ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
http://www.viata-libera.ro/logare/1188-repetarea-botezului-ignoranta-teologica
Iata ce raspunde parintele Nicolae Necula, profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa Bucuresti:
“- Înţelegem că nu e posibil „al doilea botez”?
– Creştinii mai sunt numiţi hristofori, adică purtători de Hristos, efectul Botezului fiind cel de ştergere a păcatului strămoşesc, de moarte şi de înviere cu Hristos. Dacă Taina Botezului este săvârşită corect prin întreita afundare în numele Sfintei Treimi, păcatul strămoşesc fiind iertat, el nu se mai repetă.
Păcatele personale săvârşite de creştin după Botez se şterg printr-o viaţă aleasă a creştinului, în ascultarea de Dumnezeu, punând în faptă cuvântul lui Dumnezeu. După Botez, în diversele etape ale vieţii, păcatele creştinului sunt şterse şi prin Taina Mărturisirii şi a apoi prin unirea cu Hristos prin primirea Taina Sfintei Împărtăşanii.
– În ultimii ani, realitatea imediată ne oferă atâtea situaţii în care creştini de diferite confesiuni şi-au unit inimile prin căsătorie. Cum se procedează în aceste situaţii din perspectiva învăţăturii Bisericii Dreptmăritoare?
– Dacă credinciosul este în Biserica Romano-Catolică sau Luterană ori Calvină sau aparţine altor culte neoprotestante în care se săvârşeşte botezul în numele Sfintei Treimi şi doreşte să treacă în Biserica Ortodoxă, acestuia nu i se mai repetă Botezul, el fiind considerat creştin.
I se administrează doar Mirungerea, bineînţeles, în urma unei perioade de pregătire, de catehizare, şi a mărturisirii de credinţă făcută în scris şi declarată public de cel ce vine la credinţa ortodoxă.
Se administrează botezul doar dacă cel care urmează să fie încreştinat vine din spaţiul musulman, iudeu, hindus… În aceste situaţii, după o pregătire aşa cum urmau catehumenii în primele veacuri creştine, aceştia pot primi Taina Botezului, apoi, Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie.
– În aceste situaţii, cum e posibilă tripla afundare, fiindcă nu mai avem prunci, ci adulţi?
– Prin folosirea unor vase mai mari, pentru administrarea corectă a botezului.
– Sunt şi situaţii de ortodocşii care au trecut la o altă confesiune creştină. În această situaţie, cum se procedează?
– Botezul celor care trec la o altă confesiune Romano-Catolică, Greco-Catolică sau la alte secte nu trebuie să se repete. A repeta Botezul este o ignoranţă teologică, rea-voinţă şi dispreţ faţă de lucrarea harică a Duhului Sfânt. Referitor la acest aspect, teologul Paul Evdokimov spune „că nu ne situăm unii împotriva celorlalţi, nici alături de ceilalţi, ci în faţa tainei lui Dumnezeu”…”
Iata si replica mea:
CONDITIA BOTEZULUI ESTE MARTURISIREA DREPTEI CREDINTE A CELUI CARE SAVARSESTE BOTEZUL SI A PRIMITORULUI TAINEI BOTEZULUI, NU TIPICUL DE SAVARSIRE, ADICA NU MODUL IN CARE E FACUT(PREFERABIL AFUNDARE, DAR POATE FI SI STROPIRE, SPALARE, ETC). Acestea sunt amanunte, care daca vor capata greutate vom intra intr-un domeniu magic ce nu are de-a face cu credinta ortodoxa. Forma canonica (corecta) a Botezului fiind desigur AFUNDAREA de trei ori in numele Sfintei Treimi.
Intr-adevar Taina Botezului nu se repeta. Dar aceasta numai in cazul in care a fost savarsita de un ortodox!
Dar sa vedem ce este Taina Botezului.
Conform invataturii lui Hristos Biserica este Una, asa cum confirma si Crezul: “Cred intr-Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”
De aici rezulta faptul ca gruparile crestine ce se gasesc in afara Bisericii celei Una (care este Unitara in Doctrina, Morala, Cult si Conducere Bisericeasca) nu pot fi recunoscute drept Biserici.
Daca avem corectitudine patristica, pentru termenul Biserica nu exista plural, ci doar singular.
Atunci cand ne referim la Biserica ca si cladire, limba greaca foloseste denumirea de NAOS, care insemna nava, corabie si care suporta pluralul.
