Caderea comunismului – New Age distrugerea valorilor – Ecumenismul si ecologismul, Miscarile ecologiste -Singura cale de mantuire- Biserica Ortodoxa- numai Hristos mantuieste in Biserica Ortodoxa. -ortodocsii sunt caracterizati drept fanatici, intoleranti, lipsiti de iubire de catre New Age-isti. – miscarea ecologista  adorarea creaturii in locul Creatorului.  Patriarhia Ecumenica se amesteca in miscarea ecologista. -Patriarhul Ecumenic  se ruga cu toti paganii catre o sfera alaturi de ecologisti- cadere mare! -cultivarea fricii de o catastrofa ecologica este de la demoni. -Dumnezeu sa invinga ereziille.

https://www.youtube.com/watch?v=gEG6IQHcKzI

IPS Serafim de Pireu si preot Matei Vulcanescu

      http://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/26792-2014-09-19-09-54-37

Predica Înaltpreasfințitului Serafim al Pireului la Vecernia de sâmbătă seara,
6 septembrie 2014, în Mangalia cu tema:
”Noua Eră” cea veșnic tânără a lui Hristos și vechea ”Nouă Eră” a antihristului”
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Excelența Voastră, domnule primar,
Iubiți frați în Hristos,
Noua Eră a lui Hristos, noua creație și oamenii cei noi. Lucrarea înnoitoare a Bisericii
Cu câteva zile în urmă, pe 1 septembrie, a început noul an bisericesc. În pericopa evanghelică a acestei sărbători este cuprinsă și profeția mesianică a proorocului Isaia, supranumit și ”al cincilea evanghelist.”1. La sfârșitul profeției este înfățișat Mesia Iisus Hristos, care spune că printre multele aspecte ale lucrării Lui mântuitoare a fost și aceea de ”a binevesti anul bineprimit al Domnului”, de a predica începutul noului an al
Domnului, care este bineplăcut lui Dumnezeu și oamenilor.
Această referire la noul an, la ”anul bineprimit al Domnului” este motivul pentru care Sfinții Părinți ai Bisericii au stabilit să se citească această pericopă evanghelică pe 1septembrie, când începe noul an bisericesc.
Însă, în afară de acest sens restrâns, care limitează temporal expresia ”anul bineprimit al Domnului” la un an, majoritatea exegeților biblici, vechi și noi, dau un sens mai larg acestei expresii, un sens cu caracter hristologic: ”anul bineprimit al Domnului”, pe care l-a predicat Hristos, înseamnă era sau perioada cea nouă pe care o inaugurează Hristos, adică epoca mântuirii, ce durează de la Întruparea Lui și până la cea de-a doua Sa Venire.
Așadar, având ca bază această interpretare mai bună și mai potrivită, învățându-i Hristos pe oamenii din Nazaret că această profeție a lui Isaia se referă la El Însuși (”Astăzi s-a împlinit această scriptură în urechile voastre”), a predicat începutul noii ere, al noii perioade din istoria umanității, al epocii mântuirii și a izbăvirii oamenilor de păcat și din moarte. Această nouă eră, care a început prin învățătura și prin lucrarea mântuitoare a
lui Hristos, este continuată de-a lungul secolelor de către Biserica Ortodoxă, care, conform unei formulări foarte frumoase, este ”Hristos extins peste veacuri.”
Biserica Ortodoxă este însuflețită, ținută unită, luminată și sfințită de Sfântul Duh, Care e prezent permanent în ea și Care transmite credincioșilor harul Lui cel necreat și de viață făcător. Acest har al lui Dumnezeu, care 1 Luca 4, 7-22.  2 se transmite prin lucrarea și prin învățătura lui Hristos și prin acțiunea și lucrarea Sfântului Duh, nu este creat,
ci necreat, e energie dumnezeiască, așa cum au învățat toți Sfinții Părinți ai Bisericii, în special Sfântul Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului. Harul nu se învechește, nici nu îmbătrânește, așa cum se se uzează învățăturile și lucrările oamenilor creați.
