ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
Cinci mitropoliți eleni:
al Konίtsei, al Glyfádei, al Kythίrelor, al Etolokarnanίei și al Górtinei și Megalópolei cer
ARHIEPISCOPULUI SĂ PUNĂ ÎN DISCUȚIE SINODALĂ
HOTĂRÂRILE CONSILIULUI MONDIAL AL BISERICILOR,
CARE SUNT ÎN CONTRADICȚIE CU ÎNVĂȚĂTURA ORTODOXĂ
La Consiliul Mondial al Bisericilor sau, mai bine zis, al Ereziilor, care s-a întrunit la Busan, în Corea de Sud, au fost formulate poziții contrare ecleziologiei ortodoxe, s-a pretins și Bisericii Ortodoxe să ceară iertare pentru starea de divizarea în care se află lumea creștină, a fost pusă la îndoială infailibilitatea Bisericii noastre, a fost formulată dogma protestantă despre unitatea ecleziologică nevăzută a Bisericii care ar fi, chipurile, ”multi-dogmatică”, și, de asemenea, a fost desconsiderat și răstălmăcit cuvântul lui Hristos, Care se roagă ”ca toți să fie una”.
În memoriul lor, cei cinci mitropoliți formulează acuzații foarte grave la adresa unor mitropoliți, al Mesiniei, al Dimitriadei și al Prusei, pentru pozițiile pe care le exprimă și prin care provoacă și smintesc poporul credincios. Îi acuză de asemenea pe arhiereii reprezentanți ai Bisericii Greciei la a 10-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor sau, mai corect, al Ereziilor, că au acceptat fără nici o reacție de împotrivire hotărârile CMB. Se întreabă cum vor putea fi abordați corect ereticii, de orice natură ar fie ei, fie că provin din ”sânurile” Bisericii, fie că nu, dacă este alterată tradiția bisericească a Ortodoxiei și dacă este pusă la îndoială infailibilitatea Bisericii noastre? Cei cinci mitropoliți cer și întreruperea dialogurilor teologice cu papistașii, pentru că, așa cum a declarat Arhiepiscopul Australiei, kir Stylianos, care vreme de 20 de ani a fost copreședinte al Comisiei de Dialog cu Romano-catolicii, dialogurile acestea nu sunt decât ”un joc lipsit de consistență”.
Cinci mitropoliți ai Bisericii Greciei, întru-un memoriu către Arhiepiscopul Athenei, kir Ieronim, care deține funcția de Președinte al Sfântului Sinod, vin în sprijinul și în continuarea memoriului individual pe care l-a întocmit și l-a trimis Sfântului Sinod Mitropolitul Pireului, kir Serafim, în care vorbește despre înșelările ecleziologice ale textului adoptat la a 10-a Adunare Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor de la Busan, din Coreea de Sud.( http://graiulortodox.wordpress.com/2014/06/17/ips-serafim-de-pireu-condamna-declaratiile-c-m-b-de-la-busan-2013-coreea-de-sud/ ) În textul de la Busan se pretinde Ortodoxiei să își ceară iertare, alături de toate celelalte confesiuni, pentru starea de divizare în care se află lumea creștină. Cei cinci mitropoliți, în ordinea în care au semnat, sunt: Mitropolitul Dryinoúpolei, Pogoniánei și Konίtsei, kir Andreas, Mitropolitul Glyfádei, Ellinikó-ului și Voúlei, kir Pavlos, Mitropolitul Kythίrelor, kir Serafim, Mitropolitul Etolίei și Akarnanίei, kir Kosmas, și Mitropolitul Górtinei și al Megalópolei, kir Ieremia.
Toți semnatarii memoriului:
Îi acuză pe arhiereii reprezentanți ai Bisericii Greciei că nu s-au împotrivit deciziilor CMB, care în esență se disting prin faptul că atacă și contestă Biserica Ortodoxă, ca una care exprimă Adevărul credinței noastre. Au ajuns până într-acolo, încât să cheme la pocăință Biserica Ortodoxă, câtă vreme pocăința [pentru abaterea de la adevărul de credință și pentru ruperea unității] se cuvine tuturor creștinilor eretici. Se întreabă: ”nu este de ajuns că au fost șterse din Sinodiconul Ortodoxiei anatemele împotriva ereticilor? Trebuie acum să negăm și faptul că dogmele Bisericii noastre reprezintă «credința Apostolilor, credința Părinților, credința Ortodocșilor», dat fiind că, potrivit protestanților de la Busan, Biserica are nevoie de pocăință în chestiunile de credință și înțelege progresiv voia dumnezeiască?”.
Formulează acuzații foarte grave la adresa unor mitropoliți, al Mesiniei, kir Hrisostom, și al Dimitriadei, kir Ignatie, pentru pozițiile pe care le exprimă și prin care smintesc pliroma Bisericii.
Îi cer Arhiepiscopului Athenei, kir Ieronim, să treacă pe lista temelor de dezbatere a următoarei ședințe a plenului Sinodului Greciei hotărârile CMB de la Busan, pentru că acestea deformează învățătura ecleziologică a Bisericii Ortodoxe. Semnatarii memoriului se întreabă: ” Cum vom susține Adevărul credinței noastre împotriva lupilor care se năpustesc împotriva turmei noastre, a pseudo-martorilor lui Iehova, a penticostalilor, a mormonilor etc.? ”. Despre dialogul cu papistașii, semnatarii consideră că acesta contribuie la deformarea ecleziologiei ortodoxe și amintesc în acest sens declarația Arhiepiscopului Australiei, kir Stylianós – care vreme de 20 de ani a participat la dialoguri – potrivit căreia dialogul cu romano-catolicii este ”un joc lipsit de consistență”.
Memoriul celor cinci Mitropoliți greci
împotriva deciziilor Consiliului Mondial al Bisericilor de la Busan
– Prima parte –
Sfânta Mitropolie de Dryinoúpoli, Pogoniáni și Konίtsa
Nr. Prot. 28
Delvináki, 30 aprilie 2014
Către Sfântul Sinod al Bisericii Greciei
Ioánnou Gennadίou 14
115 21 ATENA
Preafericite Președinte al Sfântului Sinod,
Preasfințiți Mitropoliți Sinodali,
Subsemnații, care suntem împreună cu voi Episcopi în Biserica autocefală a Greciei, în urma celor petrecute în noiembrie 2013 la Busan, în Republica Coreei de Nord, în cadrul lucrărilor Consiliului Mondial al Bisericilor și al dialogului teologic cu confesiuni protestante de diferite genuri, și cu monofiziții și monoteliții, dorim să prezentăm cu profund respect Autorității noastre Bisericești Supreme protestul față de rezultatul acestei ședințe, după cum se va vedea mai jos.
Expunem în continuare pe scurt, din prisma ecleziologiei ortodoxe, pozițiile ecleziologice inadmisibile formulate la a 10-a Ședință Generală a Consiliului Mondial al Bisericilor. Acestea se dovedesc a fi încă și mai grave, dacă ținem seama de faptul că, potrivit regulamentelor adoptate de CMB (vezi anexa II, p. 6), este recunoscut dreptul fiecărei ”biserici-membru” a CMB de a-și păstra integră propria conștiință de sine bisericească și de a și-o exprima ca atare.
Justificarea potrivit căreia textele ședințelor CMB sunt ad referendum și nu exprimă acceptarea lor de facto din partea bisericilor-membre nu explică inacțiunea și pasivitatea reprezentanților ortodocși. Nici pretextul că ”nu au semnat” nu este valabil, de vreme ce consimțământul față deciziile CMB nu se mai exprimă prin semnătură, ci prin niște carduri speciale (”indicator card”). Potrivit celor de mai sus, participarea ineficace a reprezentanților ortodocși îi vatămă atât pe eterodocși, hrănindu-le confuzia bisericească, cât și pe cei de aceeași credință, ascunzând sau alterând principiile învățăturii ecleziologice expuse clar de către Sfinții Părinți în Duhul Sfânt și ale Tradiției noastre canonice despre Biserica cea Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească. Eterodocșii care sunt vătămați și vor fi vătămați prin citirea textului de la Busan habar nu au dacă textul este doar ad referendum sau nu și nici nu pot afla acest lucru.
Documentele anexate
În prezenta scrisoare anexăm cu traducere în limba greacă atât textul ”Declarației de Unitate” de la Busan (Anexa I), cât și o parte din Regulamentele Statutului Consiliului Mondial al Bisericilor (anexa II), din care reiese, potrivit procedurii curente, dreptul reprezentanților de a se pronunța asupra subiectelor de conștiință de sine bisericească, de a susține o poziție întru totul conformă confesiunii lor și de a se adresa direct ”bisericilor” lor (Rules XX.6.d, p. 6). De asemenea, anexăm (Anexa III) discursul Arhiepiscopului Nifon de Târgoviște, reprezentant al Patriarhiei României, un discurs marcat în mare măsură de gândirea ecleziologică eterodoxă, pe care acesta l-a rostit în încheierea Adunării de la Busan. Ultima anexă (IV) confirmă faptul că întocmirea textului de la Busan a început încă din septembrie 2012, când s-a întrunit Comisia Centrală a CMB în cadrul Academiei Ortodoxe din Creta, de la Kolybári.
Comunicatul Sinodului Bisericii Greciei din 15-10-2009, emis în urmă cu patru ani cu un prilej asemănător, constata nevoia unei ”informări mai complete” a Sinodului și susținea categoric că ”de acum înainte Sinodul se va informa cu privire la toate fazele dialogurilor”, că ”dialogul trebuie să continue, însă în cadrele ecleziologice și canonice ortodoxe” și că ”reprezentanții Bisericii noastre la respectivul dialog au o cunoaștere clară a teologiei ortodoxe, a ecleziologiei și a Tradiției bisericești și își oferă cunoștințele și resursele în scopul «unirii tuturor» «întru adevăr»”[1]. Textul eterodox al ”Declarației de Unitate” a CMB de la Busan a fost pregătit fără nici o deliberare sinodală în cadrul Preasfintei noastre Biserici, de către Comisia Centrală a CMB, așa cum se obișnuiește, de altfel, la Academia din Creta (la Kolybári) încă din toamna lui 2012[2], și a primit în unanimitate aprobarea sesiunii plenare a CMB pe 8 noiembrie anul trecut la Busan. Astfel, textul ”Declarație de Unitate” de la Busan, care este inadmisibil din punct de vedere ecleziologic, circulă deja peste tot, în lipsa unei delimitări ortodoxe de această poziție, exprimate în mod oficial, ca mărturisire comună a membrilor Consiliului Mondial al Bisericilor și, din păcate, prin această tăcere, devine o mărturisire și a Bisericii Ortodoxe.
Erorile și înșelările ecleziologice ale textului de la Busan
Textul oficial menționat cu titlul ”Declarație de Unitate” (Unity Statement) de la a 10-a Conferință a CMB are o poziție contrară Ortodoxiei, Trupului lui Hristos, pentru că acceptă (a) că Biserica Ortodoxă împreună cu celelalte ”biserici” trebuie să se pocăiască pentru faptul că astăzi creștinii sunt fărâmițați[3], (b) că Biserica, deși este Trupul lui Hristos, nu a fost condusă în mod necesar de unanimitatea dogmatică, nici măcar în epoca apostolică[4], (c) că există în prezent o unitate bisericească nevăzută a creștinismului și este așteptată unitatea văzută a Bisericii celui Una[5], (d) că rugăciunea Domnului nostru Iisus Hristos ”ca toți să fie una” nu s-a împlinit, însă depinde de noi împlinirea acestei îndatoriri[6], (e) că Biserica poate să se îmbogățească și să se folosească din harismele eterodocșilor[7], (f) că suntem răspunzători în fața lui Dumnezeu, dacă nu aspirăm necontenit la unitatea creștină spre folosul bunei mărturii celei dinafară[8], (g) de asemenea, în virtutea unei ambiguități viclene, susține că Dumnezeu ”totdeauna ne surprinde” și că Biserica înaintează având cunoștința voii dumnezeiești[9], (h) că trebuie folosite noi moduri de abordare a divergențelor teologice[10] și (i) că unitatea Bisericii este în strânsă interdependență cu unitatea umanității și a creației[11].
Dincolo de acestea, textul (j) are și o orientare ecologistă necreștină, vorbind despre așteptarea înnoirii mundane a creației, a bunăstării pământești a creației și a umanității și despre responsabilitatea umană în acest sens[12], se vorbește (k) și despre colaborarea creștinilor cu cei de alte credințe sau cu ateii în ce privește această bunăstare pământească[13]! Nu-i de mirare, așadar, că textul folosește și notoriul termen ocult ”holistic” din monism pentru a caracteriza misiunea Bisericii (“holistic mission-evangelism”[14]). Textul dă multe subînțelesuri și cu privire la acceptarea bisericească a modurilor de viață ”marginale”, fără precizări cu privire la păcat și pocăință, a căror direcționare finală trebuie luată în considerație dată fiind atitudinea pozitivă mai generală a Conferinței de la Busan cu privire la homosexualitate[15].
Declarația Arhiepiscopului de Târgoviște, kir Nifon
de la minutul 30:36 declarația Arhiepiscopului Nifon
O jalnică încheiere oficială a prezenței ortodoxe la Adunarea de la Busan a constituit discursul Înaltpreasfințitului Arhiepiscop de Târgoviște, kir Nifon, reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (anexa III), care a constatat (1) că unitatea Bisericii s-a pierdut, iar Biserica existentă, pentru că este împărțită, este deficitară din punct de vedere sacramental[16], (2) că nu cunoaște care facțiune creștină este continuatoarea vechii Biserici a Ierusalimului[17] și (3) că toți oamenii sunt frați în Hristos, în timp ce Botezul creștin este doar o treaptă sacramentală superioară în înrudirea duhovnicească a omenirii, unitate care deja există[18]. Înaltpreasfințitul Nifon (4) a tăcut și a ascuns faptul că ecleziologia ortodoxă este deformată în CMB, vorbind despre apărarea ”valorilor noastre morale tradiționale” de către CMB, ca, de pildă, ”valoarea supremă a familiei creștine”[19].
image_preview[1]
Eclesiologia ortodoxă a Sfântului Ciprian și inovațiile de la Porto Alegre și Busan
Sfântul Ciprian subliniază încă din secolul al III-lea unitatea în jurul episcopului, în Euharistie și în dreapta credință; iată ce scrie Sfântul Părinte: ”Dumnezeu este Unul, și Hristos Unul este și Una este și Biserica Lui, și credința, una, și turma, una, unită prin legătura unanimității în unitatea trainică a Trupului”[20]. Dar pentru Sfântul Ciprian, ortodoxia nu este o credință determinată printr-un consimțământ comun al episcopilor, ci cea predată de la început de către Apostoli. În virtutea acestei credințe, Sfântul Ciprian nu a respectat jurisdicția și poziția Episcopului Romei, Ștefan, ci a îndemnat la neascultare față de el, pentru că Ștefan lucra încălcarea credinței apostolice (Epistola LXXIV, Ad Pompeium contra Epistolam Stephani)[21]. Exigenta învățătură ecleziologică a Sfântului Ciprian care afirmă că în afara Bisericii nu există mântuire (extra Ecclesiam nulla salus) este, potrivit Profesorului Vlásios Feidás, prin excelență ortodoxă și conformă Tradiției. Dimpotrivă, ecleziologia lui Augustin, care susține că există elemente având caracter bisericesc și în afara Bisericii, fapt pentru care a și ajuns să constituie baza textului de la Ravena și a ultimelor texte emise de CMB (Porto Alegre și Busan), reprezintă erezie[22] și, după cum se știe, orice scornire dogmatică persistentă și nepocăită constituie erezie pentru Biserica Ortodoxă[23]!
Biserica, care este Trup al lui Hristos și este infailibilă, nu poate greși
Infailibilitatea Bisericii – negată în textul ”Declarație de Unitate” de la Busan, întrucât cheamă la pocăință și Ortodoxia și constată, chipurile, un progres în înțelegerea voii dumnezeiești – este nu doar o predică a Sfintei Scripturi despre Biserică, pe care o numește ”stâlp şi temelie a adevărului” (I Timotei 3:15), ci și a Sinoadelor Interortodoxe ale Patriarhilor din mileniul al II-lea, care, apărându-se împotriva papistașilor și protestanților, propovăduiesc uneori că Biserica (Ortodoxă) Sobornicească ”este cu neputință să greșească, ca una ce este bogată, având ca învățător pe Duhul Sfânt”[24], alteori că ”în toate dogmele și învățăturile… credem fără greșeală în Biserica lui Hristos cea sfântă, sobornicească și apostolească… care de Sus totdeauna au strălucit prin dreapta credință și necontenit străluceau… ca niciodată să nu se fi înșelat și să nu se înșele, ci pururea fără greș să se ridice, întemeiată pe piatra sigură a credinței noastre ortodoxe”[25]. Ortodoxia este așadar ”singura credință adevărată, singura închinare bineplăcută lui Dumnezeu și singura cale mântuitoare și o păstrăm neîmpuținată, autentică și neschimbată”[26]. După acestea, propovăduiesc de asemenea că îndepărtarea papistașilor eretici nu a vătămat universalitatea și ”infailibilitatea” Bisericii, care, deși ”înainte de vremurile acelea prin lucrarea vicleanului Papă al Romei, care rătăcind de la calea cea dreaptă și căzând în dogme și născociri străine, a ieșit din întregul Trupului binecredincioasei Biserici și s-a rupt”, cu toate acestea, ”cele patru părți ale pânzei rupte, fiecare în țara ei, au rămas unite și legate, prin care noi călătorim netulburați de valuri pe marea vieții acesteia (…). Astfel, binecredincioasa Biserică a lui Hristos se înalță acum pe patru stâlpi, adică pe cele patru patriarhii, și rămâne nezdruncinată și netulburată”[27].
Prin urmare, este respinsă afirmația din textul de la Busan despre nevoia de pocăință a Ortodoxiei pentru presupusele ei greșeli ca fiind cu totul neîntemeiată și înjositoare pentru Biserică.
Pocăința [pentru erori de credință] se cuvine doar ereticilor
Textul de la Busan, în continuare, ne cheamă la pocăință și pentru dezbinarea care există în lumea creștină! Dar pocăința se cuvine doar acelora care, în ciuda cuvântului apostolic, au stat împotriva (I Corinteni 11:16) credinței bisericești și s-au făcut eretici, pentru că ”cel ce vă tulbură pe voi îşi va purta osânda, oricine ar fi el” (Galateni 5:10). Dimpotrivă, Biserica îi laudă pe păstorii care i-au dat afară din grădina Bisericii pe cei de alt cuget și ”au alungat cu praștia Duhului pe lupii cei primejdioși și molipsitori, izgonind din staulul Bisericii… ca niște slujitori prea credincioși ai lui Hristos”[28], ca să salveze credința apostolică. De aceeași părere este și Sfântul Ciprian, care scrie împotriva ereticilor și schismaticilor, că ”trebuie să ne bucurăm atunci când aceștia sunt tăiați din Biserică, pentru că ei primejduiesc porumbeii și oile lui Hristos cu întinarea lor sălbatică și otrăvitoare”[29]. Așadar, nu este de ajuns că au fost șterse din Sinodiconul Ortodoxiei anatemele împotriva ereticilor? Trebuie acum să negăm și faptul că dogmele Bisericii noastre reprezintă «credința Apostolilor, credința Părinților, credința Ortodocșilor», dat fiind că, potrivit protestanților de la Busan, Biserica are nevoie de pocăință în chestiunile de credință și înțelege progresiv voia dumnezeiască?
Unitatea mărturisirii dogmatice a Bisericii
WCC%20CC%20Photo%202012[1]
Invocarea diversității ”bisericilor”, pe care o întâlnim frecvent în CMB încă de la conferința care a avut loc la Porto Alegre, și concepția despre credință ca fiind schimbătoare și a cărei înțelegere cunoaște progres au fost folosite și în textul de la Busan, ca să justifice viziunea despre ”Biserica creștină unită în chip nevăzut”. Formularea din text (paragraful 10, p. 5), potrivit căruia ”nu este posibil ca diferența să fie atât de mare, încât să aducă după sine despărțirea” deformează istoria bisericească și ecleziologia, pentru că doar varietatea națiunilor este ireproșabilă, după cuvântul Sfântului Fotie cel Mare și al altor Sfinți Părinți[30], nu însă și diversitatea dogmelor, care sunt comune pentru toată Biserica din toată lumea, așa cum se mărturisește din vechime. Sfinții Ignatie[31] și Irineu[32] și mulți alții mărturisesc în favoarea unanimității dogmatice a Bisericii, care ca Trup al lui Hristos și continuitate a Comunității Apostolice, păzește ”un Domn, o credință, un botez” (Efeseni 4:5).
Îndepărtarea ereticilor și a schismaticilor nu poate să vatăme Biserica, după cum o spune și Sfântul Vasilie cel Mare: ”vrednici de milă pentru stricăciunea lor sunt aceștia, câtă vreme trupul vostru este întreg prin Harul lui Dumnezeu. Căci ceea ce s-a stricat s-a destrămat, iar ceea ce rămâne nu se strică”[33]. Creștere și diferențiere în credință există doar după măsura încrederii personale în Hristos, nu în ce privește ansamblul compact al dogmelor evanghelice și patristice[34]
Unitatea nevăzută a Bisericii – o dogmă pur protestantă
Referirea textului ”Declarație de Unitate” de la Busan la așteptata realizare a unității văzute dintre ortodocși și eretici sugerează indirect că există deja o unitate nevăzută a așa-zisei Biserici celei Una, ”multi-dogmatice”, așa cum s-a declarat și în textul de la Porto Alegre, însă această concepție nu este altceva decât o dogmă protestantă respinsă categoric de către ortodocși. Sinodul din Constantinopol de la 1672 identifică Biserica cea Una cu Biserica Ortodoxă, văzută și infailibilă: ”Despre Biserica Ortodoxă Sobornicească spunem că este cu neputință să alunece în greșeală, fiind călăuzită de același Cap, care este Hristos, Adevărul în sine, și învățată de Duhul adevărului… Este și totdeauna văzută și fie ca niciodată să nu lipsească de la ortodocși până la sfârșitul veacului, de vreme ce nu toți vor adormi, ci toți se vor schimba, după cum a spus Apostolul vorbind despre credincioși. Este așadar vădit că până la sfârșiturile veacului Biserica lui Hristos este văzută și întreagă, nelipsindu-i vreuna din părți”[35]. De altfel, Sfânta Scriptură spune clar că Biserica este văzută, de vreme ce poate fi localizată (I Timotei 3:15) și se vorbește de înmulțirea membrilor ei (Fapte 2:47). Tâlcuirea ortodoxă a cuvântului evanghelic despre ”cetatea aflată pe vârf de munte”, care, evident, este văzută, se referă la Biserică[36].
Desconsiderarea hristologică a cuvântului ”ca toți să fie una”
În plus, argumentul, atât de promovat în dialogul cu papistașii, atât în general în cadrul CMB, cât și în special la conferința de la Busan, și întemeiat pe rugăciunea Domnului ”ca toți să fie una” (Ioan 17:11, 21-23), sfârșește în disprețuirea totală a învățăturii hristologice, pentru că, de vreme ce într-adevăr unitatea celor ce cred reprezintă voia Dumnezeu-Omului Hristos, potrivit afirmațiilor ecumenismului, această unitate nu s-a realizat încă. Din cauza neputinței voinței dumnezeiești a lui Hristos, așa cum susțin unii lipsiți de evlavie? Din pricina deosebirii nestoriene dintre ceea ce Nestorie numește voia gnomică a lui Iisus și voia Sfintei Treimi? Însă Dumnezeu-Omul cel în două firi are ”două voințe ale celor două firi care nu-și sunt potrivnice…, ci firea Lui omenească urmează firii Lui dumnezeiești și atotputernice, nu i se împotrivește și nu îi este vrăjmașă, ci mai degrabă i se supune”[37]. Așadar, voința Lui dumnezeiască, având ca supus al ei firea omenească îndumnezeită deplin, cea care s-a exprimat prin glasul Lui omenesc în rugăciunea arhierească despre unitatea credincioșilor. Aceasta este însoțită de atotputernicia Lui și lucrează neîngrădit în cei care se supun de bună voie lui Hristos. De aceea, și Sfântul Ioan Gură de Aur adeverește că acest cuvânt, ”ca toți să fie una” s-a împlinit deja în Biserică prin unanimitatea interioară a credinței, în ciuda apostaziei ereticilor, care este rodul superficialității lor: ”Ce vom spune, deci? S-a împlinit aceasta? Și cu tărie s-a împlinit, căci toți care au crezut prin Apostoli una sunt, chiar dacă unii dintre ei s-au rupt, știut fiind că El nu a ascuns acest lucru, ci mai dinainte l-a vestit și a arătat că această cădere este pricinuită de nepăsarea oamenilor”[38]. Frecventa menționare a cuvântului ”ca toți să fie una” la aceste dialoguri este blasfemiatoare, căci susține că acest cuvânt nu s-a împlinit de-a lungul timpului și dă de înțeles că nu s-a dat încă Bisericii Duhul Sfânt, Atotputernicul Mângâietor, Dumnezeul păcii, iar nu al neorânduielii (I Corinteni 14:33), care are lucrare unificatoare (”la o unire pe toți i-a chemat”[39]). Prin urmare, Consiliul Mondial al Bisericilor și ceilalți ecumeniști vestesc o nouă Cincizecime spre unirea celor despărțiți!
Alunecările de tip ecologic ale CMB
Referirile ”Declarației pentru Unitate” ale CMB de la Busan la grija și prosperitatea creației ca mijloc și finalitate ale bunăstării omenirii ascund din punct de vedere teologic un milenarism ecologic. Evident este ignorat cuvântul Noului Testament despre ”nerăbdarea” făpturii care ”împreună suspină și împreună are dureri până acum”, despre așteptarea nestricăciunii care țintește la veșnicie, ”ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu”, când va exista eliberare din robia stricăciunii în ”slava viitoare care se va descoperi nouă”[40]. CMB definește o nouă așteptare pământească și o nouă eshatologie. Ingnorând căderea originară a omenirii, autorii Declarației își propun să ne îndrepte către porunca dată omului înainte de cădere de a lucra și a păzi (Facere 2:15) fără osteneală grădina Edenului, trecând sub tăcere predica evanghelică despre pocăința pentru păcatele și apostaziile cele în multe chipuri, după cum ignoră și cele cerești și dogma care învață că pentru creștini ”cetatea noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20), iar nu în paradisurile pământești. Zidirea slujește mântuirii omului prin arătarea puterii veșnice și a dumnezeirii lui Dumnezeu și prin mărturia facerii lui de bine[41] și nu constituie un bine în sine. Dumnezeu nu se interesează în primul rând de cai și de făpturile neînsuflețite îndeobște, ci de omul rațional și care cunoaște drama de a fi nemuritor: ”Oare de boi se îngrijeşte Dumnezeu? Sau în adevăr pentru noi zice?” (I Corinteni 9:9-10).
Sursa: Orthódoxos Týpos, 6 iunie 2014, nr. 2025, pp. 1, 7.
Traducere de Mihail Ilie (G.O.)
sursa http://graiulortodox.wordpress.com/
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Va multumesc Parinte Matei ! Asteptam de mult taducerea si acum am citit cu sufletul la gura ,aceasta prima parte a memoriului semnat de acesti mari ierarhi ai nostri, ai Ortodoxiei. Dumnezeu sa-i ocroteasca pe ei si pe cei asemenea lor, caci turma cea mica are mare trebuinta de cuvantul lor, de lupta lor impotriva lupilor vicleni imbracati in miei nevinovati, care si-au ascutit dintii si limba pentru a vorbi mieros spre a insela pe cat mai multi, umblind si propovaduind in Biserica cea Una alte dogme care ne smintesc si ne duc la pierzare. Avem atat de mare nevoie si in scumpa noastra patrie de un astfel de ierarh si poate Dumnezeu in marea Sa milostivire va ridica un episcop marturisitor pentru poporul roman, trecand peste cumplitele faradelegi savarsite de noi in ultimile decenii , pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri si a milioanelor de martiri, mucenici, cuviosi si sfinti romani care se afla in cer, slujind Domnului Hristos in Biserica Ortodoxa Biruitoare.
DOAMNE AJUTA-NE, IARTA-NE, MILUIESTE-NE SI NE DARUIESTE UN IERARH MARTURISITOR CARE SA NE CALAUZEASCA SPRE LUMINA TA, PRIN INTUNERICUL CARE SE ASTERNE TOT MAI GROS PESTE NOI !!!
TEXTUL INTEGRAL AL SINODICONULUI ORTODOXIEI!
Binecuvântează, Stăpâne.
Arhiereul (sau starețul):
Binecuvântat este Dumnezeul nostru, acum și pururea și în vecii vecilor!
Strana: Amin. Împărate ceresc… Sfinte Dumnezeule… (rugăciunile începătoare).
Doamne miluiește (12 ori). Veniți să ne închinăm…
Apoi Psalmul 74
Mărturisi−ne−vom Ție, Dumnezeule, mărturisi−ne−vom Ție și vom chema numele Tău, povesti−voi toate minunile Tale. Când voi lua vreme, eu dreptatea voi judeca. Topitu−s−au pământul și toți cei ce locuiesc pe dânsul: eu am întărit stâlpii lui. Zis−am celor fărădelege, nu faceți fărădelege și celor ce greșesc, nu vă înălțați cornul. Nu vă ridicați asupra înălțimii cornul vostru și nu grăiți împotriva lui Dumnezeu nedreptate. Că nici de la răsărituri, nici de la apusuri, nici de la munți pustii. Că Dumnezeu judecător este: pe acesta smerește și pe acesta înalță. Că paharul este în mâna Domnului, cu vin neamestecat, plin de amestecătură și au abătut din aceasta în aceasta, însă drojdiile lui nu s−au deșertat, bea−vor toți păcătoșii pământului. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta−voi Dumnezeului lui Iacov. Și toate coarnele păcătoșilor voi zdrobi și se va înălța cornul dreptului.
Slavă…, Și acum… Aliluia (trei ori).
Apoi diaconul zice ectenia mare:
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea și pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu Biserici și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă Biserica aceasta și pentru cei ce cu credință, cu evlavie și cu frica lui Dumnezeu intră într−însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Înalt Preasfințitul Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru sau Episcopul nostru (N) și pentru cinstita preoție și întru Hristos diaconie și pentru tot clerul și norodul Domnului să ne rugăm.
Pentru cei binecredincioși conducători ai României, pentru sănătatea și mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru orașul și țara aceasta, pentru toate orașele și satele și pentru cei ce cu credință viețuiesc într−însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru buna întocmire a văzduhului, pentru înbelșugarea roadelor pământului și pentru vremi cu pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc pre ape, pre pământ, pre uscat și prin aer, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, pentru cei robiți și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să caute cu ochi milostiv la sfânta Sa Biserică și să o păzească pe ea nevătămată și nebiruită de eresuri și de credințe deșarte, și cu pacea Sa să o îngrădească, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să potolească dezbinările ei și cu puterea Sfântului Duh să îi întoarcă pe toți care s−au abătut de la cunoștința adevărului și să îi numere cu turma Sa aleasă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să lumineze cu lumina înțelepciunii Dumnezeiești cugetele care s−au întunecat cu necredința, iar pe credincioșii săi să−i întărească și neclintiți în ortodoxie să−i păzească, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să se izbăvească ei și noi de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește și ne păzește pre noi, Dumnezeule, cu darul Tău.
Pre Preasfânta, curata, prea binecuvântata, slăvita, stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioara Maria,cu toți sfinții pomenind−o.
Pre noi înșine și unul pre altul, și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Ecfonis: Că Ție se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Apoi: Dumnezeu este Domnul, și S−au arătat nouă… glasul 4
Mulțumiți fiind noi, nevrednicii, robii Tăi, Doamne, pentru binefacerile Tale cele mari, ce ni s−au făcut nouă, slăvindu−Te Te lăudăm, bine Te cuvântăm, mulțumim, cântăm și preaslăvim a Ta bună milostivire, și ca niște robi cu dragoste strigăm Ție: Făcătorule de bine, Mântuitorul nostru, slavă Ție.
Slavă…, glasul al−3−lea
De binefacerile Tale și de daruri, învrednicindu−ne în dar ca niște robi netrebnici Stăpâne, alergând cu osârdie către Tine, mulțumire după putere Îți aducem și slăvindu−Te pe Tine, ca pe Făcătorul de bine și Ziditorul strigăm: Slavă Ție, preaîndurate Dumnezeule.
Și acum…, glasul al−4−lea
Precum a înălțimii de sus podoabă, și pe cea de jos frumusețe ai arătat− o sfintei sălășluiri a slavei Tale, Doamne, întărește−o pe aceasta în vecii vecilor și primește pentru Născătoarea de Dumnezeu, rugăciunile noastre pe care neîncetat Ție ți le aducem, Viață și Înviere a tuturor!
Diaconul: Să luăm aminte!
Arhiereul: Pace tuturor!
Citețul: Și duhului tău!
Diaconul: Cu înțelepciune, să luăm aminte!
Prochimen, glas al 4−lea:
Răsădiți fiind în casa Domnului, în curțile Domnului Dumnezeului nostru vor înflori.
Stih: Veselise−va dreptul de Domnul și va nădăjdui întru El.
APOSTOLUL (cap. 16, stih.: 17−20)
Din Epistola către Romani a sfântului apostol Pavel, citire!
Fraților, vă îndemn să vă păziți de cei ce fac împerecheri și sminteli împotriva învățăturii, care voi v−ați învățat; și vă feriți de ei. Că unii ca aceia Domnului nostru Iisus Hristos nu slujesc, ci pântecelui lor; și prin cuvinte bune și prin cuvântare de bine, înșală inimile celor proști. Că ascultarea voastră la toți a ajuns. Și mă bucur drept aceea de voi; și voiesc să fiți înțelepți spre bine, și proști spre rău. Iar Dumnezeul păcii să zdrobească pre satana sub picioarele voastre curând. Darul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!
Aliluia (de trei ori)
EVANGHELIA (cap. 18, stih.: 10−18)
Din sfânta Evanghelie de la Matei citire!
Zis−a Domnul: Căutați să nu defăimați pre vreunul dintr−acești mai mici; că zic vouă: că Îngerii lor în ceruri pururea văd fața Tatălui meu, care este în ceruri. Că au venit Fiul Omului să mântuiască pre cel pierdut. Ce vi se pare vouă? De va avea un om o sută de oi și se va rătăci una dintr−însele, au nu lasă pre cele nouăzeci și nouă în munți, și mergând caută pre cea rătăcită? Și de i se va întâmpla să o găsească pre ea, amin grăiesc vouă, că se bucură de dânsa mai vârtos decât de cele nouăzeci și nouă, ce nu s−au rătăcit. Așa nu este voia înaintea Tatălui vostru celui din ceruri, ca să piară unul dintr−acești mici. Și de îți va greși ție fratele tău, mergi și−l mustră pre dânsul între tine și între el singur; deci, de te va asculta, ai dobândit pre fratele tău. Iar de nu te va asculta, mai ia împreună cu tine încă pre unul sau doi, ca prin gura a două sau a trei mărturii să stea tot graiul. Iar de nu−i va asculta pre ei, spune−l soborului; și de nu va asculta nici de sobor, să−ți fie ție ca un păgân și vameș. Amin grăiesc vouă: oricâte veți lega pre pământ, vor fi legate în cer; și oricâte veți dezlega pre pământ, vor fi dezlegate în cer.
Slavă Ție Doamne, slavă Ție!
Apoi ectenia:
Miluiește−ne Dumnezeule după mare mila Ta, rugămu−ne Ție auzi−ne și ne miluiește.
Încă ne rugăm pentru Înalt Preasfințitul Arhiepiscopul și Mitropolitul nostru sau Episcopul nostru (N), pentru cinstita preoțime și întru Hristos diaconime, pentru tot clerul și poporul, milostive Doamne, auzi−ne și ne miluiește.
Cela ce nu voiești moartea păcătoșilor, ci aștepți întoarcerea și pocăința lor, întoarce−i pe toți cei rătăciți la Sfânta Ta Biserică, rugămu−ne Ție, Milostive Doamne, auzi−ne și ne miluiește.
Cel ce ai zidit această lume spre slava Ta, fă ca și cei ce se împotrivesc cuvântului Tău să se întoarcă și împreună cu toți credincioșii, cu credință adevărată și bine cuvântare, pe Tine, Dumnezeul nostru, să Te proslăvească, rugămu−ne Ție, Atotputernice Făcătorule, auzi−ne și ne miluiește !
Cel ce ne−ai dat nouă porunca Ta ca să Te iubim pe Tine,Dumnezeul nostru, și pe aproapele nostru, fă ca mâniile, dușmăniile, supărările, camăta, încălcările de jurământ și alte fărădelegi să se stingă, iar dragostea adevărată să împărățească în inimile noastre, rugămu−ne Ție, Mântuitorul nostru, auzi−ne și cu milostivire ne miluiește.
Ecfonis: Auzi−ne pe noi Dumnezeule Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe și, milostive Stăpâne, milostiv fii pentru păcatele noastre și ne miluiește pe noi. Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Strana: Amin.
Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne, miluiește.
Și cel mai mare, citește următoarea rugăciune:
Dumnezeule preaînalte și Ziditorule a toată făptura, Cela ce umpli toate cu slava Ta și pe toate le ții cu puterea Ta, Ție, Izvorului a toate darurile Domnului nostru aducem mulțumire noi, nevrednicii, că nu Te întorci de la noi pentru fărădelegile noastre, ci ne arvunești pe noi cu îndurările Tale. Tu spre mântuirea noastră ai trimis pe Unul născut Fiul Tău și ai binevestit nemăsurata Ta pogorâre către neamul omenesc: că cu vrere nu voiești moartea păcătosului, și aștepți să ne întoarcem la Tine și să fim mântuiți: Tu, pogorând spre neputința firii noastre, ne întărești pe noi cu Atotputernicul Har al Sfântului Tău Duh, ne mângâi cu mântuitoarea credință și cu nădejdea desăvârșită a veșnicilor bunătăți și povățuindu−i pe aleșii Tăi în Sionul cel de sus, ca pe lumina ochiului îi păzești. Mărturisim Doamne, marea și neajunsa Ta iubire de oameni și milostivire. Dar văzînd alunecările multora, cu osârdie Te rugăm, Atotbunule Doamne: caută la Biserica Ta și vezi că deși de am primit cu bucurie bunăvestirea Ta, dar spinii deșertăciunii și ai patimilor o fac pe dânsa puțin−roditoare, iar în alții și fără de rod, și, înmulțindu−se fărădelegile unii prin eresuri, alții prin dezbinare se împotrivesc adevărului Tău evanghelicesc, se îndepărtează de moștenirea Ta, se leapădă de Harul Tău și se răpun spre judecata preasfântului Tău Cuvânt. Preamilostive și Atotputernice, nu Te mânia până în sfârșit, Doamne! Fii milostiv, Te roagă Biserica Ta, știindu−Te pe Tine ocârmuitorul și săvârșitorul mântuirii noastre, Iisuse Hristoase, fii nouă milostiv, întărește−ne pe noi cu puterea Ta în Dreapta Credință, luminează ochii celor ce rătăcesc cu lumina Ta dumnezeiască, ca să înțeleagă adevărul Tău: înmoaie înăsprirea lor și deschide−le auzul, ca să audă glasul Tău și să se întoarcă către Tine, Mântuitorul nostru. Îndreptează, Doamne, fărădelegile lor și viața lor străină de buna cuviință creștinească fă ca toți întru sfințenie și fără de prihană să viețuim, și așa mântuitoarea credință să se înrădăcineze și purtătoare de rod în inimile noastre să fie. Nu întoarce fața Ta de la noi, Doamne, dă−ne nouă bucuria mântuirii Tale dă Doamne și păstorilor Bisericii Tale râvnă sfântă, și cu duhul Evangheliei dospește grija lor pentru mântuirea și întoarcerea celor rătăciți. Ca așa fiind toți povățuiți, să ajungem unde este credința desăvârșită, împlinirea nădejdii și dragostea adevărată și acolo cu preacinstitele cete ale puterilor cerești să Te preaslăvim pe Tine, Domnul nostru, pe Tatăl, și pe Fiul și pe Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.
Apoi se cântă de trei ori pe glasul al 7−lea:
Cine este mare ca Dumnezeul nostru? Tu ești Dumnezeu Carele faci minuni!
Ziua Ortodoxiei prăznuind, o, neam drept−slăvitor! Să−L slăvim cel mai mult pe Pricinuitorul tuturor bunătăților, pe Dumnezeu, Carele este binecuvântat întru toți vecii. Acesta este Dumnezeul nostru, Carele rânduiește și întărește moștenirea Sa iubită Sfânta Biserică, pe strămoșii care au căzut prin călcarea poruncii mîngîindu−i cu cuvântul Său nemincinos, a cărei temeliea pus−o încă în rai. Acesta este Dumnezeul nostru, Carele povățuindu−ne către acea făgăduință mântuitoare, nu fără de mărturii Sieși o lasă, ci vrând să se săvârșească mântuirea, vestit-a mai înainte întâi prin strămoși și prooroci, în multe chipuri arătând−o. Acesta este Dumnezeul nostru, Care de multe ori și în multe feluri a grăit părinților prin prooroci, în zilele din urmă a grăit nouă prin Fiul, Care și veacurile Le−a făcut, vestindu−ne bunăvoința Tatălui pentru noi, ne−a deschis tainele cerești, ne−a încredințat cu puterea Sfântului Duh despre adevărul buneivestiri, a trimis pe apostoli în toată lumea ca să propovăduiască Evanghelia Împărăției, a întărit−o pe aceasta cu multe puteri și minuni. Acestei descoperiri mântuitoare urmând, de această veste bună ținându−ne,
Aici clerul împreună cu norodul binecredincios mărturisește cu glas biruitor:
Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul−Născut, Care din Tatăl S−a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s−au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S−a pogorât din cer și S−a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S−a făcut om. Și S−a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, a pătimit și S−a îngropat. Și a înviat a treia zi după Scripturi. Și S−a suit la ceruri și șade de−a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vie cu slavă să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă și sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să vie. Amin.
Apoi cu glas înalt diaconul rostește:
Aceasta este credința apostolească!
Aceasta este credința strămoșească!
Aceasta este credința dreptslăvitoare!
Această credință lumea a întărit!
Încă și soboarele sfinților părinți și predaniile și scrierile lor împreună−glăsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, le primim și le întărim. Chiar dacă și acestei pronii a Domnului pentru noi și mântuitoarei descoperiri dușmanii Ortodoxiei i se împotrivesc, pomeni−va atunci Domnul ocara robilor Săi: slava hulitorilor o a ocărât−o și pe cei îndrăzneți și vrăjmași Dreptei Credințe fricoși și grabnici la fugă i−a arătat. Precum pe cei care își cucernicesc a lor minte întru ascultarea Dumnezeieștii descoperiri și care s−au nevoit pentru aceasta, îi fericim și îi lăudăm: iar pe cei care se împotrivesc acestui adevăr și care nu s−au pocăit Domnului, Carele așteaptă întoarcerea și pocăința lor, urmând Sfintei Scripturi și Predaniei Bisericii dintru început ținându−ne, îi lepădăm și îi dăm Anatemei.
De aceea într−un glas zicem:
1. Celor ce mărturisesc întruparea Cuvântului prin cuvinte, cu gura, în inimă și minte, în scris și în icoane:
Veșnică să le fie pomenirea!
2. Acelora ce cunosc deosebirea după firi ale unuia și aceluiași ipostas al lui Hristos și îi recunosc însușiri atât create cât și necreate, văzute și nevăzute, ca pătimitor și nepătimitor, mărginit și nemărginit cei ce atribuie naturii dumnezeiești cele necreate, iar naturii omenești celelalte însușiri, printre care și mărginirea, și proclamă aceasta atât în vorbă cât și în icoane:
Veșnică să le fie pomenirea!
3. Acelora care crezând și mărturisind, propovăduiesc cuvintele Evangheliei în scrieri, în fapte și în forme, și adună acestea într−o singură datorie ce cuprinde atât propovăduirea prin cuvinte, și întărire sigură a adevărului prin icoane:
Veșnică să le fie pomenirea!
4. Acelora care își sfințesc buzele prin cuvânt, și celor ce se sfințesc prin auzirea acestor cuvinte, cunoscând și propovăduind, ca și ochii celor ce se sfințesc prin sfintele icoane, conducând astfel mintea către cunoașterea de Dumnezeu, ca și prin bisericile sfințite, sfintele vase și alte sfinte comori:
Veșnică să le fie pomenirea!
5. Acelora ce cunosc faptul că toiagul și tablele, chivotul și candela, năstrapa și altarul înfățișau și prefigurau pe Prea Sfânta Fecioara Maria, Maica Domnului și de asemenea că aceste lucruri o prefigurau, iar ea nu s−a prefăcut în ele, căci era fecioară și după naștere a rămas fecioară, și prin urmare Fecioara trebuie să fie înfățișată în icoane și nu preînchipuită în chipuri (tipuri):
Veșnică să le fie pomenirea!
6. Acelora ce cunosc, primesc și cred în vedeniile proorocești, cărora însuși Dumnezeu le−a dat formă și chip, pe care corul proorocilor le aduc și le tâlcuiesc și care, întăriți de predania scrisă și nescrisă a Apostolilor, următoriPărinților, înfățișează cele sfinte în icoane și le cinstesc:
Veșnică să le fie pomenirea!
7. Proorocului Moise, și tuturor proorocilor și drepților din Vechiul Testament care au proorocit despre întruparea, nașterea, răstignirea, învierea și înățarea Mântuitorului Iisus Hristos:
Veșnică să le fie pomenirea!
8. Gherman, Tarasie, Nichifor și Metodie, Fotie adevărații mărturisitori și arhierei ai lui Dumnezeu, și toți patriarhii, arhiereii, cuvioșii, stareții, mucenicii, împărații sfinți și pe toți care au propovăduit ortodoxia, îi lăudăm ca pe niște frați și ca pe cei ce dorim să îi avem ca pe părinții noștri, spre slava și cinstea adevăratei credințe pentru care au luptat ei, și grăim:
Veșnică să le fie pomenirea!
Așa cum au văzut proorocii, cum au propovăduit Apostolii, cum a primit Biserica, cum au dogmatisit învățătorii, cum înțelege împreună cu ei lumea locuită “oikumene”, cum luminează harul, cum lămurește adevărul, cum a fost erezia izgonită, cum ne întărește înțelepciunea să proclamăm, cum a adeverit Hristos, tot așa gândim și noi, vorbim, propovăduim, Îl slăvim pe Hristos ca pe adevăratul Dumnezeu, și pe sfinții Săi, în cuvinte, în scrieri, în gânduri, în jertfe, în biserici, în icoane, slujind și preaînălțându−L pe Unul Dumnezeu și Domn, și cinstindu−i pe sfinți din pricina Domnului lor ca pe cei ce sunt aproape de El și îi slujesc, și le dăm cinstirea cuvenită.
Aceste binecuvântări au ajuns până la noi, ca de la părinți la fiii ce sunt râvnitori pentru credința lor, iar blestemele îi covârșesc pe ucigașii de părinți, care disprețuiesc poruncile Stăpânului. De aceea, noi, în comuniunea evlaviei, le aruncăm obștește blestemul pe care și l−au atras asupra lor.
1. Celor care tăgăduiesc ființarea lui Dumnezeu și spun că această lume de la sine s−a făcut și toate cele dintr−însa fără Pronia lui Dumnezeu și din întâmplare se fac: cum ar fi evoluționismul, precum că omul se trage din maimuță sau alte ideologii străine celei creaționiste: Anatema.
Poporul: Anatema!
2. Celor ce nebunește grăiesc că nu a trebuit pentru mântuirea noastră și spre curățirea păcatelor noastre să vină în lume Fiul lui Dumnezeu în trup și să primească patimă de bunăvoie, moarte și înviere: Anatema!
Poporul: Anatema!
3. Celor care nu cred și nu mărturisesc că într−un singur ipostas al persoanei Mântuitorului Iisus Hristos sunt două firi, omenească și dumnezeiască, neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite precum monofizismul: Anatema!
Poporul: Anatema!
4. Celor care îndrăznesc să grăiască că Preacurata Fecioara Maria Născătoarea de Dumnezeu nu a fost înainte de naștere, la naștere și după naștere Fecioară: Anatema!
Poporul: Anatema!
5. Celor care nu cred că Duhul Sfânt i−a înțelepțit pe prooroci și apostoli și printr−înșii ne−a vestit nouă calea adevărată spre pocăință și a întărit aceasta cu minuni, și Carele acum în inimile dreptcredincioșilor creștini viețuiește și îi povățuiește la orice adevăr: Anatema!
Poporul: Anatema!
6. Celor care nu primesc harul izbăvirii propovăduit în Sfânta Evanghelie ca singurul mijloc de curățire, luminare și desăvârșire înaintea lui Dumnezeu: Anatema!
Poporul: Anatema!
7. Celor care cred în REÂNCARNARE și tăgăduiesc nemurirea sufletului, sfârșitul veacului, judecata ce va să fie și răsplata veșnică pentru faptele bune în ceruri, iar pentru păcate osândire: Anatema!
Poporul: Anatema!
8. Celor care cutează a strecura în Simbolul Credinței o a doua purcedere, și din Fiul, a dumnezeirii Duhului Sfânt, arătând prin aceasta două cauze în unitatea ființială a Treimii, precum erezia Filioque: Anatema!
Poporul: Anatema!
9. Celor ce stăruie în erezia iconoclastă și hulesc sfintele icoane pe care Sfânta Biserică le primește spre amintirea lucrărilor lui Dumnezeu și a bineplăcuților Lui, spre trezirea evlaviei celor ce le privesc pe ele și a dorinței de a urma sfinților,și celor care le numesc pe acestea idoli: Anatema!
Poporul: Anatema!
10. Celor care tăgăduiesc vreuna din cele șapte Sfinte Taine ale bisericii lui Hristos: botezul, mirungerea, pocăința, Sfânta Împărtăşanie, preoția (hirotonia), cununia și Sfântul Maslu: Anatema!
Poporul: Anatema!
11. Celor care tăgăduiesc cele șapte sfinte soboare ecumenice și sfintele soboare locale ale sfinților părinți și predaniile lor care sunt într−un duh glăsuitoare cu Dumnezeiasca descoperire, și de sfânta Biserică cea una dreptslăvitoare și sobornicească cu binecuvântare păstrate: Anatema!
Poporul: Anatema!
12. Celor care predică sau contribuie direct sau indirect la promovarea pan−ereziei Ecumenismului, adică la crearea unei baze care să cuprindă toate dogmele și religiile, în care adevărul relevat va fi complet relativizat și pus la același nivel cu orice înșelăciune și concepție omenească și drăcească și care cultivă așa−numitele teorii: a mădularelor bolnave, a celor două biserici surori, a celor doi plămâni ai bisericii (Catolicismul și Ortodoxia), precum si teoria ramurilor în conformitate cu care diferitele confensiuni ar fi ramuri ale aceluiaș copac al Bisericii, iar fiecare ramură deține o parte a adevărului și așa împreună alcătuiesc totalitatea Bisericii: Anatema!
Poporul: Anatema!
13. Celor care mențin ideologia serghianismului care a subjugat și subjugă biserica lui Hristos sistemului ateu comunist și încalcă sfintele canoane, tradiția patristică și dumnezeieștile dogme, și distrugând întreaga creștinătate, cred că salvează biserica lui Hristos: Anatema!
Poporul: Anatema!
14. Tuturor ideologiilor care luptă împotriva adevăratei biserici ortodoxe prin care vine mântuirea omului, precum: new−age, yoga, teosofia, spiritismul, vrăjitoria, francmasoneria, ocultismul, satanismul care prin ecumenism pregătesc venirea lui Antihrist: Anatema!
Poporul: Anatema!
15. Fiecărei inovații și acțiuni potrivnice Predaniei Bisericii și învățăturii lăsate de către sfinții Părinți: mediatizarea și legiferarea imoralității Sodomei și Gomorei, precum și sinuciderea conștientă discret numită eutanasie: Anatema!
Poporul: Anatema!
Iar celor care se nevoiesc pentru Ortodoxie în cuvânt, scrieri, învățături, suferințe și viață bineplăcută lui Dumnezeu, ca unor apărători și lucrători ai dreptei credințe, împreună cu Biserica lui Hristos, săvârșind pomenirea de peste an, strigăm: Sfinte binecredinciosule și întocmai cu apostolii împărat Constantin și maica ta Elena, dreptslăvitorilor împărați ai Răsăritului Creștinesc: Teodosie, Iustinian și ceilalți drept−credincioși împărați și împărătese ale Împărăției Creștinătății Răsăritului, rugați−vă lui Dumnezeu să ne lumineze calea în această lume plină de deșertăciuni cu viața voastră pilduitoare de slujitori ai lui Dumnezeu cu osârdia voastră dregătorească de mare folos pentru întărirea Bisericii lui Hristos! Sfinte Nicodim de la Tismana, sfinte Paisie de la Neamț, sfinte patriarh Nifon al Constantinopolului, sfinte ierarh Ghelasie de la Râmeț, Sfinte Ioan Iacob din pustia Hozevei, Sfinte Ioane Maximovici și Sfinte Glicherie de la Slătioara rugați−vă lui Dumnezeu Cel Unul în Treime să ne ferească de nenumăratele și feluritele ispite ale vremurilor de astăzi care se abat peste noi, nevrednici de a ne numi creștini ai vremurilor de pe urmă, din pricina puținătății noastre duhovnicești și asupra bunelor rânduieli ale vieții creștinești în Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică a lui Hristos! Dreptslăvitoarea Biserică a lui Hristos, cu slavă aducîndu−și aminte de cei ce s−au nevoit în evlavie și aceasta spre urmare arătând tuturor fiilor ei, dreptslăvitorilor creștini, asemenea are datoria să laude nevoințele acestora care prin mântuitoarea credință și faptele bune, pregătindu−se de fericirea veșnică, întăresc Ortodoxia.
Apoi cel mai mare rostește:
Tuturor sfințiților Arhierei ortodocși dreptslăvitori, mulți ani trăiască (de trei ori).
Înalt Preasfinției Sale, Mitropolitul (sau episcopul) (N), mulțiani trăiască (de trei ori).
Preasfințiților mitropoliți ortodocși, arhiepiscopi și episcopi și la tot clerul bisericesc, mulți ani trăiască (de trei ori).
Preasfânta Treime, pe aceștia îi preaslăvește și îi întărește până la sfârșit în dreapta credință. Prin disputele, luptele și învățăturile lor pentru adevărata credință până la moarte, cerem lui Dumnezeu ca să ne călăuzească și să ne întărească până la sfârșit și să ne rugăm ca să fim arătați ca următori a vieții lor insuflate de Dumnezeu.
Iar pe răzvrătiții și hulitorii dreptslăvitoarei credințe și ai Bisericii Tale Hristoase Dumnezeul nostru și pe cei care nu sunt în supunerea ei, întoarce−i și fă ca să vină la cunoștința adevărului Tău veșnic, pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria a dumnezeieștilor îngeri și ale tuturor sfinților. Amin!
După această rugăciune, cel mai mare zice:
Pre Tine Dumnezeule, Te lăudăm, pre Tine, Doamne, Te mărturisim, pre Tine, preaveșnicule Părinte, tot pământul Te slăvește. Ție toți îngerii, Ție cerurile și toate puterile, Ție Heruvimii și Serafimii cu neîncetate glasuri Îți strigă: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Dumnezeu Savaot, plin este cerul și pământul de mărirea slavei Tale. Pre Tine Te laudă preaslăvita ceată a apostolilor, pre Tine Te lăudă mulțimea proorocilor, pre Tine Te laudă prealuminata oaste a mucenicilor, pre Tine în toată lumea Te mărturisește sfânta Biserică, pre Părintele slăvirii celei neajunse, pre Cel închinat Unul−Născut Fiul Tău și pre Sfântul Mângâietorul Duh. Tu ești Împăratul slavei Hristoase, Tu ești al Părintelui pururea fiitor Fiu. Tu spre izbăvirea omului, luând fire de om, nu Te−ai îngrețoșat de pântecele Fecioarei, Tu, stricând boldul morții, ai deschis credincioșilor cereasca împărăție. Tu de−a dreapta lui Dumnezeu șezi întru slava Părintelui și credem că vei veni Judecător. Pre Tine dar, Te rugăm, ajută robilor Tăi, pre care i−ai mântuit cu cinstitul Tău Sânge. Învrednicește−i a împărăți împreună cu sfinții Tăi întru veșnica Ta slavă. Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta, îndreptează−i și îi înalță pre dânșii în veci. În toate zilele Te vom binecuvânta pe Tine și vom lăuda numele Tău în veac și în veacul veacului. Învrednicește−ne, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat să ne păzim noi. Miluiește−ne pe noi, Doamne, miluiește−ne pe noi. Fie mila Ta, Doamne, spre noi, precum am nădăjduit întru Tine. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu ne rușinăm în veci. Amin.
Apoi strana cântă troparul praznicului:
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare de greșalele noastre, Hristoase Dumnezeule: că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe cruce, ca să izbăvești din robia vrăjmașului pe cei pe care i−ai zidit. Pentru aceasta cu mulțumire strigăm Ție: toate le−ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuiești lumea.
Și se cântă imnul sfântului Ambrosie al Mediolanului, iar în timpul acestei cântări arhiereul sau starețul, împreună cu toată sfințita adunare, sărută sfintele icoane de pe analoguri.
După această rugăciune, cel mai mare zice:
Preotul: Slavă Ție Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, slavă Ție!
Strana: Slavă… Și acum… Doamne miluiește (de 3 ori), Întru numele Domnului, părinte, binecuvintează! și apolisul:
Cel ce a înviat din morți, Hristos, adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile prea Curatei Maicii Sale, ale prea cuvioșilor și de Dumnezeu purtătorilor părinților noștri și ale tuturor sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi ca un bun și de oameni iubitor!
Strana: Amin!
să-i dea Anatema în orice sfânt lăcaș orice slujitor al Domnului, așa se cuvine cu acești mincinoși din Consiliul Mondial al Bisericilor
ce să facem noi acuma dacă ei cer chiar Bisericii să se pocăiască – deci ei sunt niște entități supra-bisericești – asta arată că ei nu fac parte din Biserică și că o necinstesc, arătându-i greșala, exact așa și pe Hristos L-au Răstignit acum 2000 de ani. Cum Lui nu-i acceptau și nici acum nu-I acceptă Dumnezeirea, nici Bisericii Sale nu-i pot accepta Sfințenia, sunt eretici și sub blestemul anatemei.
ei cer acum sfinților din ceruri să se pocăiască! vor să zică “din cauza voastră nu ne-am putut uni, de-a lungul istoriei”
iar Nifon din Romania seamana cu un personaj de banc, care acum poate lua valoare de pilda – o serie de betivi s-au intors acasa, dar nu stiau a cui casa e cea la care ajunsesera, asa ca au batut in usa si o intrebau pe sotia iesita noaptea unde au ajuns si care dintre ei e sotul. Asa si Nifon conclude ca “biserica si-a pierdut unitatea, nu mai stie nimeni ce cult a pastrat valorile traditionale initiale s.a..m.d, dar ei vor rezolva totusi problema cea grava – prin unitate a tuturor sectelor si ereziilor..” Anatema!