ORTHODOX CHRISTIAN CHURCH OF SAINT EDWARD THE MARTYR
AND SAINT PARASKEVI OF ROME
Mitropolia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei
Înaltpreasfinției Sale Mitropolitului Siluan
Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană
a Insulelor Britanice și a Irlandei
28 Decembrie 2023
Înaltpreasfinția Voastră,
În legătură cu scrisoarea Eminenței Voastre [1], datată în 23 Decembrie 2023, smerenia mea ar dori să vă răspundă că tot ceea ce am scris în scrisoarea noastră de întrerupere a pomenirii [2], datată în 20 Decembrie 2023, este în concordanță cu Sfintele Canoane ale Bisericii Ortodoxe și în ascultare față de acestea, după cum am și făcut referință în scrisoare.
Canonul 47 Apostolic afirmă următoarele: “Episcopul sau presbiterul dacă ar boteza din nou pe cel ce are botezul după adevăr sau dacă nu ar boteza pe cel spurcat [botezat] de către eretici (cei fără credinţa adevărată), să se caterisească, ca unul care își bate joc de Crucea şi de Moartea Domnului şi nu deosebeşte pe preoţii adevăraţi de preoţii mincinoşi.” [3] De asemenea, Canonul 1 al Sinodului al III-lea de la Cartagina ținut în timpul Sfântului Ciprian (258), afirmă: “declarăm că nimeni nu poate fi botezat în afara Bisericii [Ortodoxe], existând un singur botez, iar acesta fiind doar în Biserica [Ortodoxă].” [4] Conform Canonului 47 Apostolic și Canonului 1 al Sfântului Vasile [5], este într-adevăr interzisă repetarea botezului, dar acest lucru se aplică doar celor botezați de preoți Ortodocși în interiorul Bisericii.
În scrisoarea Înaltpreasfinției Voastre adresată clericilor mitropoliei noastre [6], datată in 16 Decembrie 2023, se afirmă: “Cei care vin în Sfânta Biserică Ortodoxă din comunități eretice sau schismatice, care sunt totuși botezați în apă și în numele Sfintei Treimi, sunt primiți în general prin Mirungere, întrucât este interzisă repetarea botezului”. Clauza “întrucât este interzisă repetarea botezului“, în contextul primirii convertiților din erezie, este în contradicție directă cu învățăturile Sfântului Ciprian, așa cum este întărit de Sinodul V-VI Ecumenic [7]. Nu există botez valid în afara Bisericii, deci nu există o repetare a băii nașterii celei de-a doua prin botezarea celor care intră în Biserică. Să afirmi că cineva este primit doar prin Mirungere “întrucât este interzisă repetarea botezului” este ca și cum ai declara că există baia nașterii celei de-a doua la eretici și că există preoție și Biserică la eretici, lucru pe care Sfântul Ciprian îl contestă explicit. De aceea, în legătură cu ideea că ar exista Botez în afara Bisericii, a fost deja clar stabilit de Sfintele Canoane și de Sfinții Părinți că există un Singur Botez și acesta este doar în Biserica Ortodoxă. Având în vedere Canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic [8], nimeni nu are voie să adauge, să scoată sau să distorsioneze Sfintele Canoane, deoarece ar însemna propovăduirea unei alte Evanghelii, iar cei care fac asta, cad sub anatema acestui Canon.
De aceea, Canonul 55 Apostolic [9] invocat în scrisoarea Înaltpreasfinției Voastre [10], datată în 23 Decembrie 2023, nu poate fi aplicat în cazul smereniei mele, pentru că nu există nicio insultă la adresa Înaltpreasfinției Voastre, ci doar v-am adus la cunoștință ce se afirmă în Sfintele Canoane. De asemenea, nu am primit niciun răspuns din partea Înaltpreasfinției Voastre la scrisoarea noastră [11](datată în 12 Decembrie 2023) în legătură cu proclamarea anatemelor împotriva actualilor ereziarhi anti-Calcedonieni [12] și împotriva deciziilor sinodale din 1991 ale Bisericii Antiohiei cu privire la relațiile cu “Biserica Ortodoxă Siriacă” din timpul Patriarhului Ignatie al IV-lea (12 Nov 1991) [13], care sunt în contradicție cu Sinoadele Ecumenice al IV-lea, al V-lea, al VI-lea și al VII-lea și permit intercomuniunea și conslujirea cu “Ortodocșii Sirieni” ce urmează erezia lui Sever și Dioscor și resping Sinodul de la Calcedon.
