Prima Biserică Autocefală ce declară sinodal faptul că așa zisul Sinod din Creta nu e un Sinod ci o întâlnire largită a unor întaistatatori, iar in cel mai bun caz o simplă conferință ce se pretinde a fi pregătitoare pentru un viitor Sinod Panortodox.

Odata cu incheierea celei de a 7-a sesiuni extraordinare proprii, Sfântul Sinod al Antiohiei a emis un comunicat oficial, a carui traducere, efectuata de Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, va este prezentata in randurile de mai jos, in premiera.

Sinodul a fost prezidat de Preafericitul Părinte Patriarh Ioan X, cu participarea episcopilor Sfântului Scaun al Antiohiei.

„Parintii i-au felicitat pe fiii lor duhovnicesti, cu ocazia Sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, conducatori sfinți, slăviti și întru tot lăudati Apostoli, și intemeietori ai Sfântului Scaun al Antiohiei. Acest lucru se vede, acolo unde Ucenicii au format primii crestini, acolo unde fiii lor continuă să-L marturiseasca pe Hristos Cel Inviat, in mod special în iubita noastra Antiohie și în Siria martira, în Libanul suferind si in Irakul ranit și în toate tarile Golfului și Arhiepiscopiile din străinătate, în cele două Americi, Australia și Europa. Părinții le-au reamintit fratilor lor, de Mitropolitul Paul (Yazigi), Arhiepiscop de Alep, care a fost răpit de peste 3 ani, în toiul unei orbiri intenționate a tuturor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). IPS Mitropolit Pavel, împreună cu fratele său Mitropolit Youhanna (Ibrahim) și cu toți cei răpiți, trebuie să rămână permament prezenti în rugăciunile credincioșilor și, în fiecare zi, in mărturisirea Bisericii. Parintii inalta rugaciuni, pentru odihna sufletelor tuturor celor martirizati doar pentru ca erau crestini, și cer, in rugaciune, inaintea tronului divin, ca Dumnezeu să întărească Biserica Sa și să le dea fiilor Săi puterea și înțelepciunea de a-L marturisi cu fidelitate, aici și acum, pe Hristos Cel Inviat din morți.

Parintii au discutat problema Marelui Sinod Ortodox, pe care Biserica Ortodoxă l-a pregătit pentru convocare de mai mult de 50 de ani. Biserica Antiohiană a cerut să fie amânata convocarea acestui Sinod (Vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), în scopul consolidarii unitatii pan-ortodoxe, asigurarii unanimitatii ortodoxe cu privire la chestiunile discutabile ale agendei sale, și a asigurarii condițiilor eclesiologice necesare participarii tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe.

Întrucât solicitarea antiohiana de amanare a Sinodulului, alaturi de cererile Bisericilor din Rusia, Bulgaria și Georgia, nu au fost acceptate;

Întrucât fusese prevăzut, inițial, ca Sinodul să fie un Sinod pan-ortodox, dar a fost convocat în absența a 4 Biserici autocefale care reprezinta mai mult de jumătate din credincioșii ortodocși din lume;

Întrucât această întâlnire a ignorat necesitatea stabilirii sinodalitatii ortodoxe, bazata pe comuniunea euharistica totala între Biserici – care este baza formarii acestei sinodalității – în special prin ignorarea căutarii unei soluții la agresiunea pornita de Patriarhia Ierusalimului asupra competenţelor canonice ale Scaunului Antiohiei înainte de convocarea Sinodului (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), printr-o decizie luată de către Patriarhia Ecumenică de a amâna negocierile până după Consiliu;

Întrucât declarațiile si deciziile emise de către participanți au invinuit pe nedrept Bisericile absente, absolvind de vina partile care au condus etapa pregătitoare, și după ce au luat la cunostinta declarațiile din timpul intrunirii, pozițiile adoptate în cadrul întâlnirii de pe insula Creta, și toate aberatiile care au circulat recent, Părinții au de făcut următoarele observații:

Mai întâi: Părinții afirmă, că lucrarea ortodoxă comună se bazează pe participarea și unanimitatea tuturor Bisericilor autocefale Ortodoxe. Vor să reamintească, faptul că acest principiu nu este o nouă poziție antiohiana, ci este un principiu ortodox fix, stabilit de Patriarhul Ecumenic Athenagoras, vrednicul de pomenire, la lansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului. El a fost urmat de succesorul său Patriarhul Dimitrie, vrednic de pomenire, in timpul caruia au fost formulate regulamentele pentru ședințele pregătitoare pre-sinodale. Articolele acestor reglementări arată, în mod clar, că o orice convocare a unei lucrari sinodale, chiar dacă aceasta are nivelul unei reuniuni pregătitoare, se face de către Patriarhul Ecumenic, doar după aprobarea Primatilor tuturor Bisericilor, și că toate deciziile sunt luate în unanimitate, de către toate Bisericile autocefale, înainte ca acestea să fie prezentate Marelui Sinod.

