0 thoughts on “Sfantul Grigorie Palama, un sfant anatematizat de ” Biserica ” Romano Catholica. Un sfant antipapist si delirul filopapist al ecumenistilor.”

1. Multumesc parinte ca luptati pentru Biserica Ortodoxa.De multe ori am patit sa aud cgiar preoti calugari ca un pik de ECUMENISM nu strica.Dar oare Iisus Hristos in pustie cand la ispitit satan sa i se inchine lui ce a zis Iisus Hristos??!Hai un pik sa ma inchin !!!! Sau ia zis Inapoia mea Satano!!?Ori Sfantul Ierarh Grigorie Palama o cutezat vre-o data sa zica ca un picut de ECUMENISM strica.Eu cred nu din nestiute ci din Vietiile Sfintilor ca ei toti Aparatori si Marturisitori ai Ortodoxiei au murit marturisind cu sangele si inimile si tota credinta lor Una Sfanta Catolica Ortodoxa Biserica.

   Răspunde

   1. oriunde ai fi marturiseste ortodoxia si anatematizeaza ecumenismul, in scris, in grai, prin fapte.

      Răspunde

      1. Parinte se poate sa iau legatura cu dumneavoastra id meu de messenger [email protected]

         Răspunde

         1. adresa mea de mail este [email protected]

            Răspunde
2. Pingback: Duminica Sfantului Grigorie Palama – A doua Duminica a Ortodoxiei | † APOLOGETICUM: Ortodoxie, neam şi ţară

3. Foarte util articol, buna explicare a motivelor pentru care papistasii sunt eretici si ecumenismul este o aberatie si o blasfemie.
   Intr-adevar papa devine, pentru urmatorii lui, un fel de suveran si “zeu”, ca faraonii si in general dupa modelul regalitatii sacre din vechiul Orient, dar si al imparatilor romani pagani care foloseau si ei titlul de “pontifex maximus”, pe care il folosesc si papii incepand din sec. XV.

   Răspunde

   1. In CV-ul sau “pontifex maximus” a facut greseli mari muulte.Asa cum pui o Clepsidra sa masoare.Asa va fi si timpul de masurare al ultimelor sale intenti de a conduce lumea ca “Zeu”,toot ce a facut se rasfrange asupra lui,siii cand va ajunge la limita puterilor papale,nemaiavand incotro va veni in cele din urma MISELUL spre RASARIT spre Biserica care o macelorito,umilito,inselato,arso.Ca sa si recunoasca INFRANGEREA si sa se intoarca la locul care i se cuvine canonic.Sa nu uitam ca Lucifer desi alungat din Ceruri o fost Sef sa zicem pana cand Cuvantul Lui Dumnezeu,nestiut de ingeri s-a intrupat in pantecele Preasfintei Fecioare,si mai apoiu s-a rastignit ca sa ai distruga Imperiu de haos al Satanei creat pe pamant,si la legat in Iad.Tot asa si Mandrul si Infailibilul papa va fi robit de RESURSELE sale si asi va recunoaste INFRANGEREA si va veni ACASA.

      Răspunde

4. Din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele” razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat

   Tacerea ca forma de ateism. Intr-adevar, mult se tace. Despre “smerenie” s-a mai discutat, aici. O alta cauza importanta a tacerii este “nejudecarea aproapelui”, si aceasta rastalmacita, incat sa ajunga scuza pentru tacere. Trecem faptele ecumenistilor sub tacere, ca sa nu “judecam”. Nu luam atitudine, in general, fata de problemele din Biserica, pentru a nu “judeca”. Asa vazand lucrurile, nimeni nu ar mai trebui sa spuna nimanui nimic, vazandu-l ca greseste, ci sa se faca partas la pacatul aproapelui, ca sa nu-l “judece”.

   Oricum, din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele”, cred ca ar fi de retinut un element fundamental- anume, acela ca in sufletul oamenilor razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat. Fiindca, daca ecumenismul nu este un lucru pacatos, iar cel care a aratat de ecumenisti pe X sau Y le-a vadit, astfel, faptele bune/virtutile, pentru ce ii reprosam ca i-a “judecat”?