Decizia unanimă luată de parohia noastră Sf. Edward Martirul și Sf. Paraskevi Romana, Liverpool împreună cu smerenia mea ca păstor al acestei parohii, de a înceta pomenirea Înaltpreasfinției Voastre la toate Sfintele Slujbe ale Bisericii, se bazează exclusiv pe motive dogmatice, deoarece Înaltpreasfinția Voastră ați propovăduit public erezia, contrar Sfintelor Canoane ale Bisericii Ortodoxe.
De aceea, conform Canonului 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (861)[14], cei care se despart de episcopul lor înainte de o hotărâre sinodală pentru că acesta propovăduiește în mod public erezia sau susține implicit erezia propovăduită de sinodul său, nu numai că nu sunt supuși condamnării, ci primesc cununile ortodocșilor.
Canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic [15] arată cu precizie că orice pedeapsă sau acțiune bisericească din partea ereticilor condamnați sau necondamnați asupra celor care rămân ortodocși este lovită de nulitate. Cu alte cuvinte, nici un ortodox nu trebuie să accepte vreo pedeapsă din partea unui episcop care a fost vădit că predică erezia în mod public.
Înaltpreasfinția Voastră,
Smerenia mea și parohia Sf. Edward Martirul și Sf. Paraskevi Romana, Liverpool nu recunoaștem și nu acceptăm depunerea, declarată în scrisoarea Înaltpreasfinției Voastre datată în 23 Decembrie 2023, și nici o altă pedeapsă eclezială. Smerenia mea continui să slujesc Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie și să-mi îndeplinesc slujirea presbiterală în Biserica Ortodoxă Antiohiană, conform Canonului 3 al Sinodului III Ecumenic [16].
Rămânem credincioși Bisericii Ortodoxe Antiohiene,
Cu toată dragostea în Hristos,
Protopresbiter Matei (Ion-Valentin) Vulcanescu
Parohia Sfântul Edward Martirul și Sfânta Paraskevi Romana
Arhiepiscopia Creștin Ortodoxă Antiohiană a Insulelor Britanice și a Irlandei
Urmează semnăturile membrilor parohiei
[1] Mitropolitul Insulelor Britanice Creștin Ortodoxe și Irlandei , Letter to the Archdiocese.
[2] Vulcanescu, Letter of Cessation of Commemoration of Metropolitan Silouan of the British Isles and Ireland.
[3] Canonul 47 al Canoanelor Apostolice: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 89-75.
[4] Canonul 1 al Sinodului al III-lea al Cartaginei din timpul Sfantului Ciprian: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 485-488 op. cit.
[5] Canonul 1 al Sfântului Vasile: Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp.83-90. Canonul 1 al Sinodului al III-lea al Cartaginei și Canoanele Sfantului Vasile au fost ratificate de Canonul 2 al Sinodului Trulan și ridicate la autoritate ecumenica: Ramsey, The Church: Deifying Relations, footnote 295, p. 73.
[6] Mitropolitul Insulelor Britanice Creștin Ortodoxe și Irlandei, Letter to Clergy December 2023.
[7] Canonul Sinodului al III-lea al Cartaginei: Orthodox Ethos, On the Reception of the Heterodox into the Orthodox Church, pp. 80-81; Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 485-488. op. cit.
[8] Canonul 1 al Sinodului VII Ecumenic: Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 428-429. op. cit.
[9] Canonul 55 Apostolic: “Dacă vreun cleric ar ocărî pe episcop, să se caterisească; pentru că „pe mai-marele poporului tău nu-1 vei grăi de rău”.”, Agapios and Nicodemus, The Rudder, pp. 98-99. op. cit.
[10] Mitropolitul Insulelor Britanice Creștin Ortodoxe și Irlandei, Letter to the Archdiocese. op. cit.
[11] Vulcanescu, Open Letter to Metropolitan Silouan of the British Isles and Ireland.
[12] “Căzuţilor şi anticanonicilor patriarhi ce neagă Sinodul al IV-lea Ecumenic, Karekin al II-lea al Armeniei, Papa Tawadros II al Alexandriei, patriarhul Copţilor, Abuna Mathias al Etiopiei, Ignatius Efrem al II-lea al Antiohiei al siroiacobitilor, Baselios Marthoma Mathews al III-lea al malabarienilor indieni, care în mod greşit se numesc pe sine «ortodocşi» şi celor ce sunt în comuniune cu ei: Anatema!”, Vulcanescu, Duminica Ortodoxiei 2023.