În al doilea rând: Părinții reamintesc că Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a subliniat, de asemenea, acest principiu, în cadrul reuniunilor pregătitoare pre-sinodale. În mod special, acesta a decis să suspende lucrările comisiei pregătitoare din 1999, din cauza retragerii unei Biserici de la întâlnirea menționată. Acest fapt a avut ca rezultat renuntarea la lucrările pregătitoare pentru Marele Sinod, pentru o perioadă de 10 ani. Parintii se intreaba, astfel, cum poate fi posibil ca absența unei Biserici sa duca la suspendarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, iar unii sa considere, acum, că este permisa convocarea si intrunirea ‘Marelui Sinod’, în absența celor 4 Biserici Ortodoxe autocefale?

În al treilea rând: Părinții remarca faptul că principiul unanimității fusese reafirmat la relansarea lucrărilor pregătitoare ale Sinodului, în 2009. Pe parcursul celei de-a patra conferințe pregătitoare, care a avut loc în 2009, consilierul delegatiei antiohiene, Dl Albert Laham, vrednicul de pomenire, a subliniat necesitatea respectarii acestui principiu în procesul de luare a deciziilor, reamintind că, în cazul în care nu există unanimitate asupra unui anumit subiect, acest subiect sa fie amânat in comisia de pregătire, pentru studii suplimentare, asa cum prevede Regulamentul de procedură al conferințelor pan-ortodoxe pre-sinodale. La acel moment, propunerea a fost salutată de către toate Bisericile participante, inclusiv de președintele conferinței. Această propunere a condus la luarea unei decizii privind problema diasporei și a adunărilor episcopale.

În al patrulea rând: Părinții reiterează poziția antiohiana, care solicita realizarea unui acord prin asigurarea unanimitatii tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, pe temele aflate pe ordinea de zi, avand ca scop întărirea unitatii ortodoxe în faza de pregătire, conform tradiției ortodoxe. Biserica Antiohiei nu se aștepta ca acest principiu stabil, care tocmai a fost amintit, sa devina o chestiune controversată, iar acest principiu stabil sa fie sfidat de către cei care l-au stabilit inițial și l-au aparat ca pe o garanție a unității ortodoxe. Această unitate nu poate fi realizată, dacă oricare dintre Biserici este exclusă din procesul de luare a deciziilor, sau în cazul în care propunerile sale sunt ignorate. Aici, am dori să menționăm faptul că Sinaxa Primatilor Bisericilor, care a avut loc în ianuarie 2014, a afirmat acest principiu, atunci când a hotarat ca toate deciziile din timpul Sinodului și din perioada de pregătire care urmează, să fie luate prin consens. Parintii se întreaba, cum poate fi realizat acest consens, odata ce a existat refuzul Bisericii antiohiene, fata de deciziile Sinaxelor menționate mai sus (2014) și Chambesy (2016)? Cum ar fi putut fi atins acest consens în Creta, în absența a 4 Biserici Ortodoxe?

În al cincilea rând: Părinții reafirmă poziția antiohiana, care solicita amânarea convocării Marelui Sinod în cazul în care nu există unanimitate asupra temelor sale – si care nu este nici ea o noutate. Biserica Antiohiana s-a exprimat, în mod clar, privind propria poziție, în toate etapele de pregătire a Sinodului, în cursul ultimilor 2 ani. Această poziție a fost în conformitate cu rolul pe care l-a avut Antiohia, refuzand întotdeauna sa fie ignorata vreuna dintre Bisericile Autocefale in lucrarea ortodoxă comună. Prin urmare, tot ceea ce a fost publicat în mass-media, despre o acceptare implicită a Bisericii Antiohiene de a participa la Sinod, a fost incorect, și toată analiza privind dimensiunile politice ale absenței Antiohiei de la întâlnirea din Creta rămâne o analiză politică complet falsa. Acceptarea Antiohiei de a participa la lucrările pregătitoare, nu presupunea concesie din partea ei, privind pozițiile menționate mai sus. Mai degrabă, participarea ei a fost un efort de a elimina toate obstacolele care existau, și încă mai exista, inainte de convocarea Sinodului.

