ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
Această lucrare a părintelui Patrick ne pune în lumină raporturile din interiorul Bisericii Ortodoxe, și anume: raporturile din interiorul ierarhiei, raporturile dintre ierarhie și mireni, raporturile dintre Bisericile Locale și raporturile dintre Mitropolii și Patriarhii și Scaunul Romei în primul mileniu. Lucrarea de față explică cum Scaunul Romei îl are ca fondator pe Sfântul Apostol Petru, cel dintâi dintre Apostoli. Petru se consideră împreună presbiter cu presbiterii Bisericii (conform I Petru 5,1) și de aceea relațiile din Biserică nu sunt niște relații de tip subordonare sau piramidale, nu sunt despotice sau dictatoriale, adică nu sunt relații de tipul celor pe care le găsim la papistași (Romano-Catolici), unde Papa are autoritate absolută în orice eparhie și în orice episcopie. Relaționarea în Biserică este una de tip colegial, simfonic, în care Primatul întotdeauna respectă și lasă libertate fiecărei eparhii. Nu există un Episcop al Episcopilor. Relațiile dintre toate mădularele Bisericii fiind, așa cum în chip magistral le numește părintele Patrick, Relații Theotice, Îndumnezeitoare. Libertatea unui Episcop de a judeca și de a conduce este valabilă doar dacă nu este tiranic și urmează Evangheliei și Canoanelor.
Așa cum Hristos Întrupat este persoană reală, palpabilă, prezentă fizic cu Trupul, așa și ierarhia Bisericii este prezentă real, palpabil, iar Biserica este acolo unde există ierarhia. Acolo unde nu mai este prezent lanțul ierarhiei nu mai e nici Biserica lui Hristos. De aceea nu există o “Biserică invizibilă” sau o “Biserică în construcție”, Biserica fiind doar Biserica Ortodoxă cea Una și Unică.
Ierarhia nu-L înlocuiește pe Hristos, ci îl iconizează pe Hristos, prin ierarhie Hristos este prezent. În cadrul participării noastre la Împărăția Cerurilor pe pământ, și anume Sfânta Liturghie, avem synthronos (scaunele împreună). În acest synthronos Episcopul împreună cu Presbiterii alcătuiesc Corul Apostolilor și se sfătuiesc în problemele Bisericii. Episcopul nu este un tiran, el nu poate lua decizii de unul singur, ci doar împreună cu Corul Presbiterilor.
Această lucrare combate clericalismul dar și orice mișcare anti-ierarhie, pentru că arată că a fi în Biserică înseamnă a fi în relație cu Presbiterii Bisericii, cu Episcopul Bisericii Locale, iar Episcopii în relație cu Mitropolitul lor și Mitropoliții în relație cu Patriarhul lor, iar la nivel universal, Patriarhii în relație cu Primul Scaun. Clericalismul reprezintă o înțelegere greșită asupra Ierarhiei Bisericii având la bază idea că Papa ar fi un super Episcop, adică toată puterea preoției ar fi învestită doar în Papă și el o dă către Cardinali, Episcopi și Preoți, care sunt vicari ai lui. Aceasta teorie după model papist o găsim din păcate și în unele Biserici Ortodoxe locale, unde se consideră că doar Episcopul este învestit cu Har, iar preotul este doar mâna Episcopului în parohie, adică Presbiterii ar fi vicari ai Episcopului.
Părintele Patrick arată în această lucrare că Episcopul este întru totul egal cu preotul, iar singurul lucru care diferențiază cele două trepte este faptul că Episcopul a fost învestit de Biserică cu Darul de a hirotoni. Ordinul Presbiterilor și cel al Episcopilor sunt, în esență, funcții egale în slujire. Astfel, nu există un Har superior Harului Presbiteriei, atât Presbiterul cât și Episcopul săvârșind aceeași Liturghie. Episcopul este capul Presbiterilor drept primul între egali, episcopul deci conduce împreună cu Presbiterii, așa cum Sfântul Apostol Petru se consideră împreună-Presbiter cu toți Presbiterii Bisericii.
Relația dintre conducătorul unui Sinod Episcopal și ceilalți Episcopi este legată de relația dintre un Episcop și Presbiteri, relație ce trebuie să fie una de Sinodalitate. Episcopatul și ordinul Presbiterilor există fiindcă sunt uniți în jurul unui Primat (conducător), ei nu sunt autosuficienți în lipsa conducătorului Sinodului. Parohia cu Presbiter și credincioși este forma de organizare de la începutul vieții creștine, Parohia reprezintă Biserica în Catolicitatea Ei atunci când este în comuniune cu celelalte parohii și cu Episcopul, care nu are rolul de a controla ci de a ajuta Parohia.
Lucrarea aceasta combate de asemenea erezia etnofiletistă, demonstrând că ierarhia nu se limitează la neamuri, iar o Biserică Locală nu poate rămâne în Biserica Universală decât raportându-se la celelalte Biserici Locale. Astfel, Biserica transcende naționalismul. Este combătută de asemenea gândirea de tip protestant în ceea ce privește ierarhia, arătându-se că Biserica nu poate fi văzută ca abstracțiune, ci ca prezență fizică într-un anume loc și că este necesară prezența Episcopului sau a Presbiterului în acel loc.
În cadrul relațiilor de îndumnezeire, o parohie rămâne în Biserică atâta timp cât este unită cu Episcopul eparhiei din care acea parohie face parte, aceasta pentru a păstra unitatea Bisericii, Biserica fiind întreagă (desăvârșită) în fiecare loc. Însă există un singur motiv de îngrădire față de Episcop și anume atunci când el învață o erezie condamnată fie de Sinoade, fie de Sfinții Părinți, conform Canonului 15 de la I-II Constantinopol. Este de menționat faptul că această îngrădire se face numai față de Episcopul locului care învață erezia, nu față de Biserică.