[13] Greek Orthodox Patriarchate of Antioch and All the East, Statement of the Orthodox Church of Antioch on the Relations between the Eastern and Syrian ‘Orthodox’ Churches.
[14] Canonul 15 al Sinodului I-II de la Constantinopol: “[…] cei ce se despart pe sine de comuniunea cea cu întâiul stătător al lor pentru oarecare eres osândit de sfintele sinoade sau de Părinți, firește, adică, de comuniunea cu acela care propovăduiește eresul în public și cu capul descoperit îl învață în Biserică, unii ca aceștia nu numai că nu se vor supune certării canonicești, desfăcându-se pe sineși de comuniunea cu cel ce se numește episcop chiar înainte de cercetarea sinodală, ci se vor învrednici și de cinstea cuvenită celor ortodocși. Căci ei nu au osândit pe episcopi, ci pe pseudo-episcopi și pe pseudo-învățători, și nu au rupt prin schismă unitatea Bisericii, ci s-au silit să izbăvească Biserica de schisme și dezbinări.”, Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 471. op. cit.
[15] Canonul 3 al Sinodului al III-lea Ecumenic: “Iar dacă oarecare dintre clericii din fiecare cetate, ori sat (localitate de la ţară), au fost opriţi de la preoţie de către Nestorie şi de către cei împreună cu dânsul pentru că cugetă drept (pentru învăţătura lor dreaptă), am îndreptăţit şi pe aceştia să-şi dobândească (primească) din nou treapta proprie. Iar în genere, poruncim ca acei clerici care cugeta deopotrivă (învaţă de acord) cu sinodul ortodox şi ecumenic să nu se supună nicidecum şi în nici un chip episcopilor care S-au dezbinat, sau celor care se despart (de Biserică)(ἀποστατήσασιν ἤ ἀφισταμένοις Ἐπισκοποις), sau cugetă diferit de Sinod.”; see also: Canon 3 of the Third Ecumenical Council: Agapios and Nicodemus, The Rudder, p. 228. op. cit.
[16] ibidem.
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Păr. Matei,blagosloviți…
Am o nedumerire pe care aş dori să mi-o lămuriți, dacă se poate…
În primul rând sunt contrariat de faptul că Părintele Lavrentie Carp afirmă că prin nepomenire/întreruperea comuniunii, noi nu ne îngrădim de erezie, ci gestul acesta constă doar în faptul că noi protestăm şi atenționăm episcopul de greşeala în care acesta se află. Ori, o astfel de interpretare schimbã fundamental înțelegerea lucrurilor, în sensul că produce confuzie ši dă o înțelegere greşită problemei…Nu mai spun de faptul că îl contrazice flagrant şi pe Părintele Theodoros Zisis care afirmă categoric cum că prin întreruperea pomenirii/comuniunii cu ecumeniştii noi ne îngrădim de erezie sau că ,,…zidul (îngrădirea n.m.) se ridică pt. a ne separa de erezie şi de pseudoepiscopi”-pag.28
Sau ,,Această îngrădire nu provoacă schismă, fiindcă nu se îngrădeşte nimeni de Biserică, ci de erezie; nu se îngrădeşte nimeni de un episcop ortodox, ci de un aşa-zis episcop, pe care Canonul îl numeşte în contiuare pseudoepiscop şi pseudoînvățător”-pag.34 /citatele sunt luate din cartea Părintelui Theodoros Zisis,,Îngrădirea nu este schismă-lămuriri datorate”.
Poate şi de aceea, retorica folosită de Părintele Lavrentie Carp induce în eroare şi nu mobilizează şi nu motivează pe nimeni. Şi nici nu ajută omul să conştientizeze gravitatea situației, ba mai mult, îl temperează pe om în demersul lui de a reacționa împotriva ereziei, în a se delimita de ea adică.
Căci omul nu mai simte pericolul…,omul rămâne în comuniune cu ecumeniştii pe motiv că pe el nu-l afectează cugetul /erezia vădită oficial/recunoscută oficial a episcopului.
Căci mai spune Părintele Lavrentie că , credința episcopului ecumenist nu-l afectează pe creştinul ortodox, căci comuniunea creştinului ortodox cu episcopul ecumenist se întemeiază pe credința Bisericii, şi nu are nici o legătură cu ce mărturiseşte /crede episcopul ecumenist (de fapt pseudoepiscop , cum îl numeşte Canonul 15).
