audio:

Partea I

Partea a II-a

Predica IPS Serafim de Pireu la Constanta
Despre Masonerie

Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Una dintre înșelările pe care le-a creat diavolul pentru combaterea și distrugerea lucrării Domnului nostru Iisus Hristos și pentru împiedicarea și zădărnicirea mântuirii în Hristos a omului și a lumii este Masoneria sau Francmasoneria, ce acționează în societatea noastră, desigur sub acoperirea și ocrotirea legilor și a statelor. Căci masoneria funcționează, cel puțin în Grecia, ca ”Fundație”, recunoscută de stat prin decretul prezidențial din 21 ianuarie 1927, prin decretul regesc din 19 iulie 1948 și cel din data de 23 decembrie 1955. Astfel acționează nederanjată în societatea noastră, pentru promovarea și împlinirea scopurilor ei.
S-a dovedit în mod repetat și de către mulți că masoneria este o organizație care funcționează în mod secret și conspirativ, în colaborare cu toate celelalte ramuri ale ei (Rotary, Lyons, HAN, HEN, Cercetașii, Rositers)27, având ca scop principal distrugerea societății și dărâmarea politică și culturală a popoarelor din întreaga lume.
Distrugerea pe care masoneria vrea să o aducă societății grecești a început odată cu transplantarea din Anglia a primei Loje în ”Răsăritul nostru”, în Smirna, în anul 1745 și extinderea apoi a Lojilor în Constantinopol (1748), în capitala și conducătoarea Ortodoxiei grecești (Patriarhia Ecumenică)28.
Pătrunderea masoneriei în Rărăitul ortodox, favorizată de climatul cultural european din Asia Mică și de
alcătuirea cosmopolită a populației ei, a mers în paralel cu pierderea puterii credinței creștine și a tradiției ortodoxe de aici. La sfârșitul secolului al XVIII-lea s-a reușit și înființarea de loji masonice în spațiul grec mitropolitan (n.tr. – în orașele Greciei continentale). Sprijinită mai ales de elementul urban, masoneria a acționat și acționează în rândul intelectualilor, al comercianților, al celor care au o influență socială asupra populației și al politicienilor.
Așadar, se înțelege faptul că masoneria este un mare parazit al societății ortodoxe și trăiește astfel pe trupul ei, cu consecințe cumplite pentru coeziunea și identitatea ei29, pentru că masoneria este o creație a unor străini, care s-a transplantat în țara noastră și rămâne cu totul străină față de identitatea și cultura noastră și în esența ei
este incompatibilă cu aceasta. De aceea, prezența și activitatea ei în societate are ca rezultat dezmembrarea ideologică a societății, devreme ce se dezvoltă ca o tumoare mortală pe trupul ei. Acest lucru e conștientizat la nivelul nostru popular mai larg, așa cum se vede din caracterizarea imoralității cuiva atunci când se comportă ”ca un mason”!
În ultimii ani activitatea masoneriei s-a consolidat și s-a intensificat, din cauza îmbolnăvirii și instabilității situației politico-sociale a țărilor lumii. Masoneria își tăinuiește și tăgăduiește caracterul ei religios, care, însă stă în ființa ei. Această tăgăduire a masonilor, însă, se lovește de divergența cu propriile lor texte, precum Carta Statutului și Regulamentul General al Lojei, dar și de declarațiile, de-a lungul timpului, ale unor masoni cunoscuți. Important este însă faptul că acest caracater de religie al masoneriei este cunoscut și de către poporul ortodox și de conducerea lui duhovnicească și este declarată mereu, cu fiecare ocazie, pentru demascarea masoneriei și pentru apărarea turmei ortodoxe.
Deja de la prima combatere pe larg a masoneriei în țara noastră (Grecia), de către monahul aghiorit Agapie Kollivas Papadonatos30, este abordată masoneria ca o religie care combate Ortodoxia și creștinismul în general.
