Iaras aplicam canonul I-II Constantinopol care afirma ca:

“cei ce pentru oarecare eres osandit de Sfintele Soboare, sau de Sfintii Parinti se despart de impartasirea cea catre intaiul statator al lor care predica eresul in public si cu capul descoperit l invata in Biserica, unii ca acestia din pricina ingradirii de sine de impartasirea cu numitul episcop inainte de cercetarea Sinodiceasca, nu numai ca nu sunt supusi certarii canonice, ci si de cinstea cea cuvenita dreptslavitorilor se vor invrednici, caci n-au osandit episcopi, ci mincinosi-episcopi si mincinosi-invatatori; si n-au rupt unitatea Bisericii prin schisma, ci s-au silit [astfel] a izbavi Biserica de schisme si dezbinari.” (vezi Pidalion).”

Rezulta clar ca cei care il pomenesc pe ierarhul eretic pana la condamanrea sinodului nu sunt nici ei in gresala si nu devin eretici.

Trebuie avut in vedere un aspect, anume ca nu negam existenta Harului Sfintitor la acesti ierarhi care predica erezia.

Biserica nu functioneaza dupa teoria vaselor comunicante.

Trebuie sa stim care a fost motivul pentru care parintele Iosif Isihastul a inceput sa pomenasca pe Patriarh.

Motivatia a fost ca zelotistii care nu il pomeneau incepusera sa creada ca nu mai exista Har Sfintitor la cei care pomeneau pe Patriarhul Ecumenic incepand sa Mirunga pe cei care veneau la ei.

Acestia cazusera intr-o extrema si de aceea Parintele Iosif Isihastul a simtit cu duhul ca este Har la cei care il pomeneau pe Patriarh.  Deci au inceput pomenirea Patriarhului. Asta nu insemna ca erau deacord cu el, dar ca sa nu se faca schizma in Biserica au revenit la pomenire.

Asa cum am spus, intreruperea pomenirii este un act pedagogic, iar in prezent erezia ecumenista a evoluat mult mai mult.  Deja am ajuns la 100 de ani de erezie propagata in Biserica Ortodoxa chiar prin unii ierarhi ai Ei, si in special Patriarhul Ecumenic.

Pe timpul lui Gherona Iosif Isihastul problema era mai mult cea a caledarului, dar astazi erezia a prins radacini muuult mai puternice incat se impune iaras o incetare a pomenirii Patriarhului Ecumenic.

Daca ne credem nevrednici sa intrerupem pomenirea suntem in gresala, pentru ca atunci cand e vorba de erezie nu e acelas lucru ca atunci cand un ierarh ar avea pacate morale personale.

Erezia te desparte de Hristos.

Intreruperea pomenirii duce la asuprire, la persecutii din partea ierarhilor ecumenisti.

Intreruperea pomenirii nu se face oricum.

Daca este pentru motive inchipuite, sau slabe, adogmatice, sau dupa capul fiecaruia atunci facem schizma in Biserica.

In cazul in care nu esti in directa comuniune cu ierarhul ce predica erezia si intrerupi pomenirea ierarhului tau ortodox, care nu e deacord cu incetarea comuniunii dintre el si alti ierarhi care ar fi ecumenisti atunci intri in schizma si pierzi Adevarul si iesi din Biserica lui Hristos asa cum au iesit asa numitii stilisti, sinoade paralele, slatioristi, GOC-isti, etc.

De aceea nu se poate juca cineva cu intreruperea comuniunii atata timp cat nu e direct implicat si ierarhul nu e smintitor si propagandist al ecumenismului.

Apoi pana la intreruperea comuniunii mai sunt si alti pasi: protestul scris si oral, marturisirea Adevarului in fata episcopului propagandist ecumenist, anuntarea credinciosilor asupra a ce greseste episcopul, si deabea ca ultima solutie este nepomenirea ierarhului.