Cu o astfel de viziune propovăduită de Părintele Lavrentie, conştiința omului, vigilența lui este adormitã. Omul , cu o astfel de înțelegere nu mai simte pericolul.El va merge liniştit la Biserică unde se pomeneşte episcopul ecumenist, pseudoepiscopul de fapt, căci pe el nu-l afectează cu nimic.
Şi apoi, tot Părintele Lavrentie se miră că marea majoritate a poporului nu reacționează!…
Păi cum să reacționeze şi la ce/pt. ce, dacă, chiar şi un Părinte nepomenitor îi îndeamnă pe creştini să meargă liniştiți la Biserică unde se pomeneşte episcopul ecumenist, că pe ei nu-i afectează…
Dar Părintele Theodoros Zisis nu învață aşa…Dânsul spune că prin întreruperea comuniunii cu ecumeniştii creştinul se îngrădeşte de erezie, se separă de erezie.
Şi tot Părintele Theodoros Zisis spune:,, nu există altă îngrădire (sau…nu există îngrădire de erezie n.m.), în afară de întreruperea pomenirii (comuniunii cu ecumeniştii n.m.),astfel încât să poată crede cineva că se îngrădeşte fără să treacă la întreruperea pomenirii (comuniunii cu ecumeniştii n.m.).-pag.34 bis
Am ținut să fac această paranteză ,mai lungă, despre înțelegerea Părintelui Lavrentie , căci aceste lucruri învățate de dânsul şi altele asemenea, fac multă tulburare printre nepomenitori, iar pe cei care merg la cei aflați în comuniune cu cu ecumeniştii îi îndreptățeşte să continuie să meargă la ei fără rezerve…Apoi tot dânsul se miră de lipsa lor de reacție!…
Şi o altă nedumerire ce o am şi de fapt pt. motivul acesta m-am adresat dvs., este o afirmație pe care ați făcut-o dvs. în video-ul în care i-ați răspuns Pãrintelui Lavrentie ieri sau alaltăieri (14 feb.), cu privire la controversa iscată între dvs. şi dl Mihai Silviu C pe de o parte şi Părintele Lavrentie pe de cealaltă parte…
În acel video ați afirmat că nu există ,,părtăşie la erezie”.
Am o rugăminte.Ca şi creştin care m-am înfrădit de erezia ecumenistă, am nevoie de a lămuri acest aspect, şi de aceea vă rog să mă ajutați…
Eu am să-mi expun înțelegerea mea asupra subiectului şi dacă binevoiți, vă rog să-mi spuneți dacă greşesc şi unde anume…
Vă mulțumesc!
Din punctul meu de vedere a spune despre cineva că e în erezie, în contextul în care ne aflăm noi, implică două aspecte:
a. spunem că sunt în erezie ecumeniştii ,care au cuget ecumenist;
b. şi mai spunem că sunt în erezie sau părtaşi la erezie şi cei care nu au cuget ecumenist, au cuget ortodox, dar nu s-au îngrădit de erezie, adică nu s-au separat de ecumenişti…
Iar dacă nu s-au separat de ecumenişti, dacă nu s-au îngrădit de erezie, nu putem afirma că aceia nu se află în erezie. Căci noi atunci de ce ne-am îngrădit de erezie, dacă şi aceia care se află în erezie sau neîngrãdiți de ea nu se deosebesc de noi?
Dar atunci când afirm că ei se află în erezie (cei cu cuget ortodox) , nu afirm că ei sunt ecumenişti sau eretici ,ci pur şi simplu spun că deşi au cuget ortodox, ei se află în erezie sau părtaşi la erezia ecumeniştilor pt. motivul că nu s-au îngrădit de ea sau nu sau delimitat, nu s-au separat de ecumenişti.