   In privinta celor care din ce in mai des se intampla, in latura ecumenismului, pana la oameni si aprecierile lor, exista Scriptura, precum si Traditia, prin care Dumnezeu Insusi “judeca” partasia cu ereticii, pentru care clericul care o practica este “bun” de caterisire. Daca de acestea (adica de Dumnezeu Insusi) unii aleg sa nu asculte, trebuie lasati astfel, sau ar fi mai bine pentru toata lumea ca cineva sa-si asume sa-i “judece”, mai mult, sa-i “judece” public, aratandu-le faptele incat sa dobandeasca si altii constiinta ca ceva grav se petrece si sa vina si cat mai multi sa ii traga de maneca?

   Oare de ce erezia este singurul pacat pentru care canoanele prevad pocainta publica, abjurare publica, din partea clericului, a ereziei propovaduite? Nu pentru ca pericliteaza in cel mai inalt grad mantuirea sa si a turmei? Erezia nu este doar un pacat personal, care nu ar trebui sa priveasca pe ceilalti, este o problema grava a Bisericii, periclitand insesi posibilitatea de pocainta si mantuire, fiindca daca se ajunge la ruperea de har, eforturile omenesti devin zadarnice.

   Fapte au si paganii (pe la unii dintre acestia sa vezi moralitate, sa vezi asceza!), dar zadarnic. Nimic nu-ti mai foloseste, daca te pomenesti in afara Bisericii, din pricina ecumenismului “nejudecat” de nimeni si lasat sa se “imputeasca si putrezeasca”, incat sa devenim madulare uscate. Da, si asta se poate intampla, ganditi-va ca exista zone intinse in care a fost, candva, Biserica si acum nu mai este, sunt eretici sau pagani- asa vrem sa ajungem? Si pentru ce, pentru niste mofturi si ambitii demne de copii si adolescenti, intalnite la oameni in toata firea, care cu siguranta ar putea sa se comporte corespunzator varstei si pozitiei lor, cu un pic de bunavointa, atragand ajutorul lui Dumnezeu. Totusi…ne-a dat Cel de Sus mai multa minte de atat si oricand o putem folosi.

   Da, eu ii “judec” pe episcopii nostri ecumenisti si imi asum public lucrul acesta. Niciodata n-o sa ma impac cu vederea cuiva imbracat cu harul lui Dumnezeu, urmas autentic al Sfintilor Apostoli, ploconindu-se in fata ereticilor. E ca si cum Hristos s-ar fi inchinat satanei, pe acoperisul templului.

   Nu cred ca faceti asa ceva in deplina cunostinta de cauza si intelegere a situatiei. De aceea spun mereu ca sunteti oameni ca noi toti si in buna parte produse sociale. Nu e nicio rusine in asta. Cu totii ne confruntam cu “roadele” culturii trufiei, in care traim, cu necunoasterea, cu ispita indiferentei, etc, etc, etc. Cu totii avem, insa, pe Dumnezeu, in Biserica cea Una si o comoara nesfarsita de repere castigata cu eforturile celor de dinaintea noastra. Fata de aceia, care au destelenit ogorul, avem atat de putin de facut! Cu un pic de bunavointa, numai, orice se poate readuce in fagas.

   Biserica lui Hristos nu se va pierde, nu va pieri, portile iadului nu o vor birui, oamenii se pot, insa, pierde, e alegerea lor. Traditia continua sa se scrie, in fiecare clipa. Ce vreti sa sa se spuna in urma PS voastre, “dreptslavitorilor episcopi romani/greci/etc care s-au nevoit pentru apararea invataturii, vesnica fie pomenirea”, sau “rau credinciosul…luptator impotriva Bisericii celei Una…”, ori “sinedriul de la…latinocugetator, sa fie anatema”? Si pentru ce sa pierim, PS voastre si noi, poporul, pentru iluziile lumii acesteia?

   Daca vi s-ar cere sa va inchinati “dumnezeilor neamurilor”, in chipul lor de idoli paganesti, si nu in cel al falsei treimi propovaduite in “crestinismul” eretic, ati face-o? Nu cred. Daca vi s-ar cere sa va ucideti o ruda sau un prieten, pentru a dobandi, in schimb, marire, aclamatii, “pozitie”, ati face-o? Nu cred. Atunci, se cheama ca nu veti face nici ucidere sufleteasca, si ca pur si simplu nu intelegeati cat e de grava problema ecumenismului.

   Răspunde

5. Sfântul Siluan Athonitul s-a întâlnit într-o zi cu un pustnic extrem de încrâncenat, care i-a spus răstit şi vizibil încântat de sentinţa sa (îi luase deja locul Judecătorului cel Nemitarnic – sic): “Toţi ateii vor arde în iad ” (prin extindere, desigur, şi toţi iereziarhii, episcoţii şi ecumeniştii din toate timpurile şi locurile pământului). Ascultându-l cu atenţie şi cu o inimă plină de iubire hristică, Cuviosul bărbat apostolic l-a întrebat pe sărmănuţul justiţiar necruţător şi sigur pe dreptatea sa: “Şi fi-vei tu fericit acolo, în Rai, fiindcă ard aceia în. iad?”. Pustnicul, care ştia evident totul despre dreapta slăvire şi dreapta făptuire (mai bine decât toţi locuitorii pământului şi chiar mult peste înţelegerea tainică a celor dim Ţările de Sus – sic), dar absolut nimic despre dreapta trăire, s-a îmbăţoşat şi mai tare, răspunzând încă şi mai mânios: “Treaba lor, ei au vrrut-o!”. Vâzând atâta grozavă cerbicie, 3tareţul Siluan n-a mai zis decât atât: “Trebuie să ne rugăm şi pentru ei… “.
   Aşadar, pentru mântuire trebuie împlinite trei oondiţii: dreaptă slăvire, dreaptă făptuire şi dreaptă trăire! Nu doar două, cum susţinem noi, justiţiarii necruţători şi veleitarii momentului, care orbiţi, sărmănuţiii, de dreptatea noastră omenească, uităm că Judecata aparţine doar Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în locul Căruia ne substituim claudienele noastre ” judecăţi de valoare”, mai perisabile decât duhometria unor duhometrişti şi duhometriste, care cred că ştiu tot ce este scris în Sfintele Scripturi, dar acolo nu este scris ce cunosc frăţiile lor…
   “În Pateric ni se relatează, cum un sihastru (veritabil, de data aceasta), în pustie, a început să se roage împreună cu un credincios, întrucât în lume era secetă foarte mare. Şi, în momentul în care se rugau, credinciosul a văzut cum degetele de la mâinile sihastrului – care le ţinea ridicate spre cer – deveniseră zece torţe de lumină; iar după puţin timp a început să plouă. De aceea,, acum, la 2000 de ani de la Naşterea Mântuitorului, cel mai important lucru pe care mi-l doresc este să învăţ să mă rog!.” (Arhimandrit Sofian Boghiu – “Smerenia şi dragostea, însuşirile trăirii ortodoxe”).
   Sfinţia sa a adormit întru nădejdea Învierii, ştiind să se roage, căci mâna sa dreaptă mirosea, a patra zi după moartea trupului, a bună mireasmă duhovnicească!
   Dar noi, sărmănuţii săi fii duhovniceşti, atât de săraci în adevărata trăire duhovnicească şi atât de plini de zelotism şi criticism, trimiţându-i pe alţii în iad cu mare frivolitate, am învăţat să ne rugăm şi să ne iubim vrăjmaşii, sau ne-am întors la legea talionului? Mântuitorul Hristos, Împăratul Vieţii S-a rugat pentru sufletele celor care L-au răstignit, zicând::”Părinte, iartă-i că nu ştiu ce fac!”. Şi era vorba de păcatul deicidului! Nu cumva, Doamne iartă-ne, nu ştia Stăpânul Vieţii cum trebuie şi pentru cine trebuie să ne rugăm?
   Cine se simte fără de păcat, să dea cu pietre mai departe, dar dacă are o cât de mică îndoială că nu aşa se îndreaptă lucrurile, să înceapă să se roage temeinic, cu vreme şi fără vreme, măcar cum se ruga Cuviosul nostru Părinte Sofian! Sfinţii Părinţi îi certau cu asprime pe toţi cei care păcătuiau (inclusiv pe ereziarhi, episcoţi şi ecumenişti), dar o făceau plini de dragoste histică! Avem noi această dragoste cerească, suprafirească, plină de Duh Sfânt, sau mai degrabă suntem plini de părere de sine şi justiţiarism orb, taman bune pentru o penitenţă personală reală?
   Erezia, ca şi răutatea, nu se pot justifica în nici un mod, dar rugăciunea curată pentru cei căzuţi în aceste două păcate grele, poate mult mai mult decât orice altă “judecată omenească”…. De aceea, cu câtă umilinţă a duhului pot găsi în vasul meu fiinţial, vai atât de sărac în rugăciune, iubire şi smerenie, îi rog pe toţi fraţii ortodocşi, cu fapta sau doar cu numele, să ne întrebăm în mod serios:”Câţi ereziarhi, episcoţi şi ecumenişti am adus la dreapta slăvire, dreapta făptuire şi dreapta trăire prin înţelepciunea duhovnicească adevărată şi pe câţi i-am strivit sau trimis direct în iad, nemaiaşteptând Judecata Mântuitorului Hristos?”.
   Cum bine se ştie, Sfântul Serafim de Sarov, spunea tot timpul anului – Hristos a înviat, căci a înviat în veci, rugându-i, cu binecuvântarea duhovnicului, pe toţi cei care se cred fără de păcat, să arunce cu pietre în mine păcătosul, fiindcă pentru păcatele mele, cu nume anevoie de rostit, dar de purtat, prefer să-mi primesc osânda aici, şi nu Dincolo! Doamne, Iisuse Hristoase, te rugăm cu neştiută şi negrăită umilinţă lăuntrică, pune o picătură din iubirea Ta dumnezeiască în inimile noastre încă atât de sărace în dragoste şi smerenie.Slavă Ţie, mult-Milostive, pentru toate!
   Ioan Gându