”Credința francmasonică – citim în lucrarea acestuia – este cea mai nelegiuită și mai vătămătoare pentru
neamul omenesc din câte credințe greșite au existat de la începutul lumii și până azi.” Iar monahul Agapie trage concluzia că masoneria este anticreștinism și respingerea totală a creștinismului.
27 În legătură cu aceasta vezi cartea noastră (a Î.P.S. Serafim de Pireu), Masoneria, religia antihristului, Editura Elefteri Ora (Ora
liberă), Atena, 2012, p. 56. 28 Pentru stabilirea și dezvoltarea masoneriei în Răsăritul ortodox vezi Agapios Kolivas Papadonatos, Combatere a credinței francmasonice (1782), editată de pr. Prof. Dr. Gheorghios D. Metallinos și Haralambos A. Minaoglou, Editura Protipes Thessalikes,
Trikala-Atena, 2007, p. 9 ș.u. Potrivit bunului cunoscător al lucrurilor legate de masoneriei, Steven Ranciman, ”ideile masoneriei secolului al XIX-lea erau dușmănoase față de bisericile vechi.” Desigur, prin intrarea unor clerici greci în masonerie s-a reușit ”slăbirea influenței Bisericii Ortodoxe” (vezi Steven Ranciman, Marea Biserică în captivitate, traducere de Ν. Κ. Paparodos, Atena, 1979, p. 688).
29 Vezi Protopresbiter Gheorghios D. Metallinos, ”Masoneria în Răsăritul nostru”, în cartea aceluiași autor Mărturii despre probleme duhovnicești și sociale, Editura Stupul Ortodox, Tesalonic, 2010, p. 53 ș.u.
30 Idem, vezi nota 2.
9 Caracterul religios al masoneriei a fost arătat de Comisia Interortodoxă (întrunită în Sfântul Munte Athos, în anul 1930), dar și de profesori ai Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Atena, în anul 1933, a căror opinie a fost adoptată de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei31 în același an, care apoi a fost reînnoită prin hotărârile sinodale din anii 1968, 1972 și 1996, tipărite în broșuri speciale ”Către popor” în anii 1982 și 1996 și prin Enciclica Sfântului Sinod din martie 2014.
Din textele însele ale masoneriei se dovedește că aceasta acceptă și crede într-o zeitate, care este numită Mare Arhitect al Universului (M.A.U.). Masoneria are slujbe echivalente cu cele ale Bisericii (”taine”, de exemplu: cununie, botez, cult, simboluri, sfințire de templu, înmormântare) cu o rânduială ceremonială specială. În textele masonice M.A.U. e făcut cunoscut prin numele: Lucifer, Diavol, Satana, Beelzebul, Veliar, Bafomet, Demon ș.a.
Așadar, mărturisirea masoneriei însăși despre caracterul ei religios este clară.32 În Constituția Marii Loje a Greciei (20 decembrie 1949) se declară categoric: ”Masoneria liberă crede în existența lui Dumnezeu, numit Marele Arhitect al Universului.” Iar în Enciclopedia Masonică a lui N. H. Laskaris, tipărită cu aprobarea Marii Loje a Greciei și în articolul: ”Religie și Francmasonerie” citim: ”religia masonică nu face diferențieri. Acceptă în sânul ei primitor bărbați ai oricărei învățături și nu favorizează sau dezaprobă în mod absolut nici o dogmă religioasă… Religia masoneriei este religia generală a naturii și a revelației primordiale – a celei moștenite de noi de la clerul ei antic și patriarhal – întru care toți oamenii pot să coexiste.”