Nu este o acuză, ci o constatare a unui fapt concret…
Părintele Theodoros Zisis:,,Este impresionant faptul că persoane care au în general cuget ortodox, şi chiar episcopi erudiți, preoți şi profesori, percep îngrădirea în mod eronat ca separare de Biserică, şi nu de erezie şi de pseudoepiscopi. Susțin , scriu şi predică că ei rămân în Biserică, nu se îngrădesc, îşi duc lupta în sânul Bisericii. Se fac astfel buni împreună lucrători şi ajutători ai pseodoepiscopilor eretici, fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii şi al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului înaintează…nestăvilită…”.-idem pag.16
Deci vorbim de oameni cu cuget ortodox, ,, care îşi duc lupta în sânul Bisericii” (cum spun ei ,în citatul de mai sus),şi care totuşi, prin faptul că nu se îngrădesc de erezie/ nu se delimitează de ecumenişti, se fac prin aceasta ,,buni împreună lucrători şi ajutători ai pseudoepiscopilor eretici,fiindcă nu lasă să se ridice zidul întreruperii comuniunii şi al pomenirii, rezultatul fiind că erezia ecumenismului ” dăinuie, nu este izolată…
Nu este o acuză la adresa celor care bu au întrerupt comuniunea cu ecumeniştii, dar nici nu pot afirma despre dânşii că nu sunt în pericol, atâta timp cât se află în erezie , neîngrădiți de ea sau părtaşi la ea…
Eu nu pot să le spun altceva decât spune cuvântul lui Dumnezeu :Rom.16,17-18;Gal.1,8;Il Tes.3,6;Tit3,9-10;ll Ioan 1,10-11 ş.a.m.d.
Pe de altă parte, cred că e o datorie a mea morală, de conştiință şi autentic creştină, să-mi avertizez frații mei dragi şi să-i ajut, nu oblojindu-i cu cuvinte amăgitoare şi trecând cu vederea realitatea, ci spunându-le cu drag şi cu durere că se află în erezie, că se află în pericol, că e bine să se îngrădească de erezie, să nu mai petreacă cu duhurile necurate/eretice, să se îngrădească, despartă de ele…
I Ioan4,1:,,Iubiților, nu dați crezare oricărui duh, ci cercați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulți proroci mincinoşi au ieşit în lume”.
,,Dogmele eretice nu sunt simple enunțuri, ci puteri (duhuri n.m.),care,odată acceptate, se dezvoltă şi transformă încet-încet omul, fără ca acesta să-şi dea seama. De aceea interziceau Sfinții orice părtăşie, fie şi banală, cu ereticii, mai ales pt. cei neîntăriți în dreapta credință “.-Dreapta credința în Scrierile Sfinților Părinți, nota de la pag.167.
ÎPS Iustinian Chira, care a murit la o zi după ce Sinodul BOR din 29 Oct.2016 a ratificat documentele cretane,a spus: ,,Dragilor, nu-i mai pomeniți pe ierarhii eretici!Pt. că intrați în duhul lor.Vine Sinodul din Oct. unde Îl vor vinde definitiv pe Hristos!Mergeți acasă, plângeți-vă păcatele, căci vine urgia lui Dumnezeu!
Ca şi concluzie,Părinte Matei, eu nu pot să le spun celor care sunt în comuniune cu ecumeniştii, că nu sunt în erezie,( nu eretici, Doamne fereşte!), ci părtaşi la erezia ecumeniştilor cu care sunt uniți,cu care sunt în comuniune (comuniune care se fundamentează pe mărturisirea aceleaşi credințe).Nu pot să le spun că nu sunt în erezie (o erezie în care episcopii noştri ne-au băgat, nu e vina noastră.Datoria noastră e să ne îngrădim de ea),dacă ei sunt părtaşi la ea, dacă nu se îngrădesc de ea…Nu noi ne-am băgat în ea, ci episcopii ecumenişti ne-au băgat în ea…
Nu este o judecare a lor, ci doar un cuvânt de atenționare, un strigăt de avertizare în fața unui pericol iminent…
Părinte Matei, dacă am greşit undeva, vă rog să îndreptați greşeala…Vă mulțumesc! Aştept un răspuns, dacă doriți să mi-l dați…
Blagosloviți şi mă iertați!
Omul poate rămâne în comuniune cu episcopul eretic, atâta timp cât mai exista șansa indreptarii prin mărturisirea noastră. Dacă nu mai exista nicio șansă, atunci rămâne doar întreruperea pomenirii.
Părinte Matei, puteți fi mai explicit, căci nu am înțeles limpede răspunsul pe care mi l-ați oferit…
Mulțumesc! Mă iertați!
