< Previous40 „Sfântul şi Marele Sinod” sunt din Syros și îi cunosc foarte bine. L-am cunoscut, de asemenea, pe Episcopul Uniat al Atenei, acum pensio nat, Dimitrios Salahas, și pe car- dinalul uniat Pierre Dibre, cu care am vorbit în repetate rânduri la Atena și la Vatican. Care este, fraţii mei, scopul Uniaţiei? Este propaganda și prozelitismul. Câţi membri are Uniaţia în Grecia? Puţini. Și se justifică oare existenţa unui episcop în Grecia și a unei impozante Biserici a Sfintei Treimi în centrul Atenei? Dat fiind că toţi aceștia sunt „lupi în piei de oaie”, de ce să mai existe dialogul dintre ortodocși și papistași? Vă mulţumesc pentru îngăduinţa dumneavoastră!Probleme eclesiale și pastorale care decurg din neparticiparea tuturor episcopilor ortodocși la Sfântul și Marele Sinod Înaltpreasfinţitul Serafim, Mitropolit al Kythirelor și Antikythirelor Întâi de toate, simt nevoia să mulţumesc Comisiei or ganizatorice a pre- zentei Conferinţe Teologice, pentru că