Adică acest caracter sincretist și idololatru al masoneriei este fățiș, precum și caracterul ei anticreștin, lucru care se vede din conducerea ei mondială, care se opune catolicității și ecumenicității Bisericii și credinței creștine. Acest lucru este subliniat în hotărârea istorică a Bisericii Greciei din anul 1933, conform căreia
masoneria ”nu este doar o organizație filantropică sau o școală filosofică, ci constituie un sistem de inițiere în religiile de mistere care ne aduce aminte religiile și cultele de misterii vechi naționale (grecești) … În mod deja dovedit este vorba de o religie de mistere, întru totul diferită … și străină de religia creștină … care caută să
cuprindă… la sânul ei întreaga omenire… înălțându-se pe sine ca pe un fel de superreligie.”
Și vredicul de pomenire arhimandrit Epifanie Theodoropoulos, luminat duhovnicește și teolog vestit, remarcă faptul că masoneria ”are ambiția de a ajunge religia întregii omeniri… să devină o superreligie”33. Masoneria este ”un cult păgân secret, ostil credinței imaculate a Bisericii Universale Ortodoxe.” Adică ea este în mod clar o religie și o credință anticreștină și idolatră. Masonii sunt ”adoratori ai diavolului și sataniști, adepți ai religiei antihristului.”34
Se constată, de asemenea, faptul că masonii, cel puțin cei din cele mai înalte grade ale lor, sunt adoratori ai diavolului, se roagă lui Lucifer ca Bafomet, așa cum îl numesc pe dumnezeul lor cu chip de țap. De altfel sunt indiscutabile și legăturile lor cu vrăjitoria. Bunul cunoscător al masoneriei, P. Naudon, ne informează că anumite ceremonii… și-au stabilit ca și scop”practicarea magiei, care este folosită de om pentru ca el să aibă înrâurire asupra lumii (n.tr. – să poată manipula lumea)”35.
Argumentul masoneriei că ea nu se ocupă cu politica și nu se amestecă în desfășurarea evenimentelor politice nu este adevărat. Caracterul religios al masoneriei, care funcționează în mod expansionist și mondial, merge alături de participarea sa directă la procesele politice internaționale. Activitatea ei politică urmărește exercitarea influenței asupra persoanelor politice, pentru manipularea desfășurării politicilor internaționale.
Așadar, masoneria nu este deloc o organizație filantropică, așa cum pretinde ea, având ca scop păstrarea
moralei în întreaga lume. Scandalul Lojei italiene Ρ 2 din anul 1981 a fost una dintre cele mai mari dovezi despre legătura masoneriei cu intrigile politice36.
31 Hotărâre referitoare la Masonerie a Ierarhiei Bisericii Greciei.
32 În revista masonică Pitagora-Cunoscătorul, 1935, într-un articol al teoreticianului lojei, A. Pike, citim: ”Francmasoneria urmărește răspândirea numai a propriului ei ”crez” ca o religie univsersală care se învață de la natură și cu ajutorul logicii. Lojele
masonice nu sunt temple iudaice sau musulmane sau creștine. Masoneria reia principiile morale ale tuturor religiilor… Ea ia ce este mai bun din toate crezurile…”; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera Sionismului, Editura Frontul ortodox, Atena, 1991, pp. 116-
117.
33 Arhim. Epifanie Theodoropoulos, Masoneria sub lumina adevărului, Editura Patmos, Atena, 1965, p. 18. Scopul ei rămâne întotdeauna clar și concret: este promovarea sincretismului religios în cadrul ecumenismului (intercreștin și interreligios), prin devalorizarea oricăror tradiții și idealuri religioase.
34 ”Scrisoare deschisă către Consiliul Suprem de gradul 33 al Marii Loje a Greciei”, în ziarul Orthodoxos Typos (Presa ortodoxă),
30 noiembrie 2012. 35 Paul Naudon, Freancmasoneria, traducere de Gheorghios Zografakis, Atena, 1996, pp. 109-110.
36 Loja, în colaborare cu Mafia, cu CIA și cu Banca Vaticanului a participat la răsturnarea democrației italiene și la așezarea ei în stare de subordonare față de SUA; vezi N. Psaroudakis, Masoneria. Vipera …, pp. 90-98; K. Tsarouhas, Masoneria în Grecia, editura
Ellinika Grammata (Scrisori grecești), Atena, 2004.