La ce mă refer când spun că nu am înțeles?…
La faptul că ,,şansa îndreptării prin mărturisirea noastră” teoretic există până în mom. judecării episcopului eretic de către instanța Bisericii, adică de către un Sinod.Iar dacă nici atunci acela nu se va pocăi şi nu se va lepăda de erezia lui, va fi condamnat şi anatemizat şi oficial…
Dar acest lucru este f. riscant pt. cel aflat în comuniune cu acel episcop, căci odată cu anatemizarea episcopului eretic respectiv , vor fi anatemizați şi toți cei aflați în comuniune cu acela în acel moment, din cauza părtăşiei/comuniunii menținută cu episcopul eretic respectiv.
Mai mult, acel episcop orişicum se află sub anatema şi până atunci, din cauza ereziei în care se află, diferența constând în faptul că el încă nu e caterisit şi tăiat de la Trupul Bisericii în mod vizibil,dar vinovat pt. aceasta este…
Ori o persoană aflată deja sub anatemă, datorită ereziei pe care o mărturiseşte, nu poate fi unit sau în comuniune cu Hristos, cu Sfinții Apostoli şi cu Sfinții Părinți.
Iar dacă pseudoepiscopul nu este în comuniune cu Hristos, din cauza ereziei în care se află şi în care i-a atras şi pe credincioşii săi, căci documentele sinodale sunt valabile nu doar pt. episcop , ci şi pt. toți cei aflați în comuniune cu el, atunci credincioşii/păstoriții lui, care păstrează comuniunea cu dânsul sau care sunt uniți cu dânsul, pot fi în comuniune sau uniți şi cu Hristos Domnul?
Adică pot fi uniți/în comuniune în acelaşi timp şi cu Hristos şi cu episcopul eretic?Adică pot fi şi în Adevăr şi în erezia episcopului, de care nu s-au îngrădit?
Adică această stare /situație nu pune în pericol mântuirea?
Sub aspectul acesta vi-am adresat întrebările…
De aceea cred xă e foarte important ce învață Părintele Theodoros Zisis şi anume că întreruperea pomenirii reprezintă îngrădire de erezie şi faptul că nu există îngrădire de erezie fără întreruperea pomenirii/ comuniunii…
Iar ca şi consecință a faptului că cineva nu se îngrădeşte de un episcop eretic/pseudoepiscop şi deci nu se îngrădeşte de erezia lui, deci consecința este că acela petrece în starea de părtăşie la erezia episcopului, pt. că nu e îngrădit de ea, iar ea este ratificată sinodal.Legiferată.
Adică valabilă pt. toți cei care se supun ei sau nu se delimitează de ea sau nu se îngrădesc de ea sau care pomenesc episcopii ecumenişti…
Eu aşa înțeleg…
Aş mai completa cu un gând…
ll Ioan 1,10-11:
,, De vine oarecine către voi şi această învățătură nu aduce, nu-l primiți pe dânsul în casă şi ,,Mulțam” lui nu-i ziceți
Pentru că acela ce-i zice lui ,,Binețe” se amestecă cu lucrurile lui cele rele”.
Deci dacă numai pt. atât şi te amesteci cu lucrurile lui cele rele, dară când eşti unit cu un pseudoepiscop sau în comuniune cu un pseudoepiscop?Comuniunea reprezintă mult mai mult decât un simplu gest de ,,binețe”…
Comuniunea reprezintă în primul rând faptul că tu ai şi mărturiseşti aceeaşi credință cu cel cu care tu eşti unit sau în comuniune…
Şi referitor la anatemă şi la comuniunea păstrată cu o persoană despărțită de Biserică deja (nu vorbim de aspectul instituțional), adică de Hristos, de Adevăr, de Sfinții Apostoli şi de Sfinții Părinți şi de soborul/sobornicitatea Bisericii , …, de învățătura Bisericii (Rom.16,17) este foarte grăitor următorul cuvânt:
,, Nu înscrierea în registrele de botez este cea care îl face pe om membru al Bisericii, ci duhul şi conținutul opiniilor sale. Indiferent dacă învățătura şi numele tău sunt pronunțate în ritualul de anatemizare sau nu, tu cazi sub ea atunci când părerile tale sunt opuse celor ale Bisericii şi când persişti în ele (vezi ecumeniştii n.m.).
Înfricoşătoare este anatema.Aşadar renunțați la învățăturile voastre greşite”.-Sfântul IerarhTeofan Zăvorâtul.
Sub acest aspect consider că, comuniunea cu ecumeniştii este foarte problematică…
Ce părtăşie poate fi între Adevăr şi erezie?…