In schimb EKKLISIA nu suporta plural, ci numai singular, asa cum spune Hristos prin Sf Pavel: “Un Domn, O Credinta, Un Botez” deci o Biserica. Mai exista doar termenul Biserica Locala, care defineste Biserica Ortodoxa intr-un anumit loc.
Iata ca Sfinte Taine (inclusiv Botez si Preotie) nu exista in afara Bisericii (iar acest lucru ni-l spune Sfantul Vasile cel Mare).
Faptul ca un Romano-Catolic sau un protestant pronunta formula corecta a Botezului in numele Sfintei Treimi nu declansaza un efect magic de botezare.
Prima conditie a Botezului este ca cel care boteaza sa fie drept-credincios, sa fie membru al Bisericii Ortodoxe(de preferat episcop sau preot, dar in cazuri speciale si diaconul si mireanul poate boteza). Daca nu se indeplineste conditia aceasta, ca cel care boteaza sa fie membru deplin al Bisericii Ortodoxe, atunci nu avem botez ci pseudobotez.
Cel care vine de la un pseudobotez, conform Pidalionului (Carma Bisericii, Sf Ciprian de Cartagina, Sf Nicodim Aghioritul, Sf Vasile cel Mare, Sf Nectarie de Pentapole,etc) trebuie BOTEZAT, si nu rebotezat, pentru ca primul”botez” nu este botez, conform Sfintilor Parinti.
Biserica a folosit in anumite perioade iconomia (pogoramant, vezi Sinodul Trulan) in cazul in care mase largi de eterodocsi reveneau la ortodoxie, si atunci, intr-adevar nu se repeta Botezul,pentru ca respectivii fusesera botezati in Biserica ortodoxa si apoi au parasit Biserica Ortodoxa si iarasi au revenit, si intr-adevar in aceste conditii Botezul nu se repeta, fiind unul in Biserica cea Una.
In cazul in care o mama ortodoxa isi boteaza singura copilul in apa, atunci cand copilul e in pericol de moarte si nu este un preot in zona ca sa il poata boteza, botezul savarsit de mama ortodoxa este VALABIL si nu se repeta, daca acel copil traieste, va primi doar Taina Sfantului Mir si Sfanta Impartasanie, Botezul fiind deja savarsit de mama.
De aceea in interviul de mai sus apare o confuzie. In nici un caz un neortodox nu poate face ceea ce face mama ortodoxa.
CONDITIA BOTEZULUI ESTE MARTURISIREA DREPTEI CREDINTE A CELUI CARE BOTEAZA SI A PRIMITORULUI TAINEI BOTEZULUI, NU TIPICUL DE SAVARSIRE, ADICA DECA E FACUT PRIN STROPIRE, AFUNDARE, SAU SPALARE. Acestea sunt amanunte, care daca vor capata greutate vom intra intr-un domeniu magic ce nu are deaface cu ortodoxia.
A considera ca exista Taina Botezului in afara Bisericii Ortodoxe tine de teoria minimalismului dogmatic si de Teoria Ramurilor care sunt teorii protestante care definesc Biserica acolo unde este doar o simpla credinta intr-un Hristos vazut fie arian, fie monofizit, fie monotelit, fie Filioquist si un botez vazut in chip magic si strain Bisericii ortodoxe. Poate boteza cineva care nu cinsteste icoana lui Hristos, adica neaga intruparea Lui?? Aceste teorii nu au nimic de-a face cu traditia bimilenara a Bisericii Ortodoxe.
Din pacate au influentat si minti luminate ale unor profesori, preoti si chiar patriarhi de-a lungul ultimei sute de ani, dar nu poate fi gasita nicaieri inainte de anul 1900, cand niciodata nu a fost recunoscuta vreo Taina a eterodocsilor. Si in aceasta privinta avem un nor de marturii patristice.
Preot Matei Vulcanescu,
Parohia Sfanta Mucenita Paracheva
Mitropolia Veriei,
Biroul de Misiune pentru lumea eterodoxa si necrestina.Grecia
Canoanele prescriu, prin urmare, botezarea ereticilor, ca unii care nu au botez adevărat şi caterisirea clericilor care consideră valid botezul ereticilor, ca şi orice “taină” săvârşită de aceştia (Apost: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 84; Carhid: 1; Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15).
