O problemă dogmatică

Schisma ucraineană nu reprezintă doar o problemă de ordin administrativ sau jurisdicțional, ci este o problemă de natură ecleziologică și dogmatică de importanță vitală.

Prin această schismă este introdusă în Biserica Ortodoxă noua ecleziologie a Patriarhului Bartolomeu de Constantinopol, ecleziologie al cărei fundament teoretic a fost pregătit de către “Sinodul” adunat în Creta în 2016.

Aici a început totul prin anularea sinodalității Bisericii Ortodoxe și prin înlocuirea acesteia cu un model și principii de origine papistă: un Papă (Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol) și nouă cardinali (cei nouă Întâistătători ai Bisericilor Autocefale) ca unici participanți implicați în luarea deciziilor la “sinodul” din Creta.

Episcopilor participanți nu le-a fost permis să exercite influența dorită în luarea deciziilor (nici chiar în cazul în care formau o majoritate, ca în cazul reprezentanților Bisericii Serbiei). Astfel deciziile au putut fi luate doar de către Întâistătătorii Bisericilor participante.

Tradiția Sfinților Părinți

Teoria Arhiepiscopului Elpidoforos al Americii potrivit căreia Patriarhul Ecumenic este „primul fără egal” la nivel universal se bazează pe enciclica „Sfântului și Marelui Sinod” unde se declară ca “Biserica este o comuniune divino-umană după chipul Sfintei Treimi”. Aceasta frază este în gravă contradicție cu ceea ce învață Sfinții Părinți care spun că nu putem găsi analogie între Creația lui Dumnezeu și Sfânta Treime. În învățătura Sfinților Părinți, Biserica este Trupul lui Hristos.

În cadrul Sinodului din Creta aceasta teorie eretică a fost folosită pentru legitimarea întâietății Patriarhului Ecumenic: Dumnezeu Tatăl este sursa existenței Fiului născut și sursa Duhului Sfânt prin purcedere (εκπόρευσης). Prin aceasta, sinodul întrunit în Creta a convenit asupra adoptării unor explicații pseudo-teologice necesare pentru introducerea primatului Patriarhului Ecumenic în Biserică.

Mai mult, bazat pe următoarele puncte adoptate în Creta:

• învățătura despre validitatatea “Bisericilor” în afara Bisericii (Ekklissia extra muros)
• ratificarea Declarației de la Toronto din 1950
• și învățătura despre restaurarea “unității pierdute a Bisericii” (și acceptarea teoriei ramurilor și a  bisericilor nedepline)

Patriarhul Ecumenic poate recunoaște orice biserică și poate acorda autocefalie oricărei schisme și erezii care va dori așa ceva fără să fie cerută în prealabil pocăința schismaticilor și a ereticilor.

În concluzie, falsul sinod din Creta aduce consecințe periculoase și distructive față de probleme dogmatice vitale. Nădăjduiesc că Biserica Rusiei va observa și va condamna public acest sinod “Sfânt și Mare Sinod” pentru ceea ce reprezintă: fundamentul schismei create de Patriarhul Bartolomeu.

Protopresbiter Matei Vulcănescu (Mitropolia Pireului)