Mai jos puteți citi declarația făcută de Viorel Acatrinei prin care se îngrădește de erezia ecumenismului și a Sinodului din Creta(2016). La sfârșitul paginii puteți descărca modelul acestei declarații.

15 August 2025

Către
Preafericirea Sa Daniel Ciobotea, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, 
Înaltpreasfinția Sa Laurențiu Streza, Mitropolit al Ardealului,
Înaltpreasfinția Sa Irineu Pop, Arhiepiscop al Albei Iulia,
Preacucernicul Părinte Protopop Teofil Slevaș al Protopopiatului Albei Iulia,
Părintele Andrei Slevaș, Paroh al parohiei Totoi

Declarație de îngrădire de erezie și de păstrare a calității de membru al Bisericii Ortodoxe Române

Subsemnatul mirean Viorel Acatrinei, devenit membru deplin al Bisericii Ortodoxe Române, prin Taina Sfântului Botez primit în pruncie în parohia Ortodoxă Botești, județul Neamț, domiciliat în satul Totoi, județul Alba, având ca preot paroh pe preacucernicul Părinte Andrei Slevaș pe care l-am avut și duhovnic, doresc să vă informez că am luat hotărârea de a întrerupe comuniunea bisericească cu Preafericirea Voastră, cu Înaltpreasfințiile Voastre și, implicit, cu Preacucernicul Părinte Protopop și cu preacucernicul preot paroh și fost duhovnic al meu, precum și cu toți preoții și ieromonahii de pe cuprinsul eparhiei pe care o păstoriți, dar și cu toți episcopii care fac parte din Sfântul Sinod al Bisericii noastre, și cu preoții care îi pomenesc pe aceștia, deoarece Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a apostaziat prin semnarea de către delegația Bisericii Ortodoxe Române a documentelor așa-numitului “Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016, ce conțin texte eretice care legiferează ecumenismul, în special documentele „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” și „Taina Căsătoriei și impedimente”. Mai mult decât atât, la ședința Sinodului Bisericii Ortodoxe Române din 29 Octombrie 2016, aceste documente au fost adoptate în integralitate, devenind poziția oficială a BOR și izvor de drept bisericesc. 

De asemenea, întrerup comuniunea și cu toți episcopii din celelalte Biserici Autocefale care au semnat documentele așa-numitului „Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” sau chiar le-au acceptat sinodal (Patriarhia Ecumenică, Patriarhia Ierusalimului, Patriarhia Alexandriei, Arhiepiscopia Ciprului, Arhiepiscopia Cretei, Biserica Albaniei, Biserica Poloniei, Biserica Cehiei).

Declar că rămân în comuniune deplină cu toți preoții și ieromonahii din toate eparhiile țării care au întrerupt comuniunea cu Voi și consider că actul juridic al caterisirii lor nu are validitate canonică, precum nici actul juridic prin care ne-ați afurisi pe noi, mirenii. Afirm cu tărie că deși am întrerupt comuniunea bisericească cu Voi, rămân membru deplin și fiu credincios și ascultător al Bisericii Ortodoxe Române. Declar, de asemenea, faptul că nu părăsesc sub nicio formă Patriarhia Română, nici Mitropolia Ardealului, nici Arhiepiscopia Albei Iulia și nici parohia din care fac parte, rămânând membru credincios al parohiei de care aparțin eclesiastic și de care nu am să mă despart niciodată. De asemenea, nu am și nu voi avea nicio comuniune cu sinoadele vechi-calendariste sau cu alte grupări schismatice.

Rămân în comuniune deplină cu toți episcopii (din toate Bisericile Autocefale participante sau neparticipante) care s-au pronunțat împotriva așa-numitului Sinod din Creta și, bineînțeles, rămân în comuniune deplină cu Bisericile Autocefale care nu au participat și au respins caracterul panortodox, precum și denumirea de „Sfânt și Mare” și au condamnat textele acestuia pentru că nu reflectă învățătura Bisericii Ortodoxe, neprimindu-l ca Ecumenic și nici deciziile sale ca obligatorii.

Rămân în comuniune cu aceste Biserici Autocefale (a Bulgariei, a Georgiei, a Rusiei și a Antiohiei) chiar dacă episcopii lor, din iconomie, nu au întrerupt comuniunea ecleziastică cu Bisericile Autocefale care au semnat și au receptat textele așa-numitului sinod, cu toate ca ar fi fost îndreptățiți să o facă, conform canoanelor. Dar din cauza faptului că erezia ecumenismului este atât de adânc înrădăcinată în tot Trupul Bisericii, există atât o teamă cât și o lipsă de credință a Bisericilor Autocefale care, deși nu au participat la Creta și nu sunt membre a așa-numitului Consiliu Mondial al Bisericilor, le duc în imposibilitatea de a întrerupe comuniunea cu cei care au semnat la Sinodul din Creta. Din păcate, erezia ecumenistă a devenit o a doua natură, aproape toți sunt anesteziați, încât nu se mai percepe gravitatea acestei erezii cumplite. Pentru această lipsă de bărbăție duhovnicească vor da însă socoteală.

Astăzi Biserica (în partea Ei umană) este vlăguită duhovnicește de molima ecumenistă ce bântuie de peste o sută de ani. Biserica lui Hristos este Trup, iar mădularele putrede și cangrenate de boala ereziei, în esență, nu mai fac parte din Trup, urmând să fie cauterizate prin anatema pe care a dat-o Mitropolia Pireului în 2018, dar și prin anatema pe care o va mai da fie un Sinod Panortodox, fie o Biserică Locală, fie mai mulți mitropoliți și episcopi, fie unii preoți și ieromonahi, fie unii diaconi și cântăreți, fie unii mireni, fie un copil botezat sau un cerșetor botezat de la colțul străzii. Urmând cugetului Sfinților Părinți, atunci când o Biserică Locală învață o erezie, celelalte Biserici Locale ar trebui să întrerupă comuniunea cu ea, ca nu cumva să se răspândească erezia și la ele.