Câte teorii și învățături au fost dezvoltate de filosofii antichității, de sociologi, moraliști, juriști, politicieni reformatori și care, ca lucrări și produse ale oamenilor, au fost apoi depășite și s-au stins? Toate cele create se distrug și se descompun. Însă harul, energia necreată a lui Dumnezeu, care lucrează în Biserică, e nestricăcios și veșnic tânăr, nu are nevoie de reînnoire, cu atât mai puțin de înlocuire de invenții omenești, care se învechesc și îmbătrânesc repede, fiind înlocuite cu altele.
Iar această veșnicie și permanență a lui dumnezeiască, caracterul lui mereu nou și înnoitor îl face să răspundă la nevoile oamenilor tuturor epocilor, care au nevoie mereu de energia și ajutorul dumnezeiesc, ca să se izbăvească de rău și de moarte, care sunt legate de firea căzută a omului. Hristos Însuși a declarat că cerul și pământul vor avea un sfârșit, însă cuvintele Lui vor avea valoare veșnic2. Nici o literă, nici o virgulă, adică nici
cel mai mic element din învățătura Lui nu urmează să se schimbe   3.
Și Sfântul Apostol Pavel – cel numit și gura lui Hristos, vasul cel ales – atrăgând atenția asupra pericolele datorate posibilei încercări umane de schimbare sau de falsificare a Evangheliei lui Hristos, spune în Epistola către Galateni că chiar și dacă un înger însuși din cer vă va învăța ceva diferit de cele pe care eu v-am învățat, să fie anatematizat: ”dar chiar dacă noi sau înger din cer v-ar propovădui altceva decât ce v-am binevestit noi,
să fie anatema!”4 Hristos anunță și faptul că le va reînnoi pe toate. ”Iată, Eu le fac pe toate noi.” Face să dispară toate cele vechi, lacrimile, durerea, moartea, stăpânirea răului, ”căci cele dintâi lucruri au trecut.”5 Prin Hristos, potrivit învățăturii Sfântului Apostol Pavel, ”dacă este cineva întru Hristos, el este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată că toate au devenit noi.”6 Oamenii trebuie să se lepede de omul cel vechi, care este distrus de patimile și de
dorințele lui și să se îmbrace în omul cel nou, care a fost creat după voia lui Dumnezeu, din materie nouă: ”Să vă dezbrăcați de omul cel vechi al fostului vostru fel de viață, care se strică prin poftele înșelăciunii, să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, cel zidit după Dumnezeu, în dreptatea și în sfințenia adevărului.”7
Din epoca când a predicat Hristos și când a inaugurat această eră nouă, această nouă perioadă a mântuirii, potrivit profeției lui Isaia pe care Hristos Însuși a citit-o în sinagoga din Nazaret, ”a binevesti anul bineprimit al Domnului” până astăzi și până la sfârșitul veacurilor lumea s-a umplut și se va umple de ”oameni noi”, de oameni sfinți, zidiți din materia cea nouă a harului cel necreat al lui Dumnezeu, materie care nu se distruge, nu se învechește, ci îi păstrează pe oameni într-o permanentă tinerețe duhovnicească, chiar dacă trupește îmbătrânesc și mor: ”chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi.”8
Omenirea cea stearpă, neroditoare și nefertilă dinainte de întruparea lui Hristos, a început să rodească, să producă sfinți. Biserica Ortodoxă ne prezintă în calendarul ei mii de sfinți, iar alături de ei Biserica cea cerească numără alte milioane de oameni virtuoși care s-au mântuit. Noi toți, mult sau puțin, mai tineri sau mai bătrâni am avut și avem binecuvântarea să îi vedem des pe astfel de oameni, să cunoaștem astfel de oameni cuvioși în
zilele noastre, bărbați și femei, care dovedesc prezența permanentă a harului celui înnoitor al lui Dumnezeu.
”Noua Eră” (New Age) a masonilor, a sioniștilor, a ocultiștilor și a altora se opune
lucrării lui Hristos și a Bisericii
Diavolul cel invidios a făcut și face orice ca să împiedice această lucrare a lui Hristos și a Bisericii, cu toate că Hristos Însuși l-a biruit și l-a umilit prin viața Lui sfântă, prin pătimirea Sa, prin răstignirea pe Cruce și prin Învierea Lui. Toate puterile satanice ale întunericului, ale sistemului religios evreiesc și roman s-au aliat împotriva Lui ca să Îl zdrobească. Era, însă, posibil, să Îl învingă pe Dumnezeu? Hristos, Dumnezeu-Omul, le-a
2 Matei 24, 35: ”Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
3 Matei 5, 18: ”Înainte de a trece cerul și pământul, nici o iotă sau o cirtă (= mic semn grafic din alfabetul limbilor biblice) din Lege nu va trece până ce toate se vor împlini.”