Doar ortodocşii care au lepădat dreapta credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la ortodoxie sunt mirunşi. Aceşti ortodocşi sunt mădulare ale Bisericii, prin botezul ortodox, calitate care nu poate dispărea, dar au respins pe Dumnezeul Adevărat, prin primirea învăţăturilor potrivnice. Îşi mărturisesc păcatul ereziei, apoi li se administrează mirungerea. Mirungerea este o reînnoire a lucrării darurilor Duhului Sfânt, care venise asupra lor, la prima mirungere, dar nu le mai era de folos, odată ce au stricat relaţia cu Dumnezeu.
Practica mirungerii ortodocşilor apostaţi reveniţi la credinţă arată ea înseşi cât de grav este păcatul ereziei. Pentru niciun alt păcat nu se consideră necesară reînnoirea lucrării Duhului asupra persoanei şi prin mirungere. În ciuda Scripturii şi a Tradiţiei, la ora actuală unii clerici nu botează ereticii, ci doar îi mirung. Aceasta deşi este clar că nu are ce se reînnoi, odată ce nu au primit nicicând lucrarea Duhului, prin Sfintele Taine care nu li s-au administrat niciodată, fiindcă nu au făcut niciodată parte din Biserică.
Unii invocă, în sprijinul mirungerii fără botez a ereticilor, acel canon apostolic care interzice repetarea botezului (Apost. 47), „uitând” că unul şi acelaşi canon spune să se caterisească acel cleric care nu botează pe cel „botezat” de eretici! Altfel spus, după cum arată şi tâlcuirile, canonul interzice repetarea botezului autentic (valid) ortodox ca şi credinţă (în Sfânta Treime, aşa cum este această credinţă sintetizată în Crez) şi formă (prin întreita afundare). Şi am văzut că ereticii nu cred ortodox în Sfânta Treime, ci au o credinţă mincinoasă, într-o treime de ei închipuită, după ideile lor.
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Doamne ajuta! cred ca este necesara intreita afundare pentru ca acea apa in care se afunda pruncul la botez este apa sfintita si se face in numele Sf.Treimi.Acum mai ales in Transilvania se stropeste copilul pe frunte ca si la romano catolici .Cunosc cazuri de persoane care erau catolici si un parinte ortodox l-a botezat ortodox pentru ca persoana de buna voie a vrut sa treaca la biserica ortodoxa .Cred ca a procedat corect parintele.Raspunsul pr.Necula nu este in duhul sf.parinti asa gandesc si alti preoti din Transilvania in vremurile de acum referitor la trecerea uni om de la biserica roamano catolica ,calvina etc.la ortodoxie.
Sincer nu am mai putut citi mai departe de inventarea termenului “pseudobotez” – am mai intalnit cazuri unde doar la penticostali se mai savarsea un al doilea botez, nicidecum la ortodocsi. Iar fraza “Daca nu se indeplineste conditia aceasta, ca cel care boteaza sa fie membru deplin al Bisericii Ortodoxe, atunci nu avem botez ci pseudobotez” – daca nu este prevazuta in canoane (astept confirmare canonica sau scripturistica – pentru a-mi cere iertare) nu are nici o insemnatate – este adevarat ca botezul nu poate fi savarsit de un pagan – insa a numi crestini doar pe ortodocsi este o greseala.
Asteptam cu nerabdare sa publice si sfintia voastra si sa studieze lucrurile cum a facut parintele Nicolae D. Necula, care pana atunci ramane un nume si un vizionar in teologia ortodoxa romaneasca.
Canoanele prescriu, prin urmare, botezarea ereticilor, ca unii care nu au botez adevărat şi caterisirea clericilor care consideră valid botezul ereticilor, ca şi orice “taină” săvârşită de aceştia (Apost: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 84; Carhid: 1; Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15).
Doar ortodocşii care au lepădat dreapta credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la ortodoxie sunt mirunşi. Aceşti ortodocşi sunt mădulare ale Bisericii, prin botezul ortodox, calitate care nu poate dispărea, dar au respins pe Dumnezeul Adevărat, prin primirea învăţăturilor potrivnice. Îşi mărturisesc păcatul ereziei, apoi li se administrează mirungerea. Mirungerea este o reînnoire a lucrării darurilor Duhului Sfânt, care venise asupra lor, la prima mirungere, dar nu le mai era de folos, odată ce au stricat relaţia cu Dumnezeu.
Practica mirungerii ortodocşilor apostaţi reveniţi la credinţă arată ea înseşi cât de grav este păcatul ereziei. Pentru niciun alt păcat nu se consideră necesară reînnoirea lucrării Duhului asupra persoanei şi prin mirungere. În ciuda Scripturii şi a Tradiţiei, la ora actuală unii clerici nu botează ereticii, ci doar îi mirung. Aceasta deşi este clar că nu are ce se reînnoi, odată ce nu au primit nicicând lucrarea Duhului, prin Sfintele Taine care nu li s-au administrat niciodată, fiindcă nu au făcut niciodată parte din Biserică.
