de Gheórghios Zervós, Directorul ziarului Orthódoxos Týpos

Nu întâmplător a fost ales Patriarh Ecumenic kir Bartolomeu.

Scrisoarea Mitropolitului Pireului, kir Serafim, adresată Patriarhului Ecumenic, kir Bartolomeu, reprezintă o adevărată mărturisire de credință. În această epistolă (care se publică în serial în ziarul Orthódoxos Týpos), se dovedește că Patriarhul Ecumenic este străin de credința ortodoxă, pentru că predică o eclesiologie străină acesteia. Toata viața sa, Patriarhul Ecumenic a fost străin de Ortodoxie. Nu a crezut în insuflarea dumnezeiască prin care Sfinții Părinți au rânduit Sfintele Canoane ale Bisericii noastre. Invocă adesea Canoanele, dar în chip fățarnic. Din tinerețe, de când era arhimandrit, se străduia să le schimbe, ca să poată celebra rugăciuni împreună cu eterodocșii, fapt interzis de Sfintele Canoane. Cu privire la toate acestea, Înaltpreasfințitul Mitropolit al Pireului, kir Serafim, scrie în epistola sa de 73 de pagini adresată capului Ortodoxiei, Patriarhul Ecumenic: ( toată scrisoarea aici ἡ ἐπιστολὴ τοῦ Σεβ. Μητροπολίτου Πειραιῶς κ. Σεραφεὶμ πρὸς τὸν ΟἰκουμενικὸνΠατριάρχην κ. Βαρθολομαῖον )

„Dumneavoastră, Preafericite Stăpâne, ați celebrat încă o dată rugăciuni împreună cu ereticii papistași la Milano, în Italia. Credeți cu adevărat că în felul acesta este posibilă consolidarea convingerilor și întărirea unității credincioșilor ortodocși în anii aceștia lipsiți de orice valoare morală?

Încă de pe timpul când erați arhimandrit, în studiul dumneavoastră intitulat „Despre codificarea Sfintelor Canoane în Biserica Ortodoxă”, pretindeați că anumite canoane ale Sfinților Părinți trebuie eliminate, și continuați: «Astăzi nu mai pot fi aplicate dispozițiile care reglementează relațiile creștinilor ortodocși cu heterodocșii. Nu mai este posibil ca Biserica să folosească dispoziții care interzic intrarea în biserici a eterodocșilor, precum și rugăciunea împreună cu ei, de vreme ce noi, reprezentanții Bisericilor ne rugăm pentru unirea noastra definitivă întru credință, dragoste și nădejde. Este nevoie de multă dragoste pentru a revigora multe dispoziții canonice. Acestea trebuiesc modificate, spre mai multă iubire de oameni și realism. Biserica poate și trebuie să trăiască conform cu timpurile actuale».

Devenind Patriarh, ați eliminat Sfintele Canoane referitoare la rugăciunile împreună cu ereticii, oficiind dumneavoastră înșivă de mai multe ori astfel de rugăciuni. Ați renunțat la îndatorirea Bisericii de a îndruma pe eterodocși către adevărul Evangheliei, căci, așa cum ați spus: «Biserica Ortodoxă nu caută să convingă pe alții despre o percepție specifică a adevărului sau a revelației, nici să le schimbe modul de gândire».