4 Galateni 1, 8.
5 Apocalipsă 21, 4-5.
6 II Corinteni 5, 17.
7 Efeseni 4, 22-24.
8 II Corinteni 4, 16.
3 arătat oamenilor pentru prima dată drumul libertății, al ieșirii din captivitatea și robia răului și îi distruge”ca pe vasele olarului”9 pe cei tari și înverșunați. De 2000 de ani, prin prigoane externe groaznice și prin martirizarea creștinilor, prigoane care sunt continuate
până astăzi de islamul cel iubitor de sânge și antihristic, pe care îl apreciază și îl laudă unii dintre ”ai noștri”, și prin erodarea interioară a credinței prin erezii, puterile întunericului încearcă să anuleze, să împiedice lucrarea înnoitoare a lui Hristos și a Bisericii.
Se părea că au reușit acest lucru în secolul al XX-lea, când regimurile atee marxiste comuniste și luptătoare împotriva Bisericii s-au impus în majoritatea țărilor ortodoxe din Europa de Răsărit și mai ales în Sfânta și Marea Rusie și în România și au repetat prigonirile înfricoșătoare ale primelor secole creștine și au dat Bisericii o mulțime de noi mucenici, al căror sânge hrănește și însuflețește Biserica cea biruitoare și renăscută din aceste țări. Ca un turn de hârtie au căzut într-o singură noapte conducătorii comunismului cei luptători împotriva lui Dumnezeu și a Bisericii și au fost sfărâmați din nou de puterea Crucii, ”precum vasele olarului.” Însă fiara cu multe capete a răului, ca și hidra din Lerna, continuă să acționeze cu alte capete și mai periculoase, căci, transformată în înger de lumină, îi învață pe cei nebănuitori lipsiți de experiență că noua eră pe care a propovăduit-o Hristos și o pune în practică Biserica a eșuat în a-i ajuta pe oameni. Ei spun că s-a
încheiat epoca peștelui, a lui Hristos și începe epoca vărsătorului, a noului hristos, care e însă antihristul.
Și pentru că ei știu că tot ceea ce este nou, inedit îi impresionează și îi atrage pe oameni, și-au numit ”New Age (Era Nouă)” mișcarea lor antihristică, atee și eclesiomahă, care va instala mult lăudatul ”Sistem Nou” al lucrurilor, care îndreptățește și legiferează toate păcatele și patimile oamenilor, spre care îi conduce și pe tineri: desfrânări, adultere, homozexualitate, chiar și zoofilie, prin așa-numita eliberare și educație sexuală,
dizolvarea familiei prin înlesnirea divorțurilor și prin contractele de liberă conviețuire și căsătoriile homosexualilor, muzică și distracție (divertisment) satanică, scăderea patriotismului, defăimarea țărilor și revizuirea istoriei și a credinței tradiționale și multe altele, care nu pot fi numărate toate.

Promotorii ”Noii Ere”. Ecumenism și ecologie. Scopurile lor fundamentale
Vom pomeni cu numele câteva dintre aceste capete ale Hidrei din Lerna, ale antihristului și vom semnala numai două caracteristici ale așa-zisei ”Ere Noi”, care vrea să întoarcă omenirea la lumea învechită și imorală a epocii dinainte de Hristos, la robia și tirania lui Lucifer, să excludă, dacă poate, ”noua creație” și pe ”omul cel nou” al lui Hristos și al Bisericii, să înceteze Biserica Ortodoxă să mai facă sfinți, care îl deranjează și îl alungă
pe diavolul și pe slujitorii lui. Așadar, împreună-formatori ai acestei vechi ”Epoci Noi” sunt: sionismul, masoneria, ocultismul, teosofia, neoidolatria, iar odrasle ale tuturor acestora sunt ecumenismul și
miscarea ecologista, care are legătură cu sărbătoarea de astăzi a noului an bisericesc, așa cum vedea în continuare.