Unii invocă, în sprijinul mirungerii fără botez a ereticilor, acel canon apostolic care interzice repetarea botezului (Apost. 47), „uitând” că unul şi acelaşi canon spune să se caterisească acel cleric care nu botează pe cel „botezat” de eretici! Altfel spus, după cum arată şi tâlcuirile, canonul interzice repetarea botezului autentic (valid) ortodox ca şi credinţă (în Sfânta Treime, aşa cum este această credinţă sintetizată în Crez) şi formă (prin întreita afundare). Şi am văzut că ereticii nu cred ortodox în Sfânta Treime, ci au o credinţă mincinoasă, într-o treime de ei închipuită, după ideile lor.
În secolul al IV-lea, Sfântul Vasile cel Mare nu se uită în mod global la cei din afara Bisericii, ci nuanțează și îi pune în diferite categorii:
a) ereticii: cei care au o învățătură diferită în credința în Dumnezeu ca învățătura maniheistă, gnostică, marcionismul. Aceștia într-adevăr trebuiesc rebotezați, pentru că îl mărturisesc pe Dumnezeu diferit fața de cum învață Biserica Orodoxă.
b) schismaticii: aceia care s-au separat de Biserică pe motive personale care pot fi soluționate prin dialog.
c) dizidenții: care se caracterizează prin opoziția față de autoritatea Bisericii.
Cei din urmă ”schismaticii și dizidenții” fac parte în continuare din Biserică și trebuiesc reprimiți fără a-i reboteza.
Urmând aceeași line, canonul 95 al sinodului Trulan (692) identifică trei modalități de a-i reprimi pe cei separați de Biserică: prin mărturisirea credinței, prin Mirungere și prin rebotezare. Această direcție eclesiologică, cu consecințele ei pastorale și liturgice, a fost acceptată și practicată de majoritatea Bisericilor Ortodoxe, cu ceva excepții
Practica generală a Bisericii este ca cei care au fost botezați în numele Sfintei Treimi să primească Mirungerea, fară botez.
După Marea Schismă (1054), a fost doar un sinod în Constantinopol (1484) ce a decis ca romano-catolicii care vor să vină în Biserica Ortodoxă să fie primiți prin Mirungere. În 1667, alt sinod ținut în Rusia de Biserica Ortodoxă Rusă a avut o decizie similară.
După Reforma protestantă, un sinod din 1755 ținut la Constantinopol a hotărât ca toți creștinii ce vin din apus să fie rebotezați. Mai târziu sinoadele din anii 1875 și 1880 ținute în Constantinopol, au revenit înapoi la practica Mirungerii în asemenea cazuri, cu toate că decizia sinodului din 1755 nu a fost abrogată până astăzi.
Pentru motivul acesta, în majoritatea cazurilor, este decizia preotului cum să primească un ne-ortodox în Biserica Ortodoxă. O decizie ca aceasta este foarte mult legată de relațiile între Biserici, de un anume context sau de poziția preotului paroh. (Pr. Ioan Sauca, ”The Church beyond Our Boundaires/the Ecumenical Vocation of Orthodoxy”, în ”The Ecumneical Review”, vol. 56, 2004, . p. 211-225)
În concluzie, referirea la ceilalți creștini fie că sunt catolici sau protestanți trebuie să se facă nuanțat, ținându-se cont ca folosirea termenilor ”eretici, erezie” este oarecum o exagerare și poate crea confuzie în rândul creștinilor. Astfel, întreaga pledoarie de mai sus pleacă de la o ipoteză greșită, din păcate și lucrurile sunt lăsate la atitudinea pastorală a fiecărui preot, de la caz la caz. Ortodoxia nu se caracterizează prin fundamentalism absolut și conservatorism – specificul este iubirea creștină față de fratele nostru care este și el creat tot după ”chipul lui Dumnezeu” (Fc. 1,27)
Parintele Necula face o afirmatie grava si anume ca ar exista Taina Botezului inafara Bisericii. Nimeni niciodata nu a afirmat ca botezul ereticilor ar fi valabil. Alta este iconomia si acrivia si alta recunoasterea vreunei Taine care ar lucra de la sine in mod magic inafara Bisericii.