10 Prin activitatea ei politică, masoneria se dovedește antidemocratică, devreme ce subminează funcționalitatea societății democratice și siguranța statală mai ales în perioade de criză. ”Clubul Bildenberg este o superlojă… un comitet de conducere infam mondial, care acționează pentru dizolvarea neamului și a statului și pentru promovarea în rândul maselor a ideii necesității unei supraconduceri mondiale.”37 Așadar, ea promovează țelurile globalizării, care sunt dărâmarea și zdrobirea tuturor popoarelor de pe pământ. Scopurile politice ale masoneriei se remarcă într-o perspectivă universală. Asociația masonică Illuminati arată pe față și susține forma de ”guvernare mondială”, ca și conducătorii politici care au o legătură specială cu Clubul Bildenberg. În paralel, masoneria își instruiește membrii ”spre a dobândi o lipsă de scrupule față de problemele naționale importante.”38
De altfel, jurămintele înfricoșătoare pe care le dau masonii în timpul inițierii lor batjocoresc persoana umană și împart societatea, pentru că se face deosebire între masonii ”cei curați” și oameni cei ”nelegiuiți”, adică toți ceilalți oameni, având drept consecință eliminarea celor săraci din punct de vedere economic, a țăranilor, a muncitorilor și a tuturor negrilor de pe fața pământului. Dar și masonii de grade inferioare nu cunosc cele uneltite de masonii de cele mai înalte grade. ”Cei neinițiați în gradele superioare masnice sunt victime tragice
ale unei înșelăciuni nemaiîntâlnite.”39 Așadar, este lesne de înțeles că argumentul masonilor că rămân creștini ortodocși fideli dovedește ori că ei nu cunosc creștinismul în ansamblul lui, ori că vor să ne înșele. Iar acest lucru se întâmplă deoarece ei nu își arată identitatea lor adevărată. De aceea este valabil întru totul și mereu caracterul ireconciliabil și incompatibil
al calității de mason cu cea de creștin ortodox. Aceasta este constatarea tuturor ortodocșilor care s-au ocupat în mod sistematic de problema masoneriei.
Masoneria, socotind și pe Hristos printre ”misticii” ei, urmărește de fapt prinderea în capcană a creștinilor, încercând să creeze impresia, desigur celor care nu au o temelie solidă în credința creștină că în cadrul ei este păstrat Hristos cel propovăduit de sfinții noșțtri. Ceea ce se reușește, însă, este blasfemierea Conducătorului credinței noastre prin negarea unicității și exclusivității Lui în mântuirea omului și a lumii.40
Potrivit vrednicului de pomenire Mitropolit Ambrozie de Elefteroupolis, ”inițierea în masonerie a oricărui creștin ortodox constituie… lepădare de credința ortodoxă și aderarea la o altă religie.”dar și Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a declarat în anul 1933 că ”se cuvine ca fiii credincioși ai Biserici să se țină departe de masonerie.”
În acest punct, însă, se comit greșeli foarte grave de către acei ierarhi care, primind pentru Mitropoliile lor daruri și donații bănești din partea lojelor masonice, promovează și sprijină activitatea acestora. Scrisorile de mulțumire ale acestor mitropoliți sunt publicate apoi în revistele masonice și ele devin astfel cea mai bună publicitate în favoarea masoneriei, cât și prilej de ademenire a celor membrilor slabi și neinformați ai pliromei (poporului ortodox) care poartă numele lui Hristos.
De altfel, patriarhi și patriarhii acordă adesea decorații și alte distincții unor masoni oficiali cunoscuți. Acest lucru se întâmplă pentru asigurarea, potrivit părerii lor, a sprijinului din partea masoneriei. În esență, însă, este
vorba de trădarea credinței noastre celei imaculate și renegarea lui Hristos și a Ortodoxiei și, în același timp, căderea din vrednicia de cleric și păstor al trupului eclezial.
Există, însă, și ceva mai rău. Nu au loc acțiunile cuvenite pentru dezmințirea celor publicate în revistele masonice despre unii clerici ortodocși care ar fi masoni. Ce alt lucru reușește, însă, această tăcere decât să confirme argumentele masonilor? Și iată că masoneria, pentru provocarea de impresii, menționează ierarhi ai Bisericii Ortodoxe ca fiind membrii ei, dar doar după moartea lor, când nu mai este posibil să mai primească de la cei calomniați răspunsul cuvenit.
Este, însă, posibil – și necesar–ca Bisericile, clericii care sunt prezentați de loje ca masoni să dezmintă public și cu tărie publicațiile masonice și pentru reabilitarea memoriei așa-zișilor clerici masoni, dar și pentru liniștirea
sufletelor credincioșilor și pentru accentuarea din nou a incompatibilității calității de mason cu aceea de credincios ortodox.
Vizavi de argumentul masoneriei că un cleric grec celebru a fost inițiat de curând în gradul al 18-lea și că au fost înrolați în rândurile masoneriei încă alți trei clerici, cu curaj am declarat că vom depune plângere ca să se dovedească dacă ”în afară de sataniști, masonii sunt și calomniatori ai Bisericii Ortodoxe” și că vom aduce 37 În legătură cu aceasta vezi articolul lui în ziarul Orthodoxos Typos, 1 mai 2009. În revista masonică Ilissos, iulie 1956, p. 66 citim că ”guvernarea mondială este o necesitate.” 38 În legătură cu aceasta vezi Vasilios Lambropoulos, Dicționarul negru al masoneriei, Atena, 2001, p. 13. 39 Ibidem, p. 7 ș.u. 40 Faptele Apostolilor 4, 12. 11 problema în discuția Sfântului Sinod al ierarhiei Greciei. Rezultatul a fost acela că masonii au răspuns că ”au făcut o greșeală” (n.tr. – când au publicat cele menționate mai sus)41! Este, de asemenea, important faptul că Biserica Ortodoxă a luat de mult timp poziție împotriva masoneriei, subliniind rolul ei întunecat și caracterul ei anticreștin. Prima condamnare teoretică a masoneriei în cadrul
Patriarhiei Ecumenice a avut loc aproape în același timp cu înființarea lojilor din ”Răsăritul nostru (ortodox).” Mărturia unui document aghiorit menționează publicarea unei scrisori sinodale de condamnare a masoneriei în
anul 174542. De asemenea, anatema (excomunicarea) patriarhală din anul 1793 (patriarhul Neofit al II-lea) îi includea și pe ”adepți lui Voltaire, pe francmasoni, pe adepții lui Rossos și ai lui Spinoza”, adică pe promotorii Revoluției franceze. Elogiem de asemenea ierarhia cea venerabilă a Bisericii din Grecia pentru condamnarea oficială în mod repetat a masoneriei (1933, 1968, 1972, 1996, 2014), cât și pentru broșurile cu textele ei ”Către popor” editate de-a lungul timpului (în 1984 și în 1996) pentru apărarea turmei de boala masonică. De asemenea, ierarhi din trecut, precum fostul mitropolit Augustin al Florinei și Ambrozie de Elefteroupolis, au condamnat în mod repetat în cuvintele și în scrierile lor rătăcirea masonică, apărând turma ortodoxă de pericolul masonic. Exemplul lor îl urmează și astăzi mulți Înaltpreasfințiți mitropoliți de-ai noștri, care nu încetează ca prin declarații, articole în ziar și prin cărțile lor să lumineze turma și întreaga lume ortodoxă.