Panerezia ecumenismului, care a chinuit și a stricat interior Biserica de-a lungul întregului secol XX, și puterea ei distrugătoare a atins punctul ei culminant în zilele noastre, devreme ce a reușit să convertească un mare număr de clerici și de teologi, propovăduiește prin legăturile sale intercreștine și interreligioase că nici Hristos, nici Biserica nu sunt singurele căi de mântuire, susține și dezvoltă, ajutată de centrele întunecate pe care le-am menționat, că oamenii se mântuiesc și în alte religii, în iudaism, islam, budism, chiar și prin idolatrie, dar și în ereziile creștine ale papismului, protestantismului și monofizitismului.
Adică această panerezie pune semn de egalitate din punct de vedere soteriologic între creștinism și Biserică pe de o parte și alte religii și erezii pe de alta și combate cu vehemență ideea că numai Hristos mântuiește, El este Lumina, Adevărul și Viața, combate faptul că mântuirea nu există nicăieri altundeva și că numai Biserica
Ortodoxă, care a păstrat autentică și nedenaturată învățătura Mântuitorului Hristos și a Sfinților Apostoli, se identifică cu Una, Sfânta, Soborniceasca (Catolica) și Apostolica Biserică cea mântuitoare și păstrătoare a harului.
Cei care continuăm să arătăm și să propovăduim, potrivit învățăturii Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți ai Bisericii, unicitatea mântuitoare și exclusivitatea Evangheliei și a Bisericii suntem caracterizați drept fanatici, intoleranți, lipsiți de iubire. Mulți dintre noi adesea suntem defăinați și ocărâți și suntem prigoniți în multe feluri. Iar dacă s-ar vota și în Grecia legea celebră a antirasismului, care este în vigoare în America și care îți interzice să folosești anumiți termeni înjositori precum erezie, rătăcire etc, am ajunge și la închisoare.
9 Vezi Slava Laudelor slujbei Sfintelor Patimi din Sfânta și Marea Joi, după Evanghelia a IX-a: ”Dezbrăcatu-M-au pe Mine de hainele Mele și M-au îmbrăcat cu haină roșie; pus-au pe capul Meu cunună de spini și Mi-au dat trestie în mâna cea dreaptă, ca să-i
sfărâm pe ei ca pe vasele olarului.”
4 Și desigur că toată această harababură interreligioasă continuă, tot acest sincretism nu este ceva nou, ci foarte vechi, care și-a pierdut puterea datorită învățăturii lui Hristos și care are ca și scop nu să îi ajute pe oameni să se mântuiască, ci să îi lipsească de mântuire, amăgindu-i că și acolo, în religia unde sunt ei se mântuiesc și nu este
nevoie să pășească pe singura cale care conduce la mântuire, calea lui Hristos și a Bisericii, ci să rămână în întunericul altor religii și al ereziilor, ca o nouă Galilee a neamurilor păgâne, care nu vede, însă, lumina cea mare, lumina lui Hristos care a strălucit în întuneric: ”Galileea neamurilor, poporul ce stătea în întuneric a văzut lumină mare și celor ce ședeau în latura și în umbra morții lumină le-a răsărit.”10

Vom încheia cu al doilea, după ecumenism, element distinctiv al ”Noii Ere” a antihristului, cu mișcarea ecologista. Din punct de vedere teologic și duhovnicesc ne pândește pericolul ca și Biserica Ortodoxă să fie atrasă de religia și de adorarea creaturii, adică de o nouă idolatrie, care este cultivată în mod metodic de această mișcare ca să fie adorată creatura în locul Creatorului. Nu este întâmplător faptul că asociațiile ecologiste de
pretutindeni de pe pământ și organizațiile politice ecologiste sunt conduse de atei și de luptători contra Bisericii.
Amestecul Patriarhiei Ecumenice în problemele legate de apărarea mediului înconjurător îmbunătățește mult profilul acestor organizații și îi potolește pe creștini. Ne-am mâhnit și mulți am fost surprinși când am văzut în fotografii de pe internet că la un congres de ecologie patriarhul ecumenic s-a rugat cu reprezentanții altor religii, cu mâinile împreunate pe piept în poziție de rugăciune, în fața unei sfere care reprezenta Pământul, cu siguranță
pentru a se mântui pământul sau, din punctul de vedere al unora, rugându-se către zeița pământ.
