Declarații ce sunt considerate de o importanță capitală în Documentul oficial menționat anterior[4].

În aceste documente acceptate de Sinodul Bisericii Ortodoxe a Ciprului[5], este alterată dogma despre Biserică, lovindu-se de fapt în Simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan. Deși Simbolul de credință păstrează sintagma “Biserica cea Una, Sfântă, Catholică și Apostolică”, definiția Bisericii ca termen dogmatic s-a schimbat. Astfel, Biserica Ortodoxă nu mai este definită ca Unicul Trup al lui Hristos, și nici nu se mai identifică cu Biserica cea Una din Crezul Niceo-Constantinopolitan. Acest lucru se înțelege din expresiile viclene și contradictorii din documentul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“ dar care se înfățișează clar în Declarația de la Toronto (1950).

În cele două documente, Biserica lui Hristos, sau Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, este înțeleasă ca o Biserică Universală nevăzută (corp mistic)[6] care include toate confesiunile creștine care “cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan”[7]. De asemenea unitatea acesteia este pierdută, trebuie refăcută și este o Biserică în construcție pe care Dumnezeu o zidește, adunându-Și copiii[8]. Astfel, Biserica Ortodoxă este inclusă în “Biserica Universală” nevăzută alături de alte grupări eretice, lucru evidențiat și prin citatul “Bisericile membre recunosc că apartenența la Biserica lui Hristos este mai incluzivă decât apartenența la propriul lor corp bisericesc. […] Toate bisericile creștine, inclusiv Biserica Romei, susțin că nu există o identitate completă între apartenența la Biserica Universală și apartenența la propria lor Biserică. Ele [Biserica Ortodoxă împreună cu ereticii] recunosc că există membri ai Bisericii în afara zidurilor ei (extra muros) și că aceștia aparțin într-un fel sau altul (aliquo modo) Bisericii și că există o Biserica din afara Bisericii (ecclesia extra ecclesiam [n.n.: în afara Bisericii Ortodoxe există Biserica]).”[9] Se observă că sunt redefinite granițele Bisericii[10] și nici nu mai există eretici și nici erezii. Acest lucru este contrar învățăturii ortodoxe care afirmă că doar creștinii ortodocși sunt membri ai Bisericii și că ereticii sunt în afara Ei. De asemenea, dogma ortodoxă spune că Biserica Ortodoxă are Adevărul și că doar Ea este Biserica cea adevărată, în contrast cu ce se afirmă în Declarația de la Toronto, și anume faptul că “Bisericile(confesiunile creștine) vor fi conduse către Adevăr” și că “Bisericile membre ale Consiliului Mondial recunosc în alte Biserici[n.n.: erezii] elemente ale adevăratei Biserici”[11][Biserica lui Hristos din Crez]. Toate aceste erezii se regăsesc în anatema dată de Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei din august 1983[12]. Aceste fraze viclene demonstrează și că în enciclica[13] prin care Sinodul Bisericii Ciprului a acceptat pseudo-sinodul din Kolimbari(Creta 2016), se minte când se afirmă că „Biserica Ortodoxă rămâne Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească și că Ea deține și păstrează plinătatea Adevărului[14]. Acest pseudo-sinod de fapt strâmbă dogma despre Biserică și răspândește erezia ecleziologică în Biserică.

Conform profesorului de dogmatică Dimitrios Tselenghidis, profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, așa-numitul “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016 a consolidat instituțional ecumenismul, introducând astfel și promovând confuzia eclesiologică în conștiințele credincioșilor. Gândirea ecumenistă este în contradicție cu gândirea și mărturisirea creștin-ortodoxă, adică un ecumenist își pierde statutul de creștin ortodox. A fi creștin ortodox (pe lângă primirea Tainei Botezului și a celorlalte Sfinte Taine) înseamnă și a primi toată învățătura Bisericii, inclusiv eclesiologia ortodoxă, care afirmă că doar Biserica Ortodoxă și numai Ea este Biserica cea Una și Unică, Sfântă, Catholică și Apostolească iar cei din afara Ei sunt eretici și lipsiți de mântuire și că, pentru a se mântui, trebuie să se unească cu Biserica Ortodoxă; altfel, rămân în afara lui Hristos. Ereziile ecleziologice menționate mai sus cum ar fi teoria ramurilor, teoria bisericilor nedepline și teoria bisericii nevăzute au fost condamnate ca erezii atât de Părinți[15] cât și de Sinoade[16]. 

Înaltpreasfinția Voastră,

Sinodul al V-lea Ecumenic prin Anatema a XI-a spune: “Dacă cineva nu îi anatematizează pe Arie, Eunomie, Macedonie, Apolinarie, Nestorie, Eutihie și Origen, precum și scrierile lor nelegiuite, și de asemenea pe toți ceilalți eretici deja condamnați și anatematizați de Sfânta Biserică Sobornicească și Apostolică și de cele patru Sfinte Sinoade pomenite mai înainte, și pe toți cei care au împărtășit și împărtășesc sau care, în nelegiuirea lor, stăruie până la sfârșit în aceeași învățătură cu ereticii tocmai pomeniți, să fie anatema”[17]. 

După exemplul Anatemei a XI-a care afirmă că cei ce nu anatematizează ereziile anatematizate de Sinoade sunt anatema, așa și noi, turma ortodoxă, dorim să Vă întrebăm dacă Înaltpreasfinția Voastră dați anatemei împreună cu noi textele eretice ale așa-numitului “Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016. 

Proclamarea acestei anateme va fi mărturisirea de credință prin care Vă vom recunoaște ca Păstor Ortodox al nostru și vom participa la sfintele slujbe pe care le săvârșiți sau unde sunteți pomenit de către Prezbiteri.

Conform Sfântului Grigorie Palama, tăcerea în timp de erezie este al treilea tip de ateism[18]. Noi nădăjduim că veți răspunde acestei scrisori și veți mărturisi Ortodoxia împotriva ereziei ecleziologice. Altfel, tăcerea Înaltpreasfinției Voastre va deveni calea prin care erezia se extinde în Biserică și Vă puneți singur în afara Bisericii lui Hristos. 

Noi vrem să ascultăm de episcopii noștri dar aceștia trebuie să fie păzitori ai credinței noastre. În caz contrar, a asculta de păstori indiferenți, eretici sau atei ar însemna și ieșirea noastră din Biserica lui Hristos.

Așteptăm răspunsul Înaltpreasfinției Voastre!

Vă sărutăm mâna dreaptă și vă cerem rugăciunile,

Cu toată dragostea în Hristos,

Semnează credincioșii ortodocși

Note de final

[1]  Decizia sinodală din 22 mai 2025 a Bisericii Ortodoxe a Ciprului, https://cyprus-mail.com/2025/05/30/archbishop-expects-ousted-bishop-tychikos-to-sign-declaration-of-faith, accesata la 01.06.2026

[2]  Documentului oficial “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“, paragraful 19, https://www.holycouncil.org/rest-of-christian-world_el, accesata la 01.06.2026

[3]  Declarația de la Toronto 1950,  https://www.oikoumene.org/resources/documents/toronto-statement, accesata la 01.06.2026

[4]  Documentului oficial “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“, paragraful 19, https://www.holycouncil.org/rest-of-christian-world_el, accesata la 01.06.2026

[5]  Sedinta din 18 iulie 2016, https://churchofcyprus.org.cy/23849, accesata la 13.06.2026

[6]  Declarația de la Toronto 1950, IV. Premisele care stau la baza Consiliului Mondial al Bisericilor, Premisa ecleziologica nr.3

[7]  Documentului oficial “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine“, paragraful 19, https://www.holycouncil.org/rest-of-christian-world_el, accesata la 01.06.2026

[8]  Declarația de la Toronto 1950, Premisa IV, pargrafele 5, 7,8

[9]  Ibid., IV. Premisele care stau la baza Consiliului Mondial al Bisericilor, Premisa ecleziologica nr.3

[10]  Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine, paragraful 19 

[11]  Declarația de la Toronto 1950, IV. Premisele care stau la baza Consiliului Mondial al Bisericilor, Premisa ecleziologica nr.5

[12]  Sinodul ROCOR, Vancouver, august 1983, ținut sub oblăduirea Sfântului Philaret (Voznesensky), “Anatema – celor care se ridică împotriva Bisericii Ortodoxe și susțin că Biserica lui Hristos s-a împărțit în asa-zise “ramificații”, ce diferă una de alta după doctrină și modul de viață, sau că Biserica nu a existat în chip văzut, ci se va constitui abia în viitor, când toate “ramificațiile”, sau părțile, sau confesiunile și chiar toate religiile se vor uni într-un singur trup. Anatema – și celor care nu deosebesc Preoția și Tainele Bisericii de “preoția” și “tainele” ereticilor, dar afirmă că botezul și euharistia ereticilor ar fi suficiente pentru mântuire. De aici anatema – și celor ce comunică în mod conștient cu ereticii amintiți sau susțin, propagă și iau apărarea ereziei ecumeniste proaspăt apărute a acestora sub pretextul pretinsei iubiri fraterne sau presupusei uniri a creștinilor scindați!”

