La 17 iunie 2021, Agenția de Știri Basilica a publicat articolul “7 lucruri despre Sfântul și Marele Sinod din Creta 2016”[1] în care sunt enumerate următoarele puncte: 

1. Nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice 
2. Niciunul dintre ierarhii care nu au semnat documentele nu a afirmat că motivul nesemnării ar fi vreo erezie 
3. S-a afirmat unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe, ca Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească 
4. A reiterat faptul că Biserica Ortodoxă nu acceptă ca membrii ei să încheie parteneriate civile și nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie
5. Nu a legitimat alte genuri decât cel ,,femeiesc” și ,,bărbătesc” (teoria genului) 
6. Nu a redus perioadele de postire
7. Ecumenismul nu a fost proclamat ca fiind o nouă dogmă a Bisericii

Vom trece prin fiecare punct în parte și îl vom combate sau îl vom comenta în funcție de situație.

1. Nu a formulat dogme noi, canoane noi sau modificări liturgice.

a) Combatere:

„Sfântul și Marele Sinod din Creta 2016“ a formulat dogme noi. 

Argument:

Conform d-lui profesor Dimitrios Tselenghidis, profesor emerit de dogmatică din cadrul Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, Biserica este un adevăr de credință[2]. Atunci când se vorbește despre Biserica, se vorbește despre Ea în chip dogmatic. 

Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine aduce o modificare a ecleziologiei ortodoxe care are legatură cu identitatea și unicitatea Bisericii Ortodoxe. Această schimbare este determinată de paragraful 19, care consfințește Declarația de la Toronto (1950) [3] ca document constituțional de referință, ceea ce face ca textul să nu mai poată fi tratat în mod independent.

„19. Bisericile Ortodoxe membre […] au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu”[4]

Analizând cele două documente împreună, se observă cum Biserica Ortodoxă capătă un sens diferit față de cum este Ea mărturisită de Sfinții Părinți în Simbolul de credință Niceo-Constantinopolitan ea neidentificându-se (în nici unul din cele două documente) ca Trup Unic al lui Hristos[5].  În schimb, apare o distincție între termenul „Biserica” și termenul „Biserica Ortodoxă”.  

Pe de o parte, termenul de „Biserică” are înțelesul de Biserica lui Hristos, dar care nu se referă la Biserica Ortodoxă, ci la o Biserică universală nevăzută care include toate confesiunile creștine ce au ca punct de plecare credința că Hristos este Dumnezeu și Mântuitor, o biserica în construcție a cărei unitate ar fi pierdută și trebuie refăcută, sau o biserica pe care Dumnezeu o zidește, adunându-Și copiii[6]. 

De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă nu are o identitate perfectă cu Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească din Crez, ci devine una din multele confesiuni creștine incluse în această Biserică universală. Potrivit premiselor ecleziologice ale Declarației de la Toronto, Biserica Ortodoxă se identifică astfel: unul dintre „copiii” pe care Dumnezeu îi adună pentru a-Și zidi Biserica, nu are adevărul deplin, pretinde că este Biserica lui Hristos fără a se identifica deplin cu aceasta, deși despărțită de celelalte confesiuni, poate da împreună cu ele o mărturie comună, are anumite elemente ale adevăratei Biserici și nu are limite clare, fiind inclusă în „adevărata Biserică a lui Hristos”[7]. 

Premisele adoptate prin acest Sinod, străine ecleziologiei ortodoxe, detaliate și explicate în lucrarea O abordare istorică a contextului dialogului cu eterodocșii. Declarația de la Toronto[8] sunt următoarele: „ecclesia extra ecclesiam” (Biserica în afara Bisericii)[9], recunoașterea reciprocă a Botezului de către membrii așa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor, minimalismul dogmatic, „teoria bisericilor nedepline” și doctrina „vestigia ecclesiae”[10], teoria „unităţii pierdute a Bisericii”[11], neutralitatea eclesiologică[12] și conceptul de „unitate în diversitate a expresiei evanghelice”[13].

