O problemă de traducere?

(Matei 5,39): „Dar Eu vă spun vouă: să nu vă împotriviți celui rău; iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.”

Chiar spune Hristos să nu ne împotrivim celui viclean?

În secolul al IV-lea, în Codex Sinaiticus, apare astfel:

“ΕΓΩ ΔΕ ΛΕΓΩ ΥΜΙΝ ΜΗ ΑΝΤΙΣΤΗΝΑΙ ΤΩ ΠΟΝΗΡΩ ΑΛΛ ΟΣΤΙΣ ΣΕ ΡΑΠΙΖΕΙ ΕΙΣ ΤΗΝ ΔΕΞΙΑΝ ΣΙΑΓΟΝΑ ΣΟΥ ΣΤΡΕΨΟΝ ΑΥΤΩ ΚΑΙ ΤΗΝΑΛΛΗΝ.”

(Matei 5,39): „Dar Eu vă spun vouă: să nu vă împotriviți celui rău; iar celui ce te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt.”

Deasemenea același verset il vedem si in Codex Vaticanus, manuscris tot de sec IV si in Codex Alexandrinul de sec V. Fragmentul lipseste din Papirusul 64 Magdalen care este de la inceputul sec III, cel mai vechi manuscris, insa este irelevant pentru ca el contine doar fragmente de la Matei cap. 26.

Dar se vede clar o altă psihologie, o schimbare a sensului: o chemare la pasivitate și nu la fermitate.
Fiecare limbă are propria ei psihologie!
În aramaică, El nu spune: „Întoarce-ți obrazul ca să fii lovit și pe celălalt!”,
ci spune הסב לאחיך שנילא (Hassev la’akhikh shanila),
ceea ce înseamnă: „Întoarce-te către fratele tău cu cealaltă parte”,
adică: „Opune-te cu fermitate abuzului, dar nu deveni tu însuți abuzatorul.”
Puterea morală fără răzbunare!
Înfruntă răul cu fermitate, dar fără a deveni asemenea lui.
Stai împotriva răului, dar nu deveni ca el.
Aceasta este învățătura lui Hristos!
În Peșita Siriaca apare cuvantul obraz întradevar:
ܐܢܐ ܕܝܢ ܐܡܪ ܐܢܐ ܠܟܘܢ ܕܠܐ ܬܩܘܡܘܢ ܠܘܩܒܠ ܒܝܫܐ
ܐܠܐ ܡܢ ܕܡܚܐ ܠܟ ܥܠ ܗܘ ܥܠ ܚܘܟ ܕܝܡܝܢܐ ܦܢܝ ܠܗ ܐܦܐ ܐܚܪܢܐ
care se traduce astfel:
„Dar Eu vă spun: nu răspunde răului cu rău; ci celui care te lovește pe obrazul drept, întoarce-te către el cu o față curată .”
Sensul expresiei “cu o față curată” însemnând “ fără ură “.
In nici un caz „supune-te abuzului”.
Este Iisus cel care a răsturnat mesele schimbătorilor de bani din Templu de trei ori, alungând corupția cu autoritate și fermitate.
Dumnezeu-Omul care a înfruntat preoți, regi și ipocriți – un rebel pentru Dreptatea Dumnezeiască, nu un predicator al supunerii oarbe! Iisus a predicat curajul pentru eliberare, nu ascultarea oarbă pentru control.
Hristos nu te face pasiv – El te face puternic!
De ce, atunci, sensul devine pasiv în greacă, deși în aramaică, limba vorbită de Iisus, este activ?
In varianta ebraica Şem Tov , Evanghelia după Matei tradusa in română de Ady Zeev scrie: “ să nu plătiți rǎu pentru rău, dar celui ce lovește obrazul tau drept pregătește pe stângul” este o expresie cu sensul de “a te întoarce dinspre el”. Aici se vede clar același mesaj, de a nu rasplati cu aceeași monedă, dar nu apare sub nici o formă “ nu vă împotriviți celui viclean/rău”. Această idee de a nu ne pune împotriva celui viclean nu se încadrează in logica întregului text. Expresia “ a pregăti pe stângul” nu poate fi văzută ca fiind o invitație de a fi lovit si pe obrazul stâng, pentru că asta ar fi o provocare. Hristos Însuși atunci când a fost lovit de sluga arhiereului nu a reacționat cu pasivitate și nici nu a întors obrazul celălalt ci a stat ferm pe poziție cerând explicații pentru ce anume este lovit și deasemenea cere ca cel ce Îl lovea să dovedească întai că El e vinovat de ceva.
Ioan 18:22–23 (Biblia Ortodoxă, traducerea Sinodală):

22. După ce a spus El acestea, unul dintre slujitorii care stăteau acolo I-a dat o palmă lui Iisus, zicând: „Așa răspunzi Tu arhiereului?”
23. Iisus i-a răspuns: „Dacă am vorbit rău, dovedește ce este rău; iar dacă am vorbit bine, de ce mă lovești?”

Observăm că Sf Pavel în Epistola catre Tit 3:10 spune: “Αἱρετικὸν ἄνθρωπον μετὰ μίαν καὶ δευτέραν νουθεσίαν παραιτοῦ,εἰδὼς ὅτι ἐξέστραπται ὁ τοιοῦτος καὶ ἁμαρτάνει ὢν αὐτοκατάκριτος.” in traducere:
“De omul eretic, după întâia și a doua mustrare, să nu mai ai nimic deaface cu el, știind că unul ca acesta s-a abătut și păcătuiește, fiind de sine osândit.”
Ceea ce arata cu claritate care este pozitia creștinului in fața răului, de a sta cu fermitate, a mustra și a se întoarce dinspre el.
Origen in Contra Celsum II, 30–33, ed. Koetschau, GCS 2, Leipzig 1899, p. 140–142 spune: “ Răzbunarea nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu, care judecă cu dreptate.” si “ Biruința lor este în răbdare și rugăciune, nu în răzbunare, ci în iubire.”
Sf Ioan Hrisostom explica: „Nu le poruncește să se lase loviți, ci să fie gata să rabde nedreptatea,
pentru ca prin blândețea lor să stingă mânia celui care lovește.”
Sf. Vasile cel Mare spune si el: “Căci Domnul voiește ca din sufletul nostru să fie smulsă (să fie dezrădăcinată) dorința de răzbunare, dar nu desființează apărarea cea dreaptă.”

Dușmanul cel mai apropiat de noi este chiar mintea noastră, atâta timp cât nu e în Hristos.

Trebuie mai întâi să ne supunem propria minte ipocrită, strâmbă și nebună lui Hristos,
negând-o, disprețuind-o și pierzând orice urmă de încredere în ea.
Să detronăm idolul minții și să-L punem pe Hristos ca Domn al existenței noastre în locul ei.
Supunerea nu este datorată oricui, ci doar Proorocilor. Cine are urechi de auzit, să audă! Adică doar Terapeuților Bisericii, celor care dețin metoda de vindecare a Duhului Sfințeniei.

Ei trebuie să anatematizeze pe față erezia (pseudo-Sinodul din Creta), să rămână în unitate cu Biserica
și să nu te îndemne niciodată la păcat.

De ce pun atât de mult accent pe Sinodul din Creta, 2016?
Pentru că atunci când casa ta este în flăcări — trebuie să o stingi! Devine prioritatea principală.

Scopul Proorocului nu este să te înrobească, ci, dimpotrivă, să te elibereze din închisoarea propriei tale minți nebune, pentru ca tu să poți deveni asemenea lui Hristos.

Protopresbiter Matei Vulcanescu