La minutul 00:36:50 din Unity Plenary, WCC 10th Assembly, 4 November 2013 Mitropolitul Nifon al Targovistei ne spune:
“Trebuie sa explicăm cum că distinctia sau alteritatea sunt pastrate și chiar cerute, prin venirea impreună si realizarea unei mai mari dorite comuniuni a tuturor Bisericilor”.
“Taina Bisericii si Unitatea Ei este bazată pe unitatea si distincția ce există in Sfanta Treime”
“…semnul sigur al unitatii noastre este marturisirea noastra in credința Trinitară si in Domnul nostru Iisus Hristos ca Domn si Mantuitor..” Sa intelegem ca acesta este semnul că ne aflăm in “Biserică”? Acesta se numeste “minimalism dogmatic” si nu este acceptat de Biserica Sinoadelor Ecumenice(nota mea).

Inaltpreasfintitul Nifon al Targovistei afirma incepand de la minutul 00:40:00 din Unity Plenary, WCC 10th Assembly, 4 November 2013 http://www.youtube.com/watch?v=M94BeY_ZmtQ urmatoarele:

“Cea mai mare provocare ramane eclesiologia. Care este Adevărata Biserică nascută la Ierusalim si imprastiata in toata lumea? Cum am ajuns sa avem atat de multe Biserici care au atat de multe, sau in anumite cazuri, atat de putin in comun?… fie ca ne place sau nu, situatia in care sa cautam o noua viziune asupra comuniunii(Koinonia)dintre Biserici este una a diviziunii si a separatiei… toata problema in reuniune(a Bisericilor) consta in atentia dintre unitate si diviziune(diversitate),
trebuie sa facem tot posibilul sa acceptam tensiunile si sa continuam impreuna pe drumul catre unitatea vizibila care in sfarsit va veni.
UNITATEA BISERICII A FOST PIERDUTA, scopul nostru nu este sa creem o noua Biserica ci sa o restauram pe cea Una Biserica in neintrerupta ei continuitate in plinatatea Ei sacramentala. Timpul cand se va defini forma finala pe care Biserica cea Una, odata reconstituita(restaurata)va lua, inca nu se afla aici ….sa trecem pentru granitele confesionale, rabdare, munca grea” am citat din discursul Mitropolitului Nifon al Targovistei la Busan.

Sa vedem acum ce raspunde domnul profesor Dimitrie Telenghidis la aceasta idee, cum ca “UNITATEA BISERICII A FOST PIERDUTA” “Biserica divizata”:

“Credinţa Bisericii este dată de sus, este inspirată de Dumnezeu, de aceea, ea nu este negociabilă. În conformitate cu învățătura Sinodului al II-lea Ecumenic, nu pot exista Biserici divizate sau mai multe Biserici, pentru că astfel ar rezulta o contradicţie între definițiile Biserica cea una – Bisericile cele multe și Biserica cea una – Biserica divizată.
Orice schismă şi orice eventuală erezie nu ating în esență Biserica în privinţa caracterului ei unitar. Biserica a fost, este şi va rămâne una şi nedivizată până la sfârşitul veacului. Exact acest lucru îl mărturisim în Simbolul de Credinţă, folosind verbul cred la timpul prezent.
Hristos este capul acestui Trup integru ce continuă să rămână integru fie că se îmbogăţeşte cu nenumăraţi membri, fie că este mărginit la un număr infim de membri de-a lungul istoriei.
Hristos nu poate să fie capul unui Trup divizat sau fărâmițat. Acest fel de ecclesiologie nu a fost legitimat niciodată în cadrul istoriei noastre bisericeşti şi nici nu este cu putinţă să fie legitimat în cadrul experienţei în Duhul Sfânt a Bisericii.
Biserica nu poate să fie una şi totodată fragmentată.
Dacă Biserica este divizată, atunci ea nu poate fi una, pentru că Unul este Trupul Domnului. Ba, mai mult, dacă este divizată, nu este nici sfântă, nici sobornicească şi nici apostolică.
Însă, dacă Biserica, conform Simbolului de Credinţă, este una, nu pot exista Biserici eterodoxe (în afara Bisericii Ortodoxe), nici Biserici mame, nici Biserici surori, nici Biserici fiice sau Biserici nepoate.
Una şi singura Biserică nedespărţită (întotdeauna) naşte tainic din apă şi din Duh (Ioan 3: 5) doar pe membrii ei, nicidecum nu naște alte Biserici.
În consecinţă, considerarea Bisericii ca fiind divizată, considerare manifestată, din nefericire, în ultima vreme, de către importante fețe bisericeşti, este în opoziţie cu exprimarea clară a Simbolului de Credinţă.
Considerarea că Biserica ar fi divizată sau că ar exista har și mântuire în afara ei, aduce cu sine, conform hotărârilor Sinoadelor Ecumenice, căderea din Biserică, mai exact, caterisirea şi afurisenia, în funcţie de împrejurare, a aceluia care persistă într-o consideraţie dogmatică greşită.
Considerarea că Biserica este divizată anulează, în practică, credinţa în însăşi existenţa Bisericii care, doar pentru că este una şi nedespărţită, poate fi înţeleasă în baza conştiinţei de sine ortodoxe.
Prin urmare, atunci când cineva acceptă conştient consideraţia că Biserica este divizată, neagă credinţa Bisericii, neagă identitatea, dar şi conştiinţa de sine a ei.
Din acest motiv, ortodocşii nu au nici o problemă psihologică legată de identitatea lor ca ortodocși și ca Biserică, așa cum au cei ce au fost tăiați din Trupul Bisericii, adică eterodocșii (romano-catolici, anticalcedonieni-copţi, armeni, protestanţi cu diviziunile lor neoprotestante: baptişti, adventişti, evanghelişti etc.)
Desigur, Biserica Ortodoxă se roagă cu durere, îi pare rău şi manifestă interes pentru pocăinţa şi întoarcerea acestora în Trupul unic al lui Hristos, de la care au fost tăiaţi din cauza devierilor lor dogmatice.”

“Prin teoria ramurilor înţelegem teoria protestantă privind identitatea Bisericii. Biserica, după protestanţi, este comunitatea nevăzută a Sfinţilor. Toate diversele Biserici istorico-empirice, cu dogme diferite, sunt legitime şi echivalente, fiind ramuri ale copacului Bisericii nevăzute. Biserica nevăzută este Biserica despre care mărturisim în Simbolul de Credinţă. În consecinţă, nici o Biserică locală, indiferent de dogmă, nu întrupează una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. Nici o Biserică locală nu poate susţine faptul că deţine plinătatea adevărului revelat. Biserica cea una a lui Hristos este cumulul total al secţiilor separate, adică al Bisericilor locale de orice dogmă, oricât de mult ar diferi din punct de vedere dogmatic între ele. Acest fapt este cu neputinţă de acceptat din punct de vedere ortodox.”

fragment din “Sunt eterodocşii, adică toţi cei ce îşi zic creştini, dar nu sunt ortodocşi, membri ai Bisericii?” ,de Dimitrie Ţelenghidis , Profesor al Facultăţii de Teologie, Universitatea Aristotelică din Tesalonic in cadrul Conferintei “Biserica si lumea de azi” tinute la Chisinau in Republica Moldova in 2012
traducere din limba greaca de preot Matei Vulcanescu
– urmeaza in curand si alte raspunsuri din partea unor personalitati teologice, precum parintele Gheorghe Metallinos, egumenul Gheorghe Kapsanis, si altii.