Aceste premise afectează modul de raportare al Bisericii Ortodoxe față de erezii fără a se stabili clar limitele Bisericii și cine sunt cei aflați în afara Ei. Astfel, în documentele „Sinodului din Creta”, termenii „erezie” și „eretic” nu apar deloc, fiind implicit amnistiați; contrar Sinoadelor anterioare care au condamnat ereziile și pe eretici, acest sinod recunoaște „denumirea istorică” a altor „biserici și confesiuni eterodoxe”[14] (par. 6 și 16) și, prin asumarea Declarației de la Toronto, li se atribuie acestora chiar un statut eclezial, fiind numite „elemente” și „urme” ale adevăratei Biserici sau „mijloace puternice prin care lucrează Dumnezeu”.

De asemenea, formularea paragrafului 4 care afirmă că Biserica Ortodoxă (și nu Biserica lui Hristos) „a cultivat dintotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea”, unii fiind „mai aproape”, iar alții „mai departe”[15], reflectă teoria „bisericilor nedepline”, străină gândirii patristice ortodoxe.

Toate aceste premise adoptate și noua raportare a Bisericii Ortodoxe la erezii și eretici, reprezintă cumulate erezii eclesiologice. În concluzie, noua dogmă este noua ecleziologie formulată în cele două documente: documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine și Declarația de la Toronto, care se află în antiteză cu ecleziologia Sfinților Părinți – care afirmă identitatea, unicitatea și deplinătatea Bisericii Ortodoxe.

b) Combatere:

„Sfântul și Marele Sinod din Creta 2016″ a formulat canoane noi.

Argument:

Paragraful 22: „Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).” [16]

Acest paragraf devine izvor de drept bisericesc pentru orice Biserică autocefală care l-a acceptat, având valoarea de Canon. În urma lui, clericii care au criticat public așa-numitul Sinod din Creta, au fost supuși cercetării canonice și caterisirii[17]. Deci “Sfântul și Marele Sinod din Creta 2016” a formulat un Canon nou care îi pedepsește pe ortodocșii care nu au aceeași poziție oficială cu cea adoptată în cadrul acestui Sinod.

c) „Sfântul și Marele Sinod din Creta 2016“ nu a formulat modificări liturgice

Nu exista observații legate de acest punct.

2. Niciunul dintre ierarhii care nu au semnat documentele nu a afirmat că motivul nesemnării ar fi vreo erezie.

Combatere:

Ierarhii care nu au semnat documentele, au afirmat că motivul nesemnarii este faptul că textele nu reflectă credința ortodoxă.

Argument

Înaltpreasfințitul Ierótheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sfântul Vlasie a publicat în limba greacă cartea numită „Sfântul și Marele Sinod” din Creta, Poziții teologice și eclesiologice[18] în care explică motivele nesemnarii, intervențiile Înaltpreasfinției Sale în cadrul Sinodului și temeiurile pentru caracterul eretic al textelor adoptate de acest sinod. Printre capitolele elocvente pentru acest subiect ar fi: Erezie: „ontologia persoanei”, Dualitatea discursului teologic, neclaritatea și confuzia, Problemele esențiale legate de „Sfântul și Marele Sinod”, Probleme eclesiologice, Argumente neîntemeiate privind folosirea termenului „Biserică” pentru grupările eterodoxe, Teoria neortodoxă a „Bisericilor eterodoxe”, „Termenul tehnic” folosit ca termen substanțial. Înaltpreasfinția sa menționează de asemenea și faptul că a numi ereziile drept „biserici” este o erezie în sine, conform Sinodului de la Ierusalim din 16 Martie 1672. 

 Chiar dacă alți ierarhi cu conștiință dogmatică ce nu au semnat documentele acestui sinod, printr-un limbaj diplomatic s-au ferit sa folosească termenul de erezie, totuși declarațiile lor publice au exprimat exact acest lucru. 

Mitropolitul Athanasie de Limassol care de asemenea nu a semnat textele „Sinodului din Creta” afirmând: „Conștiința mea nu mi-ar fi permis să semnez.”[19]

Mitropolitul Neofit de Morfou, a declarat următoarele „se cere claritate dogmatică cand vorbim de ceea ce este Biserica și ce sunt creștinii eterodocși. Susținem cu umilință că textul de mai sus suferă de ambiguitate teologică intenționată.”[20]

Mitropolitul Amfilohije al Muntenegrului și Litoralului nu a semnat spunând că Documentul în sine nu a fost pregătit corespunzător, așa cum a subliniat delegația sârbă la întrunirile pregătitoare precedente din Creta.[21]

În sprijinul afirmației că documentele „Sinodului din Creta” conțin texte eretice, aducem în vedere și faptul că patru Biserici Locale Autocefale nu au participat la acest „Sinod”: Biserica Georgiei, Biserica Bulgariei, Biserica Antiohiei și Biserica Rusă. Acestea nu au adoptat hotărârile luate în „Sinodul din Creta”, au respins denumirea de „Sfânt și Mare”, iar Sinodul Georgian chiar a condamnat textele așa-numitului Sinod.

1. Conform site-ului oficial al Patriarhiei Bulgariei: „1. În urma unei studieri atente a textelor adoptate de Sinodul din Creta, Sfântul Sinod a ajuns la concluzia că acestea conțin abateri de la Tradiția Ortodoxă, de la tradiția dogmatică și canonică a Bisericii, precum și de la duhul și litera Sinoadelor Ecumenice și Locale.” (Ședința Sinodului din 15 noiembrie 2016)[22]
2. Biserica Ortodoxă Georgiană a declarat că “Documentele din Creta trebuie să reflecte învățătura Bisericii Ortodoxe; ceea ce nu se întâmplă în cazul prezentului set de texte” (Decizia Sinodală 22 Decembrie 2016)[23]
3. Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a considerat problematice formulările „Sinodului din Creta” şi nu îl primeşte ca Ecumenic, nici deciziile sale ca obligatorii ( Rezoluția din 29 Noiembrie – 2 Decembrie 2017)[24]
4. Patriarhia Antiohiei a considerat ca documentele acesteia [întâlnirea din Creta] nu sunt finale, ci rămân deschise pentru dezbatere și revizuire teologică în vederea convocării Marelui Sinod Panortodox, cu participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale (Declarația din 27 June 2016)[25]

De asemenea, în cadrul discuției de la masa rotundă care a avut loc la Chișinău[26], în capitala Republicii Moldova, pe data de 29 iunie 2016, Pr. Prof. Univ. Theodoros Zisis și de dl. Prof. Univ. Dimitrios Tselenghidis au făcut o evaluare Ortodoxă a Sinodului din Creta concluzionând că s-a formulat o eclesiologie eretică iar acceptarea acestuia conduce la pătrunderea panereziei ecumenismului direct în Biserică.

Mai mult, există și episcopi care nu au participat la Sinodul din Creta, teologi și părinți ai Bisericii ce au criticat acest sinod și l-au considerat eretic după cum se observă în informațiile centralizate de pe website-uri de teologie ortodoxă[27].

3. S-a afirmat unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe, ca Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

Combatere:

Din contră, nu s-a afirmat nicăieri unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe. 

Argument:

Dacă s-ar fi afirmat unitatea ființială a Bisericii Ortodoxe, ar fi existat în text propoziții categorice legate de faptul că: Biserica Ortodoxă este una singură în însăși ființa ei, este Trupul lui Hristos și se identifică cu Biserica cea una din Crez.

Însă parcurgându-se textul în întregime, nu există astfel de afirmații, ci din contră se observă o diferență clară de sens între termenul „Biserica”, ce are sensul de Biserica protestantă nevăzută (așa cum este ea înțeleasă în Documentul de la Toronto 1950) și termenul „Biserica Ortodoxă” între care nu există o relație de identitate. 

Prin folosirea acestor termeni care nu se află într-un raport de identitate și prin faptul că nu se afirmă clar într-o propoziție categorică faptul că numai Biserica Ortodoxă și numai Ea este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească din Crez, Biserica Ortodoxă își pierde identitatea și unicitatea. Nici măcar primul paragraf al documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine nu afirmă această identitate conform analizei gramaticale și logice[28]. Textul este lipsit de specificitate, de limitare și de restrictivitate, lăsând loc de multiple interpretari și ambiguități, lucru de nepermis într-un text teologic.

Chiar și atunci când se menționează termenul de unitate, conform textului „6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi tulburată. Biserica Ortodoxă acceptă..”[29] se observă că unitatea în acest caz se referă la unitatea Bisericii lui Hristos ( Biserica nevăzută care include confesiunile creștine după modelul protestant) și nu la unitatea Bisericii Ortodoxe. 

4. A reiterat faptul că Biserica Ortodoxă nu acceptă ca membrii ei să încheie parteneriate civile și nici o altă formă de coabitare diferită de căsătorie.

Observație:

Canonul 72 Trullan-Quinisext spune că nu este permis ca un creștin ortodox să se căsătorească cu o femeie eretică. Similar, o femeie ortodoxă nu poate fi căsătorită cu un bărbat eretic[30].  

Prin Documentul Taina Căsătoriei şi impedimentele sale[31] punctul 5 ii, se aprobă căsătoriile mixte printr-o falsă iconomie, relativizându-se astfel Canonul 72 Trullan-Quinisext.

5. Nu a legitimat alte genuri decât cel ,,femeiesc” și ,,bărbătesc” (teoria genului).

Nu exista observații referitoare la acest punct.

6. Nu a redus perioadele de postire.

Observație:

Posturile rânduite conform canoanelor[32] sunt posturile de Miercuri și Vineri de peste an și Postul Păresimilor, restul fiind posturi ale Evlaviei. Părintele profesor Patrick Ramsey[33] spune că a institui alte posturi în afara de cele canonice, este o impunere abuzivă a tradiției orientale, tradiție care în partea apuseană nu a existat de-a lungul timpului.  

7. Ecumenismul nu a fost proclamat ca fiind o nouă dogmă a Bisericii.

Combatere: 

Din contră, a fost proclamat ecumenismul, numit dialog pe platforma protestantă ,,Consiliul Mondial al Bisericilor”(CMB).

Argument: 

Conform profesorului de dogmatică Dimitrios Tselenghidis, profesor emerit al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Tesalonic, ,,Sinodul din Creta” a consolidat instituțional ecumenismul, introducând astfel și promovând confuzia eclesiologică în conștiințele credincioșilor[34]. 

Ecumenismul, definit ca mișcarea ce urmărește apropierea și unirea tuturor „bisericilor creștine”, este promovat prin documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine[35], care reglementează dialogul cu grupările eretice, pe platforma CMB. Contrar învățăturii patristice, dialogul se face pe baza unui minimalism dogmatic, iar în acest context termenul „erezii” este înlocuit cu sintagma „diferenţe teologice”[36], iar termenul „grupări eretice” înlocuit cu „confesiuni eterodoxe”. 

Scopul acestor dialoguri prin participarea la CMB, nu este de a-i aduce în Biserica Ortodoxă pe eretici prin lepădarea ereziilor lor, ci de a promova unitatea creștinilor, așa cum se menționează încă din primul paragraf al documentului, adică unitatea ortodocșilor cu ereticii. Conform principiului „unitatea în diversitate” prin care niciuna dintre membrele CMB nu este obligată să-şi relativizeze propria eclesiologie[37], chiar dacă mărturisirea ortodoxă ar fi că Biserica Ortodoxă este deținătoarea Adevărului, singura și Unica Biserică, cu dogme și hotare stabilite de Sinoadele Ecumenice, aceasta nu are nicio şansă să devină doctrină oficială a întregii creştinătăţi[38]. 

Consolidarea instituțională a ecumenismului se realizează atât prin reglementarea excesivă și minuțioasă a procedurilor de dialog (paragrafele de la 9 la 15)[39] cât și prin menționarea organismelor care promovează „unitatea creștină” precum Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB) și altele similare[40].

Deși termenul „ecumenism” nu este folosit direct, referințele la Mișcarea Ecumenică, dialogurile teologice, mărturia comună pe care Biserica Ortodoxă ar da-o împreună cu celelalte erezii[41] pe baza unui minimalism dogmatic și participarea la CMB sunt indicii clare ale manifestării ecumenismului.

Note de final

[1]  https://www.facebook.com/story.php?story_fbid=2855931977964997&id=1611918709033003&_rdr, accesat la 30 Noiembrie 2025

[2] Conferința din sala mare a Casei de Cultură din Constanța, 1 iunie 2010, Importanța dogmei în dialogurile cu eterodocșii, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2023/11/09/profesor-dimitrios-tselenghidis-importanta-dogmei-in-dialogurile-cu-eterodocsii/ , accesat la 30 nov 2025

[3] Declarația de la Toronto 1950, ratificată prin paragraful 19 al Documentului Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine

[4] Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine (Document oficial), paragraful 19, https://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/, accesat la 30 nov 2025

[5]  Efeseni 1:22–23, Efeseni 4:15–16, Coloseni 1:18, Coloseni 1:24, Romani 12:4–5, Articolul Varianta integrală (necenzurată) a interviului acordat de Profesorul Dimitrios Tselenghidis după “Sinodul” din Creta, Răspunsul D-l prof Tselenghidis la întrebarea “Dar ca să revenim în zona dogmatică, v-aș întreba care credeți că este astăzi erezia cea mai periculoasă? Ceea ce astăzi este contestat prin excelență este Biserica Însăși ca Trup unic al lui Hristos.” https://ortodoxiacatholica.com/blog/2019/01/11/profesorul-ortodox-dimitrios-tselenghidis-despre-sinodul-din-creta/ , accesat la 30 nov 2025

[6] Declarația de la Toronto 1950, Premisa IV, pargrafele 5, 7,8

[7] Conferința Analiza din punct de vedere al principiilor logice a textelor Documentului ,,Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” adoptat în cadrul Sinodului din Creta (2016) și a Documentului de la Toronto (1950), Raluca-Mihaela Serdaru

[8] Conferința Lecturile Sfântului Ioan de la Biserica veche Sfântul Gheorghe (Rotonda) din Sofia 9–10 iunie 2017, Pr. Matei Vulcanescu, O abordare istorică a contextului dialogului cu eterodocșii. Declarația de la Toronto,   https://ortodoxiacatholica.com/blog/2017/11/29/o-abordare-istorica-a-contextului-dialogului-cu-eterodocsii-declaratia-de-la-toronto/ , accesat la 30 Noiembrie 2025

[9] Ibid., „Toate Bisericile creștine, inclusiv Biserica Romei, susțin că nu există o identitate completă între apartenența la Biserica Universală și apartenența la propria lor Biserică. Ele recunosc că există membri ai Bisericii extra muros, că aceștia aparțin aliquo modo Bisericii, sau chiar că există o ecclesia extra ecclesiam”

[10] Ibid., Acest concept, care a fost adoptat de Conciliul Vatican II ca direcție de gândire ecleziologică, este numit în termenii teologici „Teoria bisericilor incomplete”. El a fost preluat din gândirea teologică protestantă a lui Jean Calvin, care vorbea despre „rămășițele adevăratei Biserici” (vestigia ecclesiae).

[11] Declarația de la Toronto 1950, Premisa III.2

[12] Ibid. Premisa III.3

[13] Ibid., Premisele III.4, III.5

[14] Conferința Lecturile Sfântului Ioan de la Biserica veche Sfântul Gheorghe (Rotonda) din Sofia 9–10 iunie 2017, Pr. Matei Vulcanescu, O abordare istorică a contextului dialogului cu eterodocșii. Declarația de la Toronto

[15] Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine (Document oficial), paragraful 4, https://basilica.ro/sfantul-si-marele-sinod-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-document-oficial/ , accesat la 30 noiembrie 2025

[16] Ibid., paragraful 22

[17] https://www.pazaortodoxiei.ro/2024/12/16/parinti-care-au-fost-caterisiti-pentru-contrazicerea-pozitiei-oficiale-a-bor-in-legatura-cu-sfantul-si-marele-sinod-creta-2016/, accesat la 30 Noiembrie 2025

[18] Μητροπολίτου Ναυπάκτου καί Ἁγίου Βλασίου Ιεροθέου Ἡ «Ἁγία καί Μεγάλη Σύνοδος» στήν Κρήτη Θεολογικές καί ἐκκλησιολογικές θέσεις, Ἐκδόσεις: Ἱερά Μονή Γενεθλίου τῆς Θεοτόκου, Ἔκδοση Α ́ 2018

[19] https://www.romfea.gr/epikairotita-xronika/9162-lemesou-athanasios-gia-logous-suneidiseos-den-to-upegrapsa, accesat la 1 Dec 2025

[20] https://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/marturisirea-mitropolitului-neofit-de-morfou-care-a-refuzat-semnarea-documentului-panortodox-relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansamblul-lumii-crestine-intemeiata-pe-marturiile-sfintilor-contempor/, accesat la 1 dec 2025

[21] https://orthochristian.com/95154.html, accesat la 1 dec 2025

[22] Întâlnirea Sinodală din Nov. 15, 2016, https://orthodoxie.com/le-saint-synode-de-leglise-orthodoxe-de-bulgarie-a-pris-position-sur-le-concile-de-crete-et-le-texte-les-relations-de-leglise-orthodoxe-avec-le-reste-du-monde-chretien/ , accesat la 19 Dec. 2024

[23] Decizia Sinodală din Decembrie 22, 2016 https://www.orthodoxethos.com/post/final-decision-of-the-church-of-georgia-on-the-council-of-crete-summary , accesat la 19 Decembrie 2024

[24] https://mospat.ru/en/news/47917/ , accesat la 20 Nov 2025

[25]  Declarația din 27 iunie 2016, https://www.antiochpatriarchate.org/en/page/statement-of-the-secretariat-of-the-holy-synod-of-antioch-balamand-27-june-2016/1448/ , accesat la 28 Oct. 2023

[26] Declarația de la Chișinău, Moldova, 29 iunie 2016, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2016/07/22/evaluare-ortodoxa-a-sinodului-din-creta-declaratia-de-la-chisinau/, accesat la 1 dec 2025

[27] Condamnarea Sinodului din Creta 2016 de către Sinoade Locale, Parinți, Sinaxe, teologi https://www.pazaortodoxiei.ro/condamnarea-sinodului-din-creta/, accesat la 1 decembrie 2025

[28] Conferința Analiza din punct de vedere al principiilor logice a textelor Documentului ,,Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine” adoptat în cadrul Sinodului din Creta (2016) și a Documentului de la Toronto (1950), Raluca-Mihaela Serdaru

[29] Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, paragraful 6

[30] Canonul 72,  https://www.newadvent.org/fathers/3814.htm, accesat la 1 dec 2025

[31] https://basilica.ro/sfanta-taina-a-cununiei-si-impedimentele-la-aceasta-document-oficial/, accesat la 30 Noiembrie 2025

[32] Canonul 69 Apostolic, Pidalion 1841, varianta pdf, p.88

[33] Emisiune live ROC TV din data de 16.09.2023 cu Pr. Matei Vulcanescu și Pr. Profesor Patrick Ramsey, https://www.youtube.com/watch?v=1ICygEI0DF4 

[34] Scrisoare a d-lui Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thessalonic, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei și publicată in Romfea.gr, https://ortodoxiacatholica.com/blog/2016/08/08/dimitrios-tselenghidis-scurta-evaluare-a-sfantului-si-marelui-sinod-2/, accesat la 30 Nov 2025

[35] https://en.wikipedia.org/wiki/Ecumenism, accesat la 14 Nov 2025

[36] Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, Paragraful 11

[37] Declarația de la Toronto, 1950, premisele III.4, III.5

[38] Conferința «Lecturile Sfântului Ioan» de la Biserica veche Sfântul Gheorghe (Rotonda) din Sofia 9–10 iunie 2017, Pr. Matei Vulcanescu, O abordare istorică a contextului dialogului cu eterodocșii. Declarația de la Toronto,   https://ortodoxiacatholica.com/blog/2017/11/29/o-abordare-istorica-a-contextului-dialogului-cu-eterodocsii-declaratia-de-la-toronto/ , accesat la 30 Noiembrie 2025

[39] Ședința Sfântului Sinod al Patriarhiei Bulgariei, 15 noiembrie 2016, https://orthodoxie.com/le-saint-synode-de-leglise-orthodoxe-de-bulgarie-a-pris-position-sur-le-concile-de-crete-et-le-texte-les-relations-de-leglise-orthodoxe-avec-le-reste-du-monde-chretien/, accesat la 19 Dec. 2024

[40] Documentul Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine, paragraful 16 „Conferința Bisericilor Europene”, „Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu” și „Consiliul Panafrican al Bisericilor”

[41] Ibid., paragrafele 6, 19, 23, 24
Declarația de la Toronto 1950, “bisericile […]în ciuda dezbinării lor, […] să dea una și aceeași mărturie […] să poată astfel manifesta ceva din unitatea“