Pentru că, pentru majoritatea reprezentanților ”Noii Ere”, universul întreg este Dumnezeu, iar pământul este însuflețit și viu și rugăciunile lor îl vor trezi, devreme ce puterea sa cea dumnezeiască este așa de mare încât nu înțelege că este în pericol și nu poate să se opună primejdiei distrugerii lui. Este îmbucurător faptul că ziua de 1 septembrie, începutul anului bisericesc, stabilită de Patriarhia Ecumenică drept zi a mediului înconjurător, fapt
nemărturisit, necunoscut și de neînțeles pentru Sfinții Părinți ai Bisericii, nu a avut vreun ecou bisericesc, nici vreo formă de manifestare liturgică.
Cultivarea fricii de o catastrofă ecologică este de la diavolul. Ea ofensează mai întâi de orice credința în purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru conducerea și conservarea lumii. Dumnezeu e Creatorul și Păstrătorul lumii și toate se află sub puterea și îndrumarea Lui cea atotputernică. Și dacă am vrea să distrugem pământul printr-o irosire și exploatare irațională a resurselor lui, nu am putea. Nu stă în puterile noastre să facem aceasta,
ci ne este exterior acest lucru. Cu siguranță, creația ”suspină și suferă”11 datorită omului păcătos, adaptată fiind în mod pedagogic de Dumnezeu la comportamentul omului.
Natura se revoltă împotriva răului aflat în creștere și contra păcatului prin diversele manifestări ale răului natural, prin cutremure, inundații, furtuni, boli; natura însă se liniștește și se supune oamenilor sfinți. Prin urmare, cauza catastrofelor ecologice se află în comportamentul duhovnicesc și moral al oamenilor. Dacă oamenii ar fi fost învățați să trăiască în simplitate și modestie și nu ar fi irosit resursele naturale în lux, în desfrâu și în destrăbălări, nu ar fi existat probleme ecologice.
De aceea, oricâte programe de protecție a mediului înconjurător ar elabora și oricâte congrese ecologice ar organiza, realitatea ecologică nu este posibil să se schimbe dacă nu va fi precedată de schimbarea modului de gândire și a comportamentului oamenilor, dacă nu va fi ocrotit și purificat mai întâi mediul duhovnicesc de care, însă, nu sunt interesate organizațiile ”Noii Ere” a antihristului, ci dimpotrivă ele au ca scop să distrugă
principiile teologice și duhovnicești ale creștinismului, adică credința în Dumnezeu ca și Creator și Proniator al universului, dar și viața ascetică și modestă.12
Epilog
În cadrul imnelor sărbătorii Indictului (noului an bisericesc) nu își găsește loc nici o neliniște ecologică, ci sunt cereri ca să ne asigure Sfânta Treime Dumnezeu pâinea cea de toate zilele, să ne dea, din punct de vedere al condițiilor climatice, vremuri line și pașnice, pământului să îi dea roade bune și din cer să cadă ploi line, să
dea conducătorilor biruințe împotriva păgânilor celor fără de Dumnezeu, să învingă ereziile, să ne umple de dumnezeiasca Sa învățătură, cum a făcut în sinagiga din Nazaret, să ne încheiem calea pe noul an bineplăcând lui Dumnezeu, schimbându-ne în bine, cu fapte duhovnicești și să nu înceteze a ne acoperi cu mila și cu iubirea Lui de oameni.
10 Matei 4, 16. 11 Romani 8, 22: ”Căci știm că până acum toată făptura suspină laolaltă și suferă în durerile nașterii.”
12 Legat de aceasta vezi Protopresbiter Theodoros Zisis, Ortodoxie și ecologie, Tesalonic, 1994.
5
Înaltpreasfințite Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului,
Prea Cucernici părinți,
Excelența Voastră, domnule primar,
Iubiți frați în Hristos,
Să adăugăm și noi la acestea, pe baza celor ce le-am expus aici, cererile noastre. Să ne izbăvească Sfânta Treime Dumnezeu, cu rugăciunile dumneavoastră, Înaltpreasfințite, de așa-zisa ”Nouă Eră” a antihristului și de ramurile ei, ce au intrat în interiorul Bisericii și îl profanează prin ecumenism și să ne ajute în apărarea mediului duhovnicesc, care va izbăvi) și pe cel natural sau fizic. Amin.
Cu părintești binecuvântări,
Mitropolitul
SERAFIM al Pireului
(traducere din neogreacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu)