Aceasta duminica este numita “Duminica biruinței ortodoxiei(dreptei-corectei- slaviri a lui Dumnezu)asupra tuturor ereziilor, adică a opiniilor greșite de inspiratie demonica în colaborare cu mandria si parerea de sine a unor crestini (chiar patriarhi, papi, sinoade, preoti, călugări sau credincioși) care au strambat, alterat, înțelesurile credinței așa cum a descoperit-o Dumnezeu prin profeți și minuni și mai ales prin venirea în lume a Fiului Sau, Iisus Hristos Dumnezeu si a Duhului Sfant ce a întemeiat Biserica Sa. Scopul descoperirilor din partea lui Dumnezeu este acela ca omul sa înțeleagă de unde vine, unde pleaca, ce anume trebuie sa creada si ce are de făcut pentru a-si mantui sufletul. În momentul în care sensurile corecte descoperite de Dumnezeu se schimbă atunci omul începe să meargă pe un drum greșit, care nu-l mai duce la mantuirea sufletului ci la pierderea lui.
Mintea omului se infesteaza de patimi și de orbire, lipsa de claritate și viziune corectă a lucrurilor, a vieții și mai ales a vieții spirituale. Omul se îmbolnăvește sufletește datorită concepțiilor greșite despre viata si lume, care nu provin din descoperirea dumnezeiasca, sau care provin dintr-o descoperire prost transmisă, sau alterata. Erezia este hula împotriva lui Dumnezeu.Mulți își pun întrebarea legitimă, de unde știm noi că descoperirea dumnezeiasca se pastreaza în Biserica Ortodoxă?
Dumnezeu a descoperit calea către El incepand de la primii oameni, apoi lui Noe, lui Avraam, lui Isaak, Iacov, celor 12 Părinți ai poporului evreu, apoi Dumnezeu s-a descoperit lui Moise în acel tufiș cu spini din deșertul Sinai care ardea și nu se mistuia. Iar aceste descoperiri dumnezeiești au avut mesaje intodeauna în contradicție cu “dumnezeii neamurilor” (denumiti draci de psalmistul David) care erau numiți dumnezei falsi, mincinosi, idoli, și de care poporul lui Israel era ferit prin despărțirea ferma de orice nu era revelat de Dumnezeu. Vechiul Testament este plin de descoperiri dumnezeiești care confirma Noul Testament, ca o continuitate fireasca, Noul Testament confirma Biserica și e confirmat de Biserica, de profeți și de Sfinții Părinți, care au avut aceeași iluminare ca și profeții, ca și apostolii pentru ca au aceeași învățătură.
Biserica lui Hristos, adică Duhul Sfant in Biserica a folosit aceasta metoda ca și în Vechiul Testament, si anume a separat pe idolatri, și pe cei cu opinii eretice, de Biserica, pentru a nu se infesta întregul corp al Bisericii de credințe greșite.Duhul Sfant a taiat prin ANATEME pe acestia din Trupul Bisericii, ca un semnal de alarma ca se gasesc în afara descoperirii dumnezeiești și a mantuirii si trebuie sa se întoarcă la Adevăr.
Anatema este cea mai mare dovada de iubire a lui Dumnezeu pentru oamenii eretici, pentru ca îi avertizează, este ca și nervul în organismul uman, durerea avand rol de semnal de alarma. Cuvantul ANATEMA nu însemna blestem ci înseamnă “în afara graniței Adevărului, a Bisericii” Rostirea anatemelor de către preot și credincioși asupra ereticilor și ereziilor vindeca mintea de relativism și reface puterile sufletești ale ortodocșilor și în același timp trezește conștiința ereticilor ca sunt în gresala si se vor pierde daca raman acolo. Ereticii care conștientizează erezia lor datorită Anatemelor se întorc la Biserica și prin anatematizarea ereziei respective se vindecă de aceasta boala a minții. Sfantul Apostol Pavel numește erezia “mutarea Adevărului lui Dumnezeu intru minciuna”. Anatema nu reprezinta nici ura, nici blestem, nici injurie sau dispret, nici defăimare ci este medicamentul lui Dumnezeu pentru umanitatea căzuta în păcatul schimbării Adevărului Revelat. Anatema însemna ca respectivele idei și persoane sunt în afara granițelor Bisericii, anatema are rol pedagogic, ca sa se poată deosebi de către creștinii ortodocsi Adevărul Revelat de Dumnezeu de minciuna ideilor omenesti numite erezii-opinii nerevelate.
Spicuim dintre anatemele rostite in Mitropolia Pireului:
Abuna Pavel al Etiopiei, Ignatius Aphrem II al siroiacobitilor, Baselius Thomas I al Malabarienilor Indieni celor ce in mod gresit se numesc pe sine „ortodocsi” si celor ce sunt in comuniune cu ei, Anatema!
In ziua Ortodoxiei am avut si vizita Ministrului Diasporei Dan Stoenescu si a Ambasadorului Romaniei in Grecia, Lucian Fatu. In aceasta zi de mare bucurie duhovniceasca am rostit anatema tuturor ereticilor si mai ales pseudo papei Francisc de la Roma, dar si masonilor, yoghinilor, penticostalilor, etc (parintele Matei Vulcanescu pentru romedia.gr)
http://www.romedia.gr/grecia/comuniti/7823-rostirea-anatemelor-la-biserica-panagia-odighitria-din-pireu.html
Foto copertă: Anatematizarea lui Nestorie la cel de-al treilea Sinod Ecumenic (frescă, 1502)
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Reblogged this on Ortodoxia -singura Biserica adevarata.
“Anatema nu reprezinta nici ura, nici blestem, nici injurie sau dispret, nici defaimare ci este medicamentul lui Dumenzeu pentru umanitatea cazuta in pacatul schimbarii Adevarului Revelat. Anatema insemna ca respectivele idei si persoane sunt in afara granitelor Bisericii, anatema are rol pedagogic, ca sa se poata deosebi de catre crestinii ortodocsi Adevarul Revelat de Dumnezeu de minciuna ideilor omenesti numite erezii-opinii nerevelate.”
Definirea anatemei arata dragostea Sfintilor Parinti fata de cei abatuti de la Cale si care s-au lasat inselati de uratorul de oameni ce le-a adus “invataturi noi” spre pierzania lor. Prin rostirea anatemei ei sunt atentionati ca s-au ratacit, anatema fiind ca un far calauzitor de care daca nu se tine seama, corabia pe care se afla se va sfarama de stanci iar valuri vijelioase vor aduce peste ei moarte vesnica. Si mai arata anatema ,dragostea Sfintilor Parinti fata de propria turma care trebuie aparata de lupi rapitori.
Subscriu!