Asupra proiectelor de documente propuse spre aprobare catre Sfantul si Marele Sinod din Creta s-au facut o serie de critici din partea multor teologi si ierarhi din aproape toate Bisericile Locale. La Pireu in Grecia s-a desfasurat un Simpozion organizat de 5 Mitropolii numit « Sfantul si Marele Sinod, Pregatire mare, fara asteptari » care a strans teologi de marca ce au criticat dur atat organizarea cat mai ales un anumit proiect de document, si anume « Relatia Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii crestine ».
Acest text este foarte problematic din punct de vedere dogmatic, desi chiar in text se afirma ca acest Sinod nu se ocupa de Dogme, totusi se face referire la insusirile Bisericii de a fi Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca, dar si faptul ca Biserica Ortodoxa recunoaste existenta altor Biserici, care nu se afla in comuniune cu Ea. Acest text este un text eclesiologic, adica prin excelenta un text dogmatic, atata timp cat defineste Biserica in relatie cu alte numite « Biserici ». Textul pregatitor a fost amendat de mai multe Biserici Locale, printre care Bisericile Locale din Georgia, Bulgaria, Grecia si Rusia.
In lucrarea monumentala a parintelui american Peter Heers numita foarte sugestiv : “De la Conciliul II Vatican la Sinodul Panortodox” se fac foarte multe conexiuni intre teologia Conciliului II Vatican si Sinodul Panortodox, mai ales in privinta textului « Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul(ansamblul) lumii crestine » care poate fi interpretat usor in sensul pe care il da Conciliul II Vatican ce a dezvoltat o noua eclesiologie, care de acum nu se mai considera unica pastratoare a Adevarului sau « Extra Ekklesia nulla Salus » (Inafara Bisericii nu exista mantuire), ci considera ca exista elemente harice si mantuitoare si in afara granitelor vazute ale Bisericii Depline (cea Romano-Catolica).
Noua eclesiologie defineste Biserica Deplina(in cazul ortodocsilor, Biserica Ortodoxa) in raport cu Bisericile nedepline (Anticalcedonieni, Neoprotestanti, Protestanti, necrestini si chiar atei), dar care cauta sa ajunga la deplinatate prin Miscarea Ecumenica, prin asa-numitul Consiliu Mondial al Bisericilor.
Bazele acestei noi eclesiologii au fost puse de doi iezuiti – Congar si Rahner – iar apoi aceasta teorie a fost ratificata in Romano-Catolicism prin Conciliul II Vatican.
Aceasta teorie sau noua eclesiologie a fost preluata de Patriarhia Ecumenica prin profesorul mitropolit Ioanis Ziziulas, de aceea unii teologi au putut vorbi de o incercare de preluare in oglinda a acestei teorii Romano-Catolice si in Biserica Ortodoxa, incercandu-se a se influenta in acest sens Sinodul Panortodox, dupa cum au tras semnal de alarma multi teologi ortodocsi.
Pericolul schimbarii eclesiologiei ortodoxe (eclesiologie ce afirma ca nu poate exista Har, Energie necreata mantuitoare si sfintitoare, Taine, in afara granitelor Ei, delimitate clar prin Anatemele de la Sinoadele Ecumenice si Locale) este semnalat de multe voci care pretind ca se doreste a se acorda sau a se recunoaste existenta Harului Mantuitor-Sfintitor si a Tainelor in afara granitelor Bisericii, considerata pana acum doar Biserica Ortodoxa. Insa aceasta teorie nu are nici un temei in Traditia Bisericii, la Sfintii Parinti sau la Sinoadele Ecumenice de pana acum. Semnalul de alarma a fost tras de catre teologii Tselenghidis, Metallinos, Zisis, dar si de multi ierarhi ai Bisericii Greciei care au inaintat un memoriu semnal de alarma Patriarhiei de Constantinopol numit :
« Noua eclesiologie a Patriarhului Bartolomeu » care arata folosirea unei terminologii ne-ortodoxe in formularile oficiale ale Patriarhului care duc la o noua intelegere asupra Bisericii, care nu are legatura cu Evanglelia si Sfintii Parinti, care au arata o singura Cale, un Adevar Unic, un unic Botez intr-o Biserica Unica intemeiata de Hristos cel Unic Dumnezeu si Om.

preot Matei Vulcanescu