Sistemul sinodal al Bisericii a fost înlocuit cu autoritatea unui Întâistătător în stil papist la nivel de Autocefalie și la nivel ecumenic prin mincinosul „Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe” din Creta 2016.

De aceea unii au numit acest „Sinod” o Sinaxă lărgită a unor Întâistătători împreună cu însoțitorii lor, iar Arhiepiscopul Anastasie al Albaniei a mărturisit că un astfel de Sinod nu este o copie a vechilor Sinoade ci este un Sinod de tip nou, care nu a mai fost în istoria Bisericii.

Întâistătătorii Bisericilor Locale au doar funcție administrativă, ei nu se deosebesc cu nimic de niciun episcop al celei mai mici eparhii din Biserica Ortodoxă. Ei nu au dreptul să hotărască singuri în numele Bisericii, ci doar împreună cu Sinodul, adică împreună cu toți episcopii Bisericii locale.

La Creta prin așezarea a celor zece Întâistătători dar și prin limitarea participarii episcopilor la deciziile Sinodului s-a produs anularea sinodalitații și promovarea a 10 papi mai mici având drept cap un papă peste acești papi care hotărăsc singuri toate în Biserică.  Fiecare Biserică locală a avut  un singur vot, iar Întîistătătorii au avut puterea decizională fără consultarea episcopilor, a preoților, a teologilor, a mirenilor care nu au avut nici un drept la cuvânt la Sinod, așa cum ar fi fost normal într-un Sinod Ortodox.

S-a anulat astfel sinodalitatea, s-a produs o ruptură organică între cei 10 Întâistătători și Pleroma Bisericii (corpul Bisericii-episcopi, presbiteri, diaconi, mireni). Este ceea ce se numește clericalism. Această metodă selectivă este anti-Evanghelică, anti-episcopală, anti-ierarhie.

Unul din produsele Cretei este (pe lângă pecetluirea ideii de desființare a granițelor Bisericii prin creearea unei false conștiințe de-a dreptul blasfemice, cum că Biserica lui Hristos este mai mult decât Biserica Ortodoxă, Biserică ce se va recompune prin restaurarea unei unitații pierdute)  acordarea de către Patriarhul de la Constantinopol a autocefaliei unor schismatici (lipsiți de succesiune apostolică) în Ucraina. În baza Cretei lucrul acesta este posibil, având în vedere că acolo se specifică faptul că există Biserică și înafara Bisericii Ortodoxe, nedeplină, dar există, deci poate fi recunoscută, acordată Autocefalie, declarată ortodoxă fără pocăință și fără lepădarea de schismă și erezie în prealabil, fără reprimirea în Biserică.

Iată ce afirmă Patriarhul Ecumenic: „În calitate de Biserică Mamă, este logic să dorim restaurarea unității trupului eclezial divizat din Ucraina, un popor credincios de zeci de milioane, botezați și luminați prin purtarea directă de grijă și activitatea misionară a Tronului Ecumenic.”

Deci pentru Constantinopol schismaticii și ortodocșii formează împreună un trup eclesial… care este divizat.

Patriarhia Română vine cu ideea de a se rezolva problema din Ucraina printr-o Sinaxă a Întâistătătorilor (după modelul cretan).  Cu alte cuvinte se observă aceeași mentalitate papistă. Întâistătătorii să decidă, nu Biserica, nu Sinodul Ecumenic, nu Pleroma.

Din păcate lipsa de sinodalitate la nivel de Sinoade locale se reflectă și la nivel panortodox, unde micii papi decid „soarta” Bisericii, sau, mă rog, așa cred ei…

Această racilă a dictatoriatului Întâistătătorilor bântuie Biserica Ortodoxă din perioada turcocrației când Patriarhul Constantinopolului a fost numit Etnarh de către Sultan. Perioadă în care Biserica nu a fost în libertate. Acum însă această stare nu este justificată sub nici o formă.

Biserica Ortodoxă trebuie sa iasă din captivitatea Babilonică a ereziei ecumeniste și a papismului și trebuie ca sistemul sinodal să fie din nou funcțional. Mirenii, ca parte integrantă a Trupului Bisericii nu sunt niște oi necuvântătoare ci sunt preoție împărătească, primesc harisme ale Duhului Sfânt și au rol în Sinoade, au dreptul la cuvânt în Sinoade.  Până și sinoadele eretice papiste  au fost mai democratice decât Creta.