   Răspunde

   1. “Din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele” razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat

      Tacerea ca forma de ateism. Intr-adevar, mult se tace. Despre “smerenie” s-a mai discutat, aici. O alta cauza importanta a tacerii este “nejudecarea aproapelui”, si aceasta rastalmacita, incat sa ajunga scuza pentru tacere. Trecem faptele ecumenistilor sub tacere, ca sa nu “judecam”. Nu luam atitudine, in general, fata de problemele din Biserica, pentru a nu “judeca”. Asa vazand lucrurile, nimeni nu ar mai trebui sa spuna nimanui nimic, vazandu-l ca greseste, ci sa se faca partas la pacatul aproapelui, ca sa nu-l “judece”.

      Oricum, din replicile de genul “ai aratat faptele cutarui ecumenist, deci iti judeci aproapele”, cred ca ar fi de retinut un element fundamental- anume, acela ca in sufletul oamenilor razbate constiinta faptului ca ecumenismul este un pacat. Fiindca, daca ecumenismul nu este un lucru pacatos, iar cel care a aratat de ecumenisti pe X sau Y le-a vadit, astfel, faptele bune/virtutile, pentru ce ii reprosam ca i-a “judecat”?

      In privinta celor care din ce in mai des se intampla, in latura ecumenismului, pana la oameni si aprecierile lor, exista Scriptura, precum si Traditia, prin care Dumnezeu Insusi “judeca” partasia cu ereticii, pentru care clericul care o practica este “bun” de caterisire. Daca de acestea (adica de Dumnezeu Insusi) unii aleg sa nu asculte, trebuie lasati astfel, sau ar fi mai bine pentru toata lumea ca cineva sa-si asume sa-i “judece”, mai mult, sa-i “judece” public, aratandu-le faptele incat sa dobandeasca si altii constiinta ca ceva grav se petrece si sa vina si cat mai multi sa ii traga de maneca?