Dincolo, însă, de informarea continuă a turmei în parohiile noastre este nevoie să fie alcătuită tactica
pastorală necesară pentru înfruntarea masoneriei, dar și pentru acei ortodocși care au fost atrași în rândul masoneriei. Nu trebuie să uităm cu rugăciunea este cea mai mare armă a noastră și în acest caz43.
Este nevoie, însă, să se interzică și participarea celor dovediți ca fiind masoni activi la Sfintele Taine ale Bisericii, nu numai la Dumnezeiasca Împărtășanie, dar și ca nași la botezuri. De asemenea, o grijă permanentă a
preoților parohi trebuie să fie informarea catehetică și sprijinirea acelor familii în care unul din membri aparține unei loje masonice, pentru abordarea lor creștină.
Însă mult mai energică trebuie să fie atitudinea ierarhiei care păstorește Biserica față de acei credincioși care cred că pot să rămână creștini ortodocși, în pofida înrolării lor în masonerie. Este nevoie ca toți aceștia să fie informați și catehizați, dar mult mai mult aceia care își exprimă dorința de a părăsi masoneria și a se întoarce la Biserica Mamă.
Este nevoie ca și aceștia să fie catehizați, pentru că părăsirea trupului eclezial este rod al indiferenței față de adevărul ortodox. Cei ce nu au gustul experienței ortodoxe cad ușor victime propovăduitorilor tuturor ereziilor și ai masoneriei. Întoarcerea în Biserică trebuie să se facă prin semnarea unei declarații de lepădare de masonerie, așa cum se întâmplă cu toți cei care se întorc de la erezii la Ortodoxie.
Cu atât mai mult cu cât masoneria nu este o erezie ”creștină”, ci este o panerezie și o religie satanică, după semnarea scrisorii de lepădare de masonerie este nevoie neapărat să se facă din nou Mirungerea celui întors, dacă fusese inițiat în oricare dintre gradele masonice. Pe de altă parte, când se dovedește clar intrarea unui cleric ortodox în masonerie, caterisirea lui este un imperativ al tradiției noastre sinodale, ”pentru ca și ceilalți să aibă teamă.”44
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Iubiți frați în Hristos,
Revocarea decretelor în favoarea masonerieI și desființarea lojelor masonice este datoria fiecărui stat. De asemenea, este nevoie să fie desființată Fundația Masonică din Grecia, pentru că apare ca și fundație, în vreme ce din punct de vedere legal s-a abătut de la scopurile înființării sale. Masoneria nu este o ”religie cunoscută” (vezi articolul 13, paragraful 2 din Constituția grecească), iar înființarea Fundației Masonice în Grecia este rodul minciunii și al înșelării statului, a justiției și a societății45. AMIN!
41 În legătură cu aceasta vezi ziarul Orthodoxos Typos, numărul 139 pe 2012, p. 7.
42 În legătură cu aceasta vezi Agapios Kollivas, op. cit., p. 12.
43 Vezi rugăciunea din Liturghia Sfântului Vasile cel Mare: ”pe cei rătăciți îi întoarce și îi unește cu Sfânta Ta Biserică Universală și
Apostolică.”
44 I Timotei 5, 20.
45 Completul de judecată al Judecătoriei din Atena, prin hotărârea sa nr. 2060 din 6 decembrie 1969 consideră că masoneria este ”o
organizație secretă, necunoscută în conținutul ei, nu numai celor mulți, dar chiar și masonilor înșiși”, de aceea a și condamnat
masoneria. În anul 1984 și după scrierea multor articole de ziar și multe problematizări s-a votat de către ministrul de atunci al
Justiției, domnul G. A. Mangakis, o lege prin care se interzice judecătorilor să fie și masoni. Ministrul a declarat (conform ziarului
Elefterotipia din 29 februarie 1984) că ”participarea judecătorilor la o organizație care își impune caracterul secret consituie o
problemă gravă de indisciplină” (vezi Legea 1796 din 1968, articolul 40, alineatul 7), referindu-se în mod clar la masonerie.