În al saselea rand: Părinții sunt surprinși de pozițiile unor Biserici care au solicitat, recent, ca principiul unanimității sa fie ocolit, sau ca acest principiu sa fie interpretat într-un mod diferit față de cel hotarat de Regulamentul de procedură al Conferințelor pan-ortodoxe pre-sinodale, adoptat în 1986, semnat de toți reprezentanții, și în consecință, utilizat chiar și în cadrul conferinței pregătitoare din octombrie 2015. Acestia se declara, de asemenea, surprinsi de toate pozițiile recente, care au sustinut că convocarea Sinodului la data specificată ar fi fost mai importantă decât sinodalitatea Bisericii și unitatea ei. În această privință, Biserica Antiohiei ar dori să le mulțumeasca tuturor Bisericilor care au aprobat poziția ei de drept, în special Bisericilor din Rusia, Georgia, Bulgaria și Serbia.

În al 7-lea rand: Părinții ar dori să le reamintească fraților care s-au intrunit in Creta, articolul 17 din Regulamentul de procedură al Conferințelor pan-ortodoxe pre-sinodale, adoptat în 1986, care consideră că, in cazul în care un singur subiect specific, discutat în timpul conferinței, nu este a acceptat în unanimitate, decizia privitoare la acesta este abandonată și este predata Secretariatului reuniunii pregătitoare presinodale pentru studii suplimentare și de pregatire, conform procedurii recunoscute la nivel pan-ortodox. De asemenea, textul celui de al 4-lea articol al aceluiași Regulament de procedură, prevede că: ‘nu este permis să se elimine sau să se adauge vreun subiect, de pe lista de subiecte care a fost pregătita și convenita la nivel pan-ortodox, cel puțin până după ce studiul se incheie. După aceea, Sfantul si Marele Sinod poate fi convocat. Părinții se întreabă, cum a putut fi lansat apelul de convocare a Marelui Sinod, înainte de finalizarea lucrărilor de pregătire a subiectelor de pe agenda: două Biserici au avut rezerve privind documentul ‘Căsătoria și impedimentele sale’, iar Biserica Antiohiana a refuzat sa fie eliminate 3 subiecte principale din Agenda (al calendarului bisericesc, al dipticelor și al proclamarii autocefaliei)

1. Considera intâlnirea din Creta, ca fiind o reuniune preliminară a Sinodului Pan-ortodox, si prin urmare, considera documentele acestuia ca nefiind finale, ci încă deschise discuțiilor și amendamentelor, in vederea convocarii Marelui Sinod Panortodox, în prezența și cu participarea tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale.

2. Refuza sa i se atribuie un caracter sinodal oricarei reuniuni ortodoxe care nu implică toate Bisericile autocefale Ortodoxe, și subliniaza faptul că principiul unanimității rămâne fundamentul esențial pentru relațiile ortodoxe comune. Astfel, Biserica Antiohiei refuză ca întâlnirea din Creta să fie numita ‘Marele Sinod Ortodox’ sau ‘Sfantul si Marele Sinod’.

3. Afirma că tot ceea ce a fost emis în cadrul reuniunii din Creta, deciziile și alte lucruri, sunt fără caracter obligatoriu, pe orice cale, pentru Patriarhia Antiohiei și a întregului Răsărit.

4. Solicita ‘Comitetului pentru monitorizarea problemelor Sinodului’, sa studieze rezultatele și consecințele întâlnirii din Creta și sa ofere un raport detaliat către Sfântul Sinod al Antiohiei, pentru următoarea sa reuniune.

5. Trimite o scrisoare, privind decizia Sfântului Sinod al Antiohiei, tuturor Bisericilor Ortodoxe autocefale, precum și autorităților civile și religioase din străinătate.

6. Face apel la credincioși, să-i însoțească pe Părinții Sfântului Sinod al Antiohiei in rugăciune, pentru păstrarea și manifestarea totală a unității marturisirii creștin-ortodoxe în lumea de astăzi.