      Oare de ce erezia este singurul pacat pentru care canoanele prevad pocainta publica, abjurare publica, din partea clericului, a ereziei propovaduite? Nu pentru ca pericliteaza in cel mai inalt grad mantuirea sa si a turmei? Erezia nu este doar un pacat personal, care nu ar trebui sa priveasca pe ceilalti, este o problema grava a Bisericii, periclitand insesi posibilitatea de pocainta si mantuire, fiindca daca se ajunge la ruperea de har, eforturile omenesti devin zadarnice.

      Fapte au si paganii (pe la unii dintre acestia sa vezi moralitate, sa vezi asceza!), dar zadarnic. Nimic nu-ti mai foloseste, daca te pomenesti in afara Bisericii, din pricina ecumenismului “nejudecat” de nimeni si lasat sa se “imputeasca si putrezeasca”, incat sa devenim madulare uscate. Da, si asta se poate intampla, ganditi-va ca exista zone intinse in care a fost, candva, Biserica si acum nu mai este, sunt eretici sau pagani- asa vrem sa ajungem? Si pentru ce, pentru niste mofturi si ambitii demne de copii si adolescenti, intalnite la oameni in toata firea, care cu siguranta ar putea sa se comporte corespunzator varstei si pozitiei lor, cu un pic de bunavointa, atragand ajutorul lui Dumnezeu. Totusi…ne-a dat Cel de Sus mai multa minte de atat si oricand o putem folosi.

      Da, eu ii “judec” pe episcopii nostri ecumenisti si imi asum public lucrul acesta. Niciodata n-o sa ma impac cu vederea cuiva imbracat cu harul lui Dumnezeu, urmas autentic al Sfintilor Apostoli, ploconindu-se in fata ereticilor. E ca si cum Hristos s-ar fi inchinat satanei, pe acoperisul templului.

      Nu cred ca faceti asa ceva in deplina cunostinta de cauza si intelegere a situatiei. De aceea spun mereu ca sunteti oameni ca noi toti si in buna parte produse sociale. Nu e nicio rusine in asta. Cu totii ne confruntam cu “roadele” culturii trufiei, in care traim, cu necunoasterea, cu ispita indiferentei, etc, etc, etc. Cu totii avem, insa, pe Dumnezeu, in Biserica cea Una si o comoara nesfarsita de repere castigata cu eforturile celor de dinaintea noastra. Fata de aceia, care au destelenit ogorul, avem atat de putin de facut! Cu un pic de bunavointa, numai, orice se poate readuce in fagas.

      Biserica lui Hristos nu se va pierde, nu va pieri, portile iadului nu o vor birui, oamenii se pot, insa, pierde, e alegerea lor. Traditia continua sa se scrie, in fiecare clipa. Ce vreti sa sa se spuna in urma PS voastre, “dreptslavitorilor episcopi romani/greci/etc care s-au nevoit pentru apararea invataturii, vesnica fie pomenirea”, sau “rau credinciosul…luptator impotriva Bisericii celei Una…”, ori “sinedriul de la…latinocugetator, sa fie anatema”? Si pentru ce sa pierim, PS voastre si noi, poporul, pentru iluziile lumii acesteia?

      Daca vi s-ar cere sa va inchinati “dumnezeilor neamurilor”, in chipul lor de idoli paganesti, si nu in cel al falsei treimi propovaduite in “crestinismul” eretic, ati face-o? Nu cred. Daca vi s-ar cere sa va ucideti o ruda sau un prieten, pentru a dobandi, in schimb, marire, aclamatii, “pozitie”, ati face-o? Nu cred. Atunci, se cheama ca nu veti face nici ucidere sufleteasca, si ca pur si simplu nu intelegeati cat e de grava problema ecumenismului.”
      Oana Iftime

