Sinodul I-II Constantinopol, este cel care a dat celebrul canon 15 – ce reglementeaza cand si cum poate fi oprita de clerici comuniunea/impartasirea cu   Episcopul, Mitropolitul sau  Patriarhul     „pentru oarecare eres osandit de Sfintele Sinoade sau de Sfintii Parinti”

Eu asa inteleg acest canon, si anume ca poti intrerupe comuniunea numai in cazul in care invata pe fata, public, erezia – deci, tragem concluzia, nu din cauza unui simplu gand sau unei afirmatii in vreo discutie particulara, ci cu deadinsul.

[aici ar fi necesara, poate, o analiza a termenilor grecesti folositi in originalul grecesc si tradus in limba romana prin „eresul … il propovaduieste in public si-l invata cu capul descoperit” – desi mie termenul folosit in greaca, cel care da substantivul kerygma, mi-e clar ca are exact sensul de propovaduire/vestire a ereziei, o vestire intr-un sens negativ fata de kerygma/vestirea apostolilor];

Exista conditia  de a nu ridica un alt episcop in loc pana la judecata sinodiceasca, in cazul in care sinodul constata erezia si invartosarea in ea si il depunde pe episcop – oricum, episcopul nou va fi ridicat tot de catre Biserica in pleroma ei, nu doar de unii care observa erezia si ar face schisma;

In niciun caz nu se pune problema infiintarii unei ierarhii/Biserici/sinod paralel inainte de o condamnare, depunere oficiala si excomunicare nominala a episcopului/episcopilor eretici in cauza [in anumite cazuri au fost reprimiti direct in scaune de episcop sau doar ca mireni – si acesta ramane un lucru de studiat];

-desi sunt laudati cei care intrerup pomenirea episcopului, acestia  nu au voie sa rupa comuniunea cu restul Bisericii sau cu cei care inca il pomenesc pe episcop pana la sinodiceasca judecata, canonul lasand loc si pomenirii episcopului care invata erezia pana la judecarea sa de catre sinod – si este firesc, deoarce episcopul isi poate intelege greseala si se poate pocai in fata sinodului). „”

Importanta acestui canon este foarte mare si actuala, fiind invocat adesea de gruparile schismatice ortodoxe, dar interpretat intr-un mod gresit.

Speram ca la vreme cu bun prilej (si nu inainte de studia mai cu dinadinsul problema), blogul de fata sa trateze mai pe larg si problema intelegerii/receptarii si aplicarii de-a lungul timpului de catre Biserica a acestui canon precum si a modului in care au gandit Părinții din secolele de dinaintea acestui canon de secol IX. Desigur, in istorie se pot gasi pozitii mai mult sau mai putin dure sau acrivice, insa acest canon cu valenta aproape ecumenica reglementeaza ceva, iar acest ceva trebuie inteles si aplicat in consecinta.

Un articol asteptat al IPS IEROTHEOS VLAHOS: «Sinodul al VIII-lea Ecumenic condamnă ereziile papiste». SI O SCURTA INTRODUCERE TEMATICA despre Sinodul I-II Constantinopol si problema intreruperii pomenirii episcopului care invata erezia (conform canonului 15 al acestui sinod)

……………………………..