În documentul “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine“, premisele eclesiologice ale Declarației de la Toronto (1950) sunt recunoscute ca fiind de o importanță capitală, astfel acceptându-se:

• că există membri ai Bisericii extra muros (în afara zidurilor ei) și că aceștia aparțin aliquo modo (într-un fel sau altul) Bisericii sau chiar că există o ecclesia extra ecclesiam (biserica din afara bisericii)
• că alte biserici au anumite elemente ale adevăratei Biserici, în unele tradiții numite vestigia ecclesiae
• teoria protestantă a “Bisericii nevăzute – Corp Mistic al lui Hristos“ care ajunge la unitate văzută prin cooperare și dialog, conturându-se ideea că Biserica Ortodoxă și adunările eterodoxe sunt în aceeași Casă dar au diviziuni între ele
• ideea că Biserica lui Hristos este în construcție, “Hristos adunându-și copii și zidindu-și El însuși Biserica” (copiii ar fi ortodocșii împreună cu grupările eterodoxe),
• amestecarea Bisericilor Ortodoxe Locale cu grupările eterodoxe într-o așa-zisă  “părtășie de biserici care-L acceptă pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor” și ideea că prin aceasta ortodocșii ar da o mărturie comună cu aceste grupări
• minimalismul dogmatic (credința în Hristos ca Domn și Mântuitor și botezul „într-o treime”, dar aceasta neidentificându-se cu Sfânta Treime a ortodocșilor)
• botezul administrat de alte biserici ca valid. 

Astfel, prin semnătura de la Creta ați acceptat dialogul ecumenic pe baze protestante și relațiile cu ceilalți așa-ziși creștini pe baza frânturilor de Har și Adevăr pe care le-ar avea ca “Biserici”, unitatea fără de Adevăr și denumirea istorică de biserici pentru eretici, ei nemaifiind, după noua eclesiologie eretici, ci creștini cu care ar trebui sa fim în unitate și ați ridicat iconomia la rang de dogmă. De asemenea, prin documentul „Taina Căsătoriei și impedimente” ați acceptat și căsătoriile mixte, recunoscând botezul săvârșit de neortodocși ca valid. 

Gândirea ecumenistă este în contradicție cu gândirea și mărturisirea creștin-ortodoxă, deci un ecumenist își pierde caracterul de creștin ortodox autentic. A fi creștin ortodox (pe lângă primirea Tainei Botezului și a celorlalte Sfinte Taine) înseamnă și a primi toată învățătura Bisericii, inclusiv eclesiologia ortodoxă, care afirmă că cei din afara Ei sunt eretici și lipsiți de mântuire și de Harul Duhului Sfânt și că, pentru a se mântui, trebuie să se unească cu Biserica Ortodoxă; altfel, rămân în afara lui Hristos.

Menționez faptul că voi participa la Sfânta Liturghie și mă voi împărtăși cu Trupul și Sângele lui Hristos acolo unde nu sunteți pomenit, și mă voi spovedi numai la preoți care nu pomenesc pe ierarhii care au semnat la Creta sau care aparțin de Bisericile Autocefale care nu au fost în Creta.

De asemenea, las cu limbă de moarte să nu veniți să slujiți la înmormântarea mea și nici să nu trimiteți vreun preot care vă pomenește, decât în condițiile în care vă deziceți public, până atunci, de erezia ecumenistă și de așa-numitul Sinod din Creta. Dacă nu se va găsi preot nepomenitor care să slujească la înmormântarea mea, frații mireni să-mi citească Psalmii și apoi să pună pământul peste mine, nimic mai mult. (Nu toți care sunt înmormântați de preot ajung în Rai – mii de martiri au murit în gurile leilor sau în adâncul mării etc.)

Acolo unde sunt doi sau trei frați în Adevăr, acolo este și Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească. În timpuri de erezie, creștinii din vechime își botezau copiii singuri și stăteau fără slujbă zeci de ani, însă nu erau singuri, ci Îl aveau pe Hristos cu ei, care îi mângâia cu Harul Său, având conștiința că se găsesc cu adevărat în Biserica Ortodoxă.

Dacă voi (mai) avea copii, îi voi boteza la preoții nepomenitori sau la episcopii din Bisericile Autocefale care nu acceptă așa-zisul Sinod din Creta. Sfintele Taine nu mântuiesc automat pe nimeni, ele sunt lucrătoare numai dacă sunt săvârșite în Dreapta Mărturisire. 

De asemenea, și eu, rămânând în deplină comuniune cu Biserica Ortodoxă Română, mă rog și pentru Preafericirea Voastră, Înaltpreasfințiile Voastre și Preacucerniciile Voastre, să reveniți în comuniunea de credință cu Biserica noastră Ortodoxă Română prin mărturisirea publică a faptului că vă delimitați față de ecumenism și de așa-numitul Sinod din Creta, care nu sunt altceva decât o alterare a învățăturii descoperite de Dumnezeu oamenilor despre ce este Biserica. Pentru această învățătură descoperită de Dumnezeu, și-au dat viața Sfinții Martiri Brâncoveni, Sfinții Mărturisitori din Transilvania (când, în chip viclean, erau puși să se unească cu erezia) și toți martirii care au sfințit pământul românesc cu sângele lor. Astfel doresc să urmez exemplul acestor sfinți mărturisitori și să nu-L trădez pe Hristos. Conștiința îmi spune că dacă aș rămâne în comuniune cu Voi, aş fi scos afară din Împărăția Cerurilor și aş pierde Viața Veșnică.

Viorel Acatrinei