[13]  Enciclica “Mesajul Sfântului Sinod Către Întreaga Pleroma a Preasfintei Biserici a Ciprului” 2016, PDF link

[14]  Ibid., p.30-31

[15]  Condamnarea ecumenismului de către teologi și Părinți ai Bisericii:

• Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși din Grecia, Mărturisirea de Credință împotriva ecumenismului 2009, „Σύναξις Ὀρθοδόξων Κληρικῶν, Μοναχῶν καὶ Λαϊκῶν” (Sinaxa din Volos), Orthódoxos Týpos, 5 iunie 2015, nr. 2056, p. 1, 7
• Mitropolitul Pireului, Serafim, Σύγκληση Τοπικῆς Συνόδου τῆς Ἱεραρχίας τῆς Ἐκκλησίας τῆς Ἑλλάδος πρός ἐξέτασιν καί καταδίκην τῆς Παναιρέσεως  τοῦ Οἰκουμενισμοῦ [Convocarea Sinodului Local al Bisericii Greciei pentru examinarea și condamnarea Panereziei Ecumenismului], ΘΕΟΔΡΟΜΙΑ 2013/2, p. 219.
• Preafericitul Părinte Damianos, Marturisirea impotriva tuturor ereziilor, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2018/01/27/marturisirea-de-credinta-ortodoxa-impotriva-tuturor-ereziilor-a-preafericitului-parinte-damianos-arhiepiscopul-sinaiului/, accesat la 13 Nov 2025 
• Cuviosul Iustin Popovici, Memoriul către Sfântului Sinod al Bisericii Serbiei, https://www.orthodoxethos.com/post/saint-justin-popovich-on-the-pan-orthodox-council, accessed at 20 nov 2025
• Sfantul Nectarie Kefalas din Eghina, De ce Papa și supușii lui s-au despărțit de Biserica lui Hristos, Editura Evanghelismos 2011, p.82
• Γέροντος Ἐφραίμ Κατουνακιώτου – Λόγοι καί Ἐπιστολές Τόμος Β΄ (Volumul 2) Εκδόσεις Ἱ. Ἡσυχαστηρίου
• Părintele Filotheos Zervakos, „Să nu aveți comuniune cu ecumeniștii; comuniunea cu ei desparte de Harul lui Dumnezeu.” Publicată în revista teologică „Ὀρθόδοξος Τύπος”, Atena, Nr. 296, anul 1975.,
• Părintele Gheorghe Metallinos, Mărturisesc un Botez, Editura Evanghelismos București 2011
• Părintele Theodoros Zisis, Interviu cu Pr. Theodors Zisis, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2015/02/18/iubirea-este-legata-esential-de-adevar-fragment-din-interviul-cu-parintele-profesor-theodoros-zisis/, accesat la 14 Noiembrie 2025
• Arhimandrit Serafim Alexiev Arhimandrit Serghie Jazadjiev,  Ortodoxia si ecumenismul, Editura „Adormirea Maicii Domnului” București 2008, p.168

[16]  Hotărâre sinodală panortodoxă împotriva “Consiliului Mondial al Bisericilor” – Moscova, 1948, Ioniță, Pr. Prof. Dr. Viorel Hotărârile Întrunirilor Panortodoxe din 1923 până în 2009, p. 151-154

Rezoluția Bisericii Ortodoxe Georgiene privind ecumenismul – 8 octombrie 1998,მიტროპოლიტი ანდრიას პასუხი პროტოპრესვიტერ გიორგი ცეცისს წერილზე: „სიმართლეა თუ „პროვოკაცია“ საქართველოს ეკლესიის გადაწყვეტილება?“, accesat la 15 Iul 2025

Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei[ROCOR], august 1983, la Sinodul de la Vancouver, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2024/08/21/the-official-anathema-of-rocor-against-ecumenism/?lang=en , accesat la15 Ian 2025

[17]  Sinodul al II-lea de la Constantinopol (553), Anatema XI, în Canoanele și Decretele Sinodului al II-lea de la Constantinopol, https://sourcebooks.fordham.edu/basis/const2.asp, accesat la 13.06.2026

[18]  Sfântul Grigorie Palama, “Letter to the most pious Monk Dionysios” Sfântul Grigorie Palama – Opere Complete, Vol. 4. [Αγίου Γρηγορίου του Παλαμά Άπαντα τα Έργα, Τόμος Δ’] (în Greacă) (Thessaloniki: Paterikai Ekdoseis “Grigorios o Palamas”, 1983), p. 404