ORTODOXIA CATHOLICA
Blog ortodox al Părintelui Matei Vulcănescu
SINODUL IN ORTODOXIE NU IL INLOCUIESTE PE PAPA DIN ROMANO-CATOLICISM
“Din pacate, parinte, episcotii cu pricina s-ar putea sa fie reprezentativi. Nu pentru ortodoxie, ci pentru starea actuala a Bisericii, in latura sa umana.
In Duminica Ortodoxiei doar cativa clerici vor citi anatemele impotriva ereticilor.
In Romania, probabil ca aproape nimeni. De ce? Fiindca “nu-i frumos”, dar mai ales fiindca ii cearta tovarasa (episcotul) daca le citesc. Culmea este ca s-a ajuns la acea situatie in care si daca le citeau le citeau in vant, inaintea unui popor neinteresat de aceste lucruri.
Si cum sa fie interesat?
Nu putini dintre ortodocsii contemporani se inchina la guru (ca paganii orientali) si la magistru (ca ereticii catolici), devenind agresivi (ca idolatri) daca “te iei” de guru-magistrul lor, sunt mai inspaimantati de pacatele trupesti decat de erezie, necredinta si secaciunea sufleteasca (iarasi, precum apusenii si stramosii lor in cuget, maniheii si origenistii), sunt ritualisti (ca fariseii), rationalisti (ca ereticii protestanti) etc, etc. Nu poate face un sinod pan-eretic ecumenist ce si-au facut oamenii cu mana lor!
In aceasta atmosfera, de ecumenism sufletesc inradacinat in nepasare si ignoranta, normal ca episcotii nu doar ca exista, dar si fac, din ce in ce, orice vor, sub nasul poporului. Si cand te gandesti ca Enciclica Patriarhilor Ortodocsi spunea “La noi n-au putut niciodata nici patriarhii, nici sinoadele sa introduca lucruri noi, pentru ca aparatorul religiei este insusi corpul Bisericii, adica poporul insusi, care vrea ca religia sa-i fie vesnic neschimbata si la fel cu a Parintilor sai…” (Enciclica patriarhilor ortodocsi de la 1848; vezi “BOR”, 11-12/1935, p. 676).
Care popor, care religie? Episcotii dintre noi ies, dar nu degeaba, ci fiindca asta suntem in stare sa producem, odata ce ne-am lepadat menirea, care din nepasare, care din “smerenie” (probabil ca e mare distractie in iad, la vederea a ce a ajuns sa fie propovaduit sub numele celei mai de pret virtuti- delasarea, inactiunea, ignoranta, idolatria, abandonarea responsabilitatii, s.a.).
Si episcotii, pana la urma, sunt niste triste figure si produse nu doar ale alegerilor proprii, ci si sociale. Ca pe mai toti tinerii contemporani, ii cresc mamica si societatea in pufulet si ambitii desarte si deodata pac! se pomenesc clerici, si inca episcopi. Dupa cum altii se pomenesc “doar” calugari, sau “doar” preoti. Si dupa cum orice baietas cu cas la gura, lipsit de orice experienta cu oamenii, in afara de cea dobandita cu colegii de batut mingea si copiat de pe la scoala poate fi chiar si hierotesit duhovnic, odata hirotonit. Daca mai este si monah, si mai are si un Pidalion in chilie, atunci sa te tii. Simetricul fiind la fel de sinistru- batranul care spune platitudini (in privinte in care avem in primul rand Scriptura, apoi cuvinte incarcate de frumusete, lasate de autori cu adevarat sfinti, dar pe care ii ignoram) si chiar si lucruri incoerente, sau eronate, dar este ascultat ca patriarhii, pentru simplul fapt ca s-a nascut pe vremea actelor de hartie.
Daca preotia a ajuns profesie, unii chiar crezand ca teologia ori se toceste, ori nu se invata, si se iau examenele cu mila sau cu pila, la fel ca la celelalte facultati, iar laicatul s-a spalat pe maini de prerogativele sale de cunoscator si aparator al invataturii de credinta, la ce sa te astepti?”
Din pacate sub masca “smereniei” se ascunde foarte bine lipsa de acctiune, reactia fireasca impotriva a ceea ce este erezie. Nu ai voie sa ceri socoteala Sinodului, pentru ca a devenit “magisteriu”. Il inlocuieste pe papa din Romano-Catolicism. Desi suntem ortodocsi gandirea romano-catolica ne caracterizeaza, am uitat de faptul ca oricine vede erezia trebuie sa o infiereze. Sfantul Teodor Studitul spunea foarte frumos: “Cand e vorba de erezie sa nu spui: Cine sunt eu sa protestez? Sunt cioban sau cersetor, sau sarac, sau prost? Pentru ca Dumnezeu iti va cere socoteala pentru ca nu ai marturisit impotriva ereziei.” (Colectia Dreapta Credinta in Scrierile Sfintilor Parinti)
(Cardinalii veniti pentru alegerea noului papa) http://www.postar.rs/wp-content/uploads/2013/03/580733_508746459193333_998153880_n.jpg
Biserica Ortodoxă este universală - Blog personal al Părintelui Matei Vulcanescu
Frumos articol. E trist, este drept, ca situatia merge in directia descrisa, fara ca macar sa existe intentia de a se schimba atitudinea noastra , a tuturor. Legat de ultima parte , cea cu preotia, chiar la mine in familie am intalnit aceasta idee cum ca “profesia” de preot e una banoasa. Cand eram pe vremea liceului, de multe ori imi spuneau bunicii ca bun ar fi sa ma fac preot, pentru ca preotii o duc bine. Iar acum, mult mai tarziu, am intalnit seminaristi de la teologie si chiar studenti la facultatea de teologie , care inca silabileau. Desigur ca nu este de judecat, pentru ca asa cum a spus parintele Arsenia Boca, “nasteti sfinti”, pe de o parte e si vina noastra , a celor care ne consideram crestin-ortodocsi, ca nu ne rugam pentru conducatorii Bisercii, pentru preotii de langa noi, pentru neamul nostru romanesc. La Dumnezeu toate sunt cu putinta si ma gandesc cu mintea mea ca daca Dumnezeu a savarsit marea minune a intruparii si a rascumpararii neamului omenesc, cat de usor ar putea sa dea intelepciune celor care au nevoie de ea si o cer, dar numai in schimbul smereniei de a-si recunoaste neputinta si noi sa aratam, poate, dovada dragostei si a grijii fata de ei. Doamne ajuta!