      Răspunde

      1. Bineinteles ca ne mahnim pentru cel care face gesturi eretice, ne ranim si sangeram, nu ne bucuram si nu avem bucuria sadica pentru faptul ca un frate, un om ce este facut dupa Chipul lui Dumnezeu se osandeste! Doamne fereste! Sa nu fie. Mai degraba este tocmai aratarea dragostei ce o purtam pentru toti eterodocsii si pentru episcopii care fac ecumenism. Daca amesteci patima urii cu masca marturisirii ortodoxe nu poti merge departe. Daca nu il iubesti pe eterodox si ecumenist nu poti sa il indrepti.Niciodata Parintii nu au avut ura fata de eretici ci fata de erezie. Erezia trebuie urata, pentru ca il face mincinos pe Dumnezeu. Sangereaza sufletul crestinilor ortodocsi cand vad un ierarh ca face ecumenisme, nu este o bucurie, este o mare tristete.Dar iubirea fata de acel ierarh creste exponential si rugaciunea pentru luminarea lui trebuie sa insoteasca mustrarea care este o datorie, o obligatie, pentru ca nu sunt pecate personale ci erezia care ne priveste pe toti, care face Biserica sa sangereze. Cand toti te lingusesc si iti spun ca ceea ce faci faci bine, ajungi sa crezi asta, si defapt sa nu fie asa. De acea a spune adevarul in dragoste si in chip smerit dar ferm este dovada de iubire. Oare de ce a fost ucis Sfantul Ioan Botezatorul? Pentru ca infiera relatia lui Irod cu Irodiada, sotia fratelui sau. Oare cand ii numea “pui de naparca” nu ii iubea? Sau le spunea ca sa se indrepte?

         Răspunde

6. Apocatastaza este condamnata de Biserica. Apocatastaza sustine ca toti si demoni si toti oamenii se vor mantui pana la sfarit, pentru ca Dumnezeu e bun si nu lasa pe nimeni sa se chinuiasca. Aceasta invatatura origenista a fost condamnata de Biserica. Din pacate unii chiar vor ramane in iadul vesnic, nu pentru ca Dumnezeu ar fi rau ci pentru ca acestia nu vor sa se mantuiasca iar Dumnezeu nu mantuieste cu forta.

   Răspunde

7. Domnul Gandu nu va mai aprob comentarii pentru ca faceti confuzie intre mere si pere. Una este erezia, altul e pacatul moral. Erezia afecteaza tot Trupul Bisericii si Parintii au anatematizat ereticii si ereziile lor. Deci vad ca reinterpretati pe Sfinti. Sfantul Teodor Studitul spune ca erezia trebuie imediat infierata public, pentru ca ea ucide pe multi. Si nici un crestin nu e scutit de a infiera erezia.

   Răspunde

8. probabil ca din vreo lista de mailuri, nu va cunosc, dar baniesc ca nu strica mailurile de la mine.

   Răspunde

9. Doamne ajuta Parinte,

   Am inteles ca pe blogul dvs s-ar gasi si materiale privind teologia energiilor necreate a Sfintului Grigorie Palama. Daca este asa, v-as ruga sa-mi dati linkurile

   Sa va ajute Dumnezeu in toate !

   PS: va rog sa nu afisati adresa mea email

   Răspunde

   1. nu mai tin minte

      Răspunde

   2. Vedeţi aici:

      http://www.pemptousia.ro/2013/11/sfantul-grigorie-palama-reprezentant-al-vietii-aghiorite-partea-i/
      http://www.pemptousia.ro/2013/11/sfantul-grigorie-palama-reprezentant-al-vietii-aghiorite-partea-a-ii-a/
      (mai ales partea a doua)

      http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/documentar/sf-grigorie-palama-despre-fiinta-lui-dumnezeu-energiile-sale-necreate

      Nu ştiu ce se regăseşte pe blogul pr. Matei, puteţi să faceţi o căutare dacă vreţi.

      Răspunde

10. Multumesc foarte mult Ana Elisabeta pentru bunavointa !

    Răspunde
11. Pingback: Duminica Sfântului Grigorie Palama - OrtodoxINFO

12. Mulțumim că ne scutiți de comentariile dr. Gîndu care sare rîndu cu ticuri şi cu sic-uri şi care cam de multişor bate cîmpii cu aere de mare cunoscător ! Adevărat , mere-pere ce să fac acum cu ele. Poame nu-s, … ci i s-au storcoşit în sîn. A avut o fițuică zisă “Icoana di adînc” parcă, o citeam pentru jurnalul Arhim. Paulin Leca. Erau nelipsite comentariile dea dreptul patologice cu care împăna textul original, fără jenă sau ruşine. Mulțumim încă odată !!!

    Răspunde

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.