Din toate cele scrise în scrisoarea Mitropolitului Pireului reiese limpede că alegerea actualului Patriarh pe Scaunul Constantinopolului nu este deloc întâmplătoare. Nu a fost ales Patriah cel mai capabil, cel mai nevoitor, cel mai duhovnicesc Mitropolit al Patriarhiei Ecumenice. Terenul era deja pregătit și, probabil, și el însuși a fost influențat și educat de puteri externe. A fost ales nu cu scopul de a sluji Ortodoxiei, ci pentru a servi cauza pseudounirii așa-ziselor „Biserici” cu Ortodoxia. Papistașii au afirmat că dialogul teologic cu ortodocșii este inexistent și se menține încă numai datorită Patriarhului Ecumenic. Alegerea sa nu a ajutat cu nimic Constantinopolului. Se dovedește aceasta și prin faptul că nici una dintre marile probleme ale Patriarhiei nu a fost rezolvată (de pildă, Ecumenismul Patriarhiei Ecumenice, Facultatea Teologică din Halki, etc). Singurul lucru care s-a rezolvat a fost asigurarea posibilității alegerii Patriarhului chiar și dintre cetățenii greci. Pentru Turcia, condiția necesară este să obțină cetățenie turcă. Alegerea d-lui Bartolomeu ca Patriarh a funcționat numai în favoarea Noii Epoci care promovează religia universală. Patriarhul Ecumenic s-a identificat cu noile curentele apărute în America și care lucrează pentru dispariția Ortodoxiei și a elenismului. Creează în continuu situații de criză în relațiile cu celelalte Biserici Ortodoxe, slave sau de limba greacă. De la alegerea sa, poziția Ortodoxiei a slăbit pe plan internațional, cu toate că Patriarhul a organizat conferințe inter-religioase și a vizitat multe țări. Înlătură Sfinte Canoane, „botează” drept „biserici” canonice pe cele eretice și predică o eclesiologie străină de Ortodoxie, după cum dovedește Mitropolitul Pireului, kir Serafim, în scrisoarea sa. Terorizează pe oricine nu este de acord cu planurile sale și îl cheamă imediat la ordinea impusă de Sfintele Canoane.

În mod normal nu trebuia ales Patriarh, străin fiind de Ortodoxie și contestând în mod direct faptul ca Sfintele Canoane au fost scrise la inspiratia dumnezeiască a Duhului Sfant, așa cum acceptau Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Arhimandrit fiind, căuta să schimbe Sfintele Canoane. La propriu vorbind, purtarea sa este o blasfemie la adresa Sfinților Părinți și a inspirației dumnezeiești a Sfintelor Canoane. Ulterior a fost votat Patriarh Ecumenic de către Mitropoliții Tronului Ecumenic. Oare aceștia nu cunoșteau pozițiile sale blasfemiatoare sau erau vulnerabili și au fost constrânși de puteri ostile și obligați să îl voteze pe actualul Patriarh? E posibil însă ca cei care l-au votat să aibă aceeași opinie cu Patriarhul. Dacă aceasta este situația, Ortodoxia nu are viitor. În orice caz, cei mai mulți mitropoliți îl laudă pe Patriarh pentru politica sa față de eterodocși și sunt alături de el în toate planurile pseudounirii cu eterodocșii. Numesc și ei drept Biserici canonice „Bisericile” ereticilor și participa la „tainele” lor, conferindu-le astfel valabilitate și legalitate. Ortodoxia este trădată din interior. Adevărul Bisericii este identificat cu erezia de către Patriarhia Ecumenică în întreaga lume. Sfintele Canoane sunt disprețuite, calificate ca lipsite de valoare pentru zilele noastre chiar de către cei care sunt chemați să le păzească precum „lumina ochilor”. Patriarhia Fanariotă nu își are nici pe creștinii săi și nu mai poate influenta pe ortodocșii altor țări. Patriarhia de la Constantinopol există doar ca Patriarhul să poată exercita o anumită politică și să acumuleze milioane de euro din fonduri secrete ale statului grecesc și din alte surse. Toate acestea se desfășoară în afara hotărârilor Sinodului Panortodox. Sinodul acesta nu poate fi convocat, pentru a fi legalizate aceste decizii arbitrare. Și chiar dacă ar fi fost posibilă convocarea Sinodului, este puțin probabil că Patriarhul Ecumenic și-ar putea impune deciziile.

Totalitatea ortodocșilor slavi nu sunt de acord cu ”eliminarea” Sfintelor Canoane și a deciziilor Sinoadelor Ecumenice. Ei sunt fideli Simbolului credinței noastre. Adică, Biserica este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, iar Unirea cu eterodocșii poate fi realizată doar prin revenirea ereticilor la Ortodoxie. Pe de altă parte, Patriarhul Ecumenic și susținătorii săi declară: Unul este Hristos, mai multe sunt Credințele și Adevărurile „Bisericilor”, multe și legale sunt tainele etc. Cei care l-au ales Patriarh Ecumenic fără a fi vulnerabili au o mare responsabilitate față de Ortodoxie, dat fiind faptul că îi cunoșteau pozițiile. Precum și toți cei ce tac și nu se opun acestei identificări a eclesiologiei ortodoxe cu cele eretice, trebuie să-și dea seama că în felul acesta încurajează planurile Patriarhului la care lucrează de când era arhimandrit.