Ținem să subliniem faptul că autorul aduce în discuție teoria euharistică a lui Zizioulas și arată că Zizioulas face din relația cu Hristos o relație cu un obiect (Sfintele, Obiectele, Euharistia) în loc să fie cu o persoană, și anume cu Fiul lui Dumnezeu. În Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur s-a păstrat formularea “sfintele sfinților”, însă formularea corectă este “Sfântul sfinților”.
Părintele Patrick Ramsey scoate în evidență de asemenea faptul că Taina Botezului, precum și Taina Euharistiei sunt taine exclusive ale Bisericii Ortodoxe și arată faptul că poziția Sfântului Ciprian de Cartagina, care cerea în Sinod botezarea tuturor ereticilor, este aprobată la nivel ecumenic de Biserică. Sfântul Vasile cel Mare spune de asemenea că poziția aceasta a Sf. Ciprian este poziția Bisericii, iar Canonul I și Canonul II de la Sinodul Trulan confirmă de asemenea învățătura Sf. Ciprian. Prin urmare, ereticul nu poate boteza, pentru că dacă cineva nu e unit cu Hristos nu poate aduce pe altcineva în unire cu Hristos, iar primirea în Biserică se face numai prin Botez.
Modelul ierarhiei Bisericii îl găsim în Primul Legământ (Vechiul Testament), în care Moise conduce poporul lui Israel împreună cu cei 70 de Presbiteri. Parohia o vedem prezentă ca formă de organizare bisericească locală încă de la începutul creștinismului, fiind condusă de un Presbiter.
Fiecare Episcop este în locul Sfântului Apostol Petru, iar Presbiterii stau pe tronuri și conduc și judeca împreună cu Episcopul.
Scopul relațiilor în Biserică este îndumnezeirea omului, care, așa cum spune părintele Ioannis Romanides, se realizează de către terapeuți sau medici spirituali. Episcopul si Presbiterul trebuie să aibă metoda de vindecare a Sfinților Părinți, nealterată prin dogme greșite. Cele trei trepte ale unirii omului cu Dumnezeu sunt curățirea de patimi, luminarea și îndumnezeirea propriu-zisă.
Omul, fiind icoană a lui Dumnezeu, are libertate și autoritate. Ierarhia Bisericii trebuie să respecte această libertate pentru că nu există o ascultare în afara Evangheliei. Fiecare conduce în casa sa, fiecare Episcop conduce în eparhia sa, fiecare Presbiter conduce în parohia sa.
Așa cum am expus la începutul Prologului, existența ierarhiei are ca scop unirea umanității cu Hristos. Scaunele Episcopale întemeiate de Sfântul Apostol Petru sunt Roma, Alexandria și Antiohia. Roma nu era în frunte singură, ci împreună cu Alexandria și Antiohia.
Datorită unei înțelegeri greșite și a unei dorințe de minimalizare a rolului Episcopului Romei în Biserica primelor veacuri, unii scriitori bisericești au încercat să nege primatul petrin, ceea ce a făcut ca mulți căutători sinceri ai adevărului să caute în papism (Romano-Catolicism) Biserica, înțelegând greșit raportul dintre Petru și ceilalți Apostoli.
Părintele Patrick pune acest raport dintre Petru și Apostoli în lumină, respectând gândirea Bisericii în această privință, având acea onestitate care aduce raportul corect și o viziune clară a primatului în Biserică. Neortodocșii nu sunt membri ai Bisericii pentru că nu au comuniune cu ierarhia ortodoxă, prin aceasta fiind lipsiți de relațiile îndumnezeitoare, care necesită unitate într-un singur Dumnezeu. Chiar dacă ar avea ortodoxia credinței, forma botezului prin afundare și euharistia, totuși, prin lipsa ierarhiei, nu au parte la îndumnezeire, nu au comuniune cu Hristos. Însă, întreruperea comuniunii cu presbiteri și episcopi ai ierarhiei care alterează Evanghelia și Dogmele nu duce la întreruperea relației de îndumnezeire, ci din contră, o păstrează.
Vă recomand din toată inima să citiți acest studiu care face lumină în raportarea corectă asupra ierarhiei!
Protopresbiter Matei Vulcanescu
Cartea se poate achiziționa de la:
http://www.docuprint.ro/editura.html
0744 774 818, [email protected]
Sau
https://www.librariasophia.ro/studii-teologice/biserica-relatii-indumnezeitoare-16228.html
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Doamne ajuta! Abia astept sa cumpar si eu cartea, insa am o retinere cu privire la “primatul petrin” in primele veacuri. Sf.Nectarie de Eghina vorbeste ca Sf.Ap.Petru nu a calcat la Roma, Sf.Traditie vorbeste vag despre asta. Ar fi o eroare rostogolita inca din primele veacuri, iar Sf.Scriptura neaga clar orice venire la Roma a Sf.Ap.Petru. Sf.Nectarie face si o cronologie “istorica” a Sf.Ap.Petru, aratand ca misiunea de increstinare a Apusului este opera directa a Sf.Ap.Pavel, nicidecum a Sf.Ap.Petru..Cautati cartea Sf.Nectarie ” De ce papa si supusii lui s-au despartit de Biserica lui Hristos”…Eu as fi mai rezervat cu teoria petrina..