Romano-catolicii sunt Filioquisti deci ataca insas esenta Treimii, deci nici macar subpozitia aceasta nu este sustinuta.
V-am pus la dispozitie mai multe canoane unde puteti vedea clar ca cei care erau “botezati” la eretici nu era recunoscut botezul lor ci era considerat pseudobotez. Iar preotul care nu boteza pe reticul venit la ortodoxie era caterisit.
Pentru Dinu Mihail
Parintele Nicolae D.Necula NU este un nume de referinta in Teologie.Ai remarcat ca nu am folosit ,,teologie romaneasca” sau ,,teologie”,toate cu t mic,vorbind in acest caz de o simpla acumulare de informatii ce dau nastere unui produs pur intelectual,limitat de capacitatile native ale persoanei in cauza.Cand spui ,,nume de referinta in teologie” ,in mod OBLIGATORIU te referi la Sf.Parinti ai Bisericii,care EI au fost teologi cu adevarat.Parintele Necula isi exprima parerea lui proprie,care este independenta de duhul in care glasuiau Sf.Parinti,parintele fiind sclavul curentului intelectualist ce domina azi Biserica.Pe mine ,ca si membru activ al Bisericii ma intereseaza sa ma feresc de astfel de productii intelectuale,ptr. care autorii acestora vor da seama in ziua mortii lor.In concluzie,Parintele N.Necula nu teologhiseste,ci filozofeaza,isi foloseste ratiunea(vezi Sf.Grigorie Palama despre cunoasterea stiintifica),el nu vorbeste de la Dumnezeu,ci de la sine.
Acum,exista un singur mod de a verifica daca cei care nu sunt ortodocsi pot invoca Sf,Treime atunci cand ,,boteaza”.Este vorba de Aghiazma Mare sau cea Mica.Daca un ,,preot” catolic poate sa sfinteasca apa,iar apa sa-si pastreze proprietatile intacte timp de mai multi ani,intr-un acelasi recipient care a fost deschis de atatea ori,de cate ori a fost nevoie,stiind ca numai aerul care patrunde in sticla poarta particule de praf cu microbi,nu mai vorbesc de saliva lasata pe buza sticlei dupa ce s-a consumat apa din ea,,atunci botezul facut de acel,,preot” este valabil.Daca nu,sa incetam cu vorbaria desarta,caracteristica a catolicilor si protestantilor,si sa privim FAPTELE,frate Dinu(daca esti ortodox,ptr ca nu oricine zice ,,Doamne,Doamne” face voia Tatalui din ceruri).Sau,mai concret,ptr ca exista si inregistrari video,vezi la cine vine lumina de Inviere la Ierusalim,sau cine are sfinte moaste cu miros de mir,sau cine alunga demonii din vrajitorii africani,sau vezi episodul cu Mihai Viteazul si catolicii din Alba Iulia,etc.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Cosmin,
Bergen-Norvegia
Bineinteles ca parintele Nicolae D. Necula este un nume in teologia Ortodoxa romaneasca, doar este profesor de LITURGICĂ (autor al cărții Tradiție și înnoire în slujirea liturgică – lucrare foarte apreciată) la facultatea de Teologie din Bucuresti, fost decan si bineinteles aceasta pozitie îl face o personalitate teologică importantă a zilelor noastre, este un formator pentru viitorii slujitori ai Bisericii. Pozitia aceasta îl expune tuturor remarcilor si criticilor noastre, cu atat mai mult Sfântului Sinod al BOR, care cred că ar fi luat o masură în cazul în care afirmațiile părintelui ar fi deviat de la învățătura Sfintei Biserici.
Cât privește cealaltă problemă – curentul intelectualist sau în Biserica Ortodoxă – nu am auzit până acum să existe asemenea curente în Ortodoxie – si trebuie sa fim foarte atenti la o afirmație ca aceasta pentru a nu ne gasi pe noi insine in neadevăr – din cauză că cele mai multe au dus la formarea unor grupări schismatice și nu este corect să tratăm lucrurile așa prin fundamentalism și judecând oamenii.(așa as putea caracteriza și eu și să mă gândesc la un curent pietist, dar prefer să nu o fac).
BISERICA ORODOXĂ ESTE BISERICA CELOR 7 SINOADE ECUMENICE ȘI A SIMBOLULUI DE CREDINȚĂ – CREZUL. Biserica în înțelepciunea Ei, de-a lungul timpului a selectat învățătura de credința de la Sfinții Părinți și a păstrat doar ceea ce era corect, pentru ca dacă luăm manualele de patrologie vom descoperi până aproape de secolul VII că Sfinți Părinți au avut în învățătura lor erezii. În cartea de ”Patrologie” a profesorului Pr. Prof. Dr. Ioan G Coman, publicata in anul 2000 la Sfanta Manastire Dervent, putem observa ca Sf. Irineu episcopul Lugdunumului (azi Lyon) este hiliast in invatatura – autorul zice ”la fel ca si Papias, Sf. Iustin și Tertulian, Sfantul Ipolit are invataturi diteiste” – accentua mai mult dumnezeirea Tatalui și a Fiului – insa intr-o nota subodinatianista.
Despre Sfantul Ioan Gura de Aur nu am gasit insa ceva concret insa autorul spune: ”doctrina sa” ori in alta parte ”hristologia este in general ortodoxa”, ceea ce ne duce cu gandul ca a avut cu siguranta si elemente neortodoxe – sau gresite (să nu mai menționez cartea – Despre evrei). Aprecierea, ajutorul Sfinților, sfințenia și minunile lor sunt de un ajutor remarcabil pentru orice creștin, însă ei trebuiesc studiați și învățați doar cu ajutorul Sfintei Biserici, tocmai pentru a nu ne afla in neadevăr.
De aceea Ortodoxia nu are un document oficial care stă ca mărturisire de credință, ci credința ce a fost în comună în întreaga Biserică din toate timpurile este Tradiția Ortodoxă. Iubesc Ortodoxia și ea m-a învățat să-i iubesc și pe ceilalți creștini chiar dacă nu sunt ortodocși. (ex. pilda samarineanului milostiv, sau pilda femeii samarinence din Sfânta Scriptură). Mitropolitul Kallistos Ware, spunea că mirida pentru Regina Marii Britanii (seful Bisericii Anglicane) stă la Sfânta Liturghie lânga Sfântul Agneț – așa este randuiala proscomidiei în Biserică, sau nu ne rugam ”pentru pacea a toată lumea”.
Doamne ajută,
Mihail DINU
Numarul de 7 Sinoade este discutabil. Nu spuneti nimic concret si folositi principiul autoritatii, cel mai slab principiu din filosofie. Asteptam si date concrete, care sa nege cele spuse in mod punctual. Asa vorbim vorbe.
La Sf Liturghie la proscomidie era pomenit imparatul binecredincios: Se vede si din Diptice: Diaconul iesea si spunea Mantuieste de imparatul binecredincios.
Ceea ce spune IPs Kalistos este pomenirea unui eretic la Liturghie. Nu se face. Poate fi pomenita Regina in alte rugaciuni, nu si in anaforaua Liturgica si nici scoas particele din simplul motiv ca nu e botezata.
“Dragostea noastra pentru Regina exista si dorim ca ea sa cunoasca Ortodoxia si sa se boteze, pentru aceasta ne rugam si nu la Proscomidie.” imi spune un parinte din UK.
Doamne ajuta!
Ca sa intelegi ce inseamna curentul intelectualist,incearca sa iti amintesti episodul petrecut intre Sf.Grigorie Palama si Varlaam.Cel din urma era un reprezentant al intelectualismului,cunoasterea lui Dumnezeu bazandu-te pe ratiune.Acest curent il mai poti numi ecumenism.Daca afirmi ca exista Sf.Taine in afara Bisericii,inseamna ca esti ecumenist,simplu.
Episodul samarineanului incearca sa nu il aduci ca argument,ptr ca umbli pe gheata subtire,inca doi-trei pasi si ai cazut.Iubirea de aproapele,indiferent cine este,se refera la toate aspectele vietii,in AFARA de dreapta credinta.Bineinteles ca trebuie sa ajuti pe oricine,e la mintea copilului,dar asta pana la marturisirea dreptei credinte.Deci,subiectul cu iubirea te rog sa nu il aduci ca argument.
In iconomia mantuirii,cand ne referim la ceea ce citim ptr intarirea noastra in credinta,conteaza DOAR ceea ce au scris Sf.Parinti(pe langa Biblie,Vietile Sfintilor,Pateric,Filocalia,etc),neinterpretati de oameni care nu au ajuns la masura lor,deci oameni supusi patimilor,ratiunii cazute.Eu personal,citesc doar scrierile Sf.Parinti,fara interpretarile,analizele efectuate de diversi profesori,deoarece mintea lor nu este curatita.La mine in biblioteca gasesti doar aceste carti,iar daca e sa vorbim de slujitor al Biserici contemporan noua,in care putem avea incredere ca vorbeste in duhul Sf.Parinti,as aminti de Mitropolitul Hierotheos Vlachos.Daca ii citesti predicile si articolele,vei descoperi un teolog adevarat,de care sa asculti cu inima linistita.
Manualele de patrologie,care se folosesc in facultati,nu as vrea sa ma crezi rau sau ca am un aer superior,le poti folosi la orice altceva,dar nu la citit.
Nici un om,mirean sau slujitor care nu a ajuns la despatimire(vezi Psihoterapia Ortodoxa a Mitropolitului Hierotheos Vlachos,care dupa mine trebuie sa stea in lista de lecturi OBLIGATORII alaturi de cartile mentionate mai sus) nu are dreptul sa emita pareri si judecati asupra scrierilor Sf.Parinti.Punct si nu discutam aceasta!
Fraza ,, Sf;Parinti trebuiesc studiați și învățați doar cu ajutorul Sfintei Biserici, tocmai pentru a nu ne afla in neadevăr.” m-a siderat complet.Te contrazici!Ptr a nu ne afla in neadevar,dupa cum afirmi,tocmai de cei care SUNT IN ADEVAR trebuie sa ascultam,iar acestia numai Sf.Parinti pot fi.Prin despatimire,curatirea/iluminarea mintii,trairea in Hristos,rugaciunea inimii,doar asa poti sa teologhisesti,ptr ca Dumnezeu iti da ce sa spui,dupa cat poti sa primesti.Daca ai fi obisnuit sa lecturezi doar ceea ce am mentionat,ai simti in mod instinctiv(daca pot spune asa),cam ce duh il mana pe fiecare autor de scrieri teologice.
,,Iubesc Ortodoxia și ea m-a învățat să-i iubesc și pe ceilalți creștini chiar dacă nu sunt ortodocși.”- iar te contrazici!Nu poti sa fi crestin,daca nu esti ortodox!A fi crestin inseamna sa fi IN Biserica(vezi Crezul – ,,Intru UNA SFANTA…!),nu afara.De cate ori rostesti Crezul sa te gandesti la asta!Crestin este cel care urmeaza lui Hristos si cei care fac ascultare Lui.Daca iubesti Ortodoxia,apoi frate s-o iubesti asa cum trebuie.Tie nu iti spune nimic mucenicia celor care au preferat sa moara, decat sa treaca la catolici?Cei care au refuzat absolut orice pomenire a celor ce nu sunt ortodocsi,ptr tine sunt fanatici,schizmatici?…
Iti recomand sa iei o pauza din lecturile manualelor de patrologie(ce cuvant anost!) si sa aprofundezi Psihoterapia Ortodoxa.Te va lumina cum nici nu poti sa visezi.Cauta-ti duhovnic care nu este profesor de teologie,ci Teolog!Cum?Roaga-te lui Dumnezeu sa iti aduca in cale omul Lui,iar cand il vei gasi sa multumesti si sculat ,si culcat,ptr ca acela te va mantui si nu un ,,negustor de cuvinte straine”.
Ce face Mitropolitul Kallistos Ware,daca este adevarat,va da socoteala.Se pomenesc la Sf.Liturghie doar binecredinciosii sau dreptcredinciosii.Daca e sa vorbim de romanii din tara sau diaspora,DOAR romanii binecredinciosi(adica ortodocsi) se pomenesc.
Dumnezeu sa ne lumineze!
Cosmin
O gandire ca asta arata ca sunteti departe de duhul Bisericii, daca in Liturghierul apărul cu binecuvantarea Sfântului Sinod scrie sa se scoata particica pentru conducatorii tarii – asa se face – sau nu mai avem incredere in Sfantul Ioan Gura de Aur, Sfantul Vasile cel Mare și Sfantul Grigorie, dacă tot ne luăm după canoane, sau selectăm ce vrem.
După cum observ exista o tendinta de a nega autoritatea bisericească și hotărârile Sfântului Sinod, doar din considerente personale și care nu au nimic în comun cu Tradiția Ortodoxă. Însă nu cred că pentru ascultare vom fi judecați, ci pentru neascultare.
Mi-am dat si eu seama ca vorbim vorbe – macar in privinta asta suntem de acord.
În orice caz vă mulțumesc pentru că mi-ați dat ocazia să avem această discuție aici !
Doamne ajută !
Mihail DINU
In Liturghierul (editia 2012) elin scrie ca se scoate mirida pentru Imparat! Iar in originalul Liturghiei Sf Ioan Hrisostom dupa care fac eu Liturghia in Grecia nu se pomenesc conducatorii tari ci Imparatul Bizantin(pana azi in Biserica greciei se pomeneste Imparatul bizantin! Forma a fost pastrata pana azi. Iar daca se pomeneste un conducator, el e ortodox. Daca e eretic la Liturghie nu poate fi pomenit, indiferent de functia lumeasca avuta.
…Care conducator este membru al Bisericii(botezat ortodox).In mod normal cei care lupta impotriva Bisericii in mod constient(adica este voia lor!),atei,masoni si apoi cei nebotezati,nu se pomenesc la liturghie.Liturghia este facuta ptr ortodocsi,in mod corect,cei nebotezati(si care se pregatesc ptr botez!)nu participa decat in prima parte a Sf.Liturghii.Noi nu ascultam orbeste,ci in duhul Bisericii,ptr ca va veni ziua cand Sf.Sinod va aproba unirea cu catolicii,si atunci ce veti face?Ascultare?Ascultarea se face pana acolo unde se atinge dreapta credinta.Din momentul asta il urmam pe Hristos!Dar nu mai zic nimic,ptr ca vad ca va smintiti,v-ati suparat si v-ati luat jucariie!
Doamne ajuta si ne lumineaza!
Cosmin
Doamne ajuta!
Parinte Matei,referitor la pomenirea conducatorilor la liturghie,am gasit un articol al Parintelui Petru Pruteanu.L-am incarcat la urmatorul link de pe Scribd: http://www.scribd.com/doc/152952997/Ieromonah-Petru-Pruteanu-Despre-pomenirile-liturgice-ale-conducatorilor-politici
Cosmin
Nu putem pomeni la Liturghie in diptice pe o imparateasa eretica. Lucrurile sunt clare. Pomenirea imparatului, asa cum spune si prietenul meu parintele Pruteanu, se facea atunci cand acesta era de fata.
Stergerea pacatului stamosesc de care vb pr Necula este o prostie venita pe filiera scolastica. Umanitatea nu a mostenit o vina personala de la Adam, ci conditia ontologica cauzata de actiunea protoparintilor. Cu tot respectul, nu vreau sa-l jignesc pe pr Necula, dar trateaza acest subiect total eronat.
Asa este! Foarte bine spus! Felicitari!
Blagosloviti parinte!
Am o intrebare legata de botezul prin stropire. Daca esti botezat in una sfanta, soborniceasca si apostolica Biserica de catre un preot ortodox, insa prin stropire, acel botez e valid sau trebuie refacut? Mentionez ca am intrebat si pe cei de la marturieathonita, iar acestia mi-au raspuns ca “„botezul” prin stropire nu este botez, ci se numește stropire. A boteza vine de la grecescul baptizo, care inseamna a afunda. Asadar, toate ceremoniile care nu se fac prin intreita afundare nu sunt botezuri. Daca ai probleme de constiinta, atunci trebuie sa te botezi.”
Acum ce sa mai inteleg eu? Citind textul articolului, am inteles ca acesta taina a botezului nu se mai repeta. Intrebarea pe care o pun e daca sunt botezat ortodox sau sunt un pagan?
Doamne ajuta!
daca un botez nu e botez complet, atunci trebuie refacu ceea ce lipseste, daca lipseste afundarea sa se refaca afundarea.
Reblogged this on Ortodoxia -singura Biserica adevarata.
poate ajuta vreunui frate ortodox: http://marturieathonita.ro/despre-botez-lipsa-botezului-complet-este-un-handicap-spiritual/
Recunosc că nu înţeleg această argumentaţie după care botezul prin stropire este valid, dar totuşi nu este la fel de eficient contra demonilor ca botezul canonic prin afundare. Asta nu înseamnă că nu trebuie făcută afundarea dacă nu s-a făcut, ci că nu înţeleg eu logica explicaţiei care se dă în articol. Ori există probleme duhovniceşti insurmontabile provocate de faptul că botezul nu este valid (să ne gândim la cazul lui Serafim Larsen, unde lucrurile erau mai evidente pentru că fusese „primit prin mirungere”, şi care a scăpat de respectivele influenţe demonice prin botezul în Biserica ortodoxă), ori botezul este valid şi atunci eventualele probleme pot veni din altă parte: din împărtăşirea prea rară (după cum ne avertizează Sfântul Nicodim Aghioritul), din spovedania incompletă etc.