Răposatul Patriarh Ecumenic Atenagora, în colaborare cu papistașii, a pus bazele unirii mincinoase. Actualul Patriarh a pus în funcțiune ”buldozerul” care să distrugă temelia Adevărului Ortodox în favoarea pseudounirii. Nu s-a gândit la consecințe. Nici la tulburarea sufletelor. Se comportă asemenea unui înalt dirituitor al Noii Epoci și al curentelor subversive ale Americii, a căror misiune este pseudounirea ortodocșiilor cu creștinii eretici, fără ca aceștia să-și repudieze convingerile eretice. Dacă s-ar fi purtat ca un Patriarh pe care îl doare pentru credincioșii săi, ar accepta sfaturile date de grupul celor ce se împotrivesc ecumenismului. Din acest grup fac parte mitropoliți, stareți, sfinte mănăstiri, profesori de teologie de mare renume, recunoscuți chiar și în cercurile ereticilor. Este dureros faptul că cinstiții preoți și poporul credincios au ajuns să ceară Patriarhului să oprească această predică eretică care se desfășoară pe față, dat fiind faptul că „Bisericile” eretice sunt numite canonice, Biserica este divizată, tainele ereticilor sunt considerate canonice, erezia filioque nu mai este socotită un impediment în calea unirii etc. Și totuși dumnealui își continuă lucrarea distructivă. Imaginați-vă ce se întâmplă într-o familie în care copiii, vătămați de purtarea cu totul anormală a tatălui lor, încearcă să-l facă să se poarte cu chibzuială, îi cer să se întoarcă pe „drumul drept”, dar tatăl continuă cu aceeași purtare, care va avea ca rezultat distrugerea completă a familiei.

Un asemenea efort de recuperare face Mitropolitul Pireului și dimpreună cu el toți mitropoliții care se opun papistașilor și ecumeniștilor, și soborul monahilor și al clericilor, care au fost autorii și semnatarii Mărturisirii de Credință. Toți îi cer să pună capăt trădării Credinței și desconsiderării Simbolului Credinței și a Sinoadelor Ecumenice. Dar persoana care se află astăzi pe Tronul Patriarhiei Ecumenice și care este apropiată diriguitorilor Noii Epoci încearcă să pună cât mai repede semnul egal între Ortodoxie și aberațiile eretice, ca să poată servi astfel planurilor falsei uniri.

În mod sincer credem că această înjosire poate fi oprită numai de către Sfântul Munte. Acesta este dator să pună capăt relațiilor de teroare care i-au fost impuse de Patriarh. Știm bine că din punct de vedere al Chartei Statutare, Sfântul Munte aparține administrativ Patriarhiei Ecumenice. Viața lui duhovnicească însă trebuie să fie liberă. În conștiința grecilor și a credincioșilor, Sfântul Munte este legat de noțiunea de libertate și de lupta pentru Credință.

[…]

Stim bine că este foarte probabil ca Mitropolitul Pireului să fie persecutat pentru pozitiile sale. Să fie pregătit pentru toate! Apără Ortodoxia si se luptă împotriva falsei uniri. Majoritatea va fi de partea sa. Minoritatea stă alături de trădătorii Credintei. Asa cum s-a întâmplat si la Florența. Atunci clerul si poporul au anulat pseudounirea. si acum se va întâmpla la fel. Cei care ne împotrivim unirii suntem majoritari. Între acestia sunt multi tineri care cunosc dogma credintei si problemele bisericii mai bine decât cei care se ocupă cu ele. Orthódoxos Týpos cere Mitropolitului Pireului să rămână statornic si să ducă mai departe planul de apărare a Ortodoxiei, așa cum face si acest ziar de cincizeci de ani încoace. Si dacă va constata că trădarea Credintei continuă, este dator să organizeze o adunare a credinciosilor pentru apărarea acesteia la Pireu sau Salonic, netinând seama de consecinte si de comentariile negative ale mass-media.

Traducere Mihail Ilie (G.O.)

Cititi va rog mai multe in articolul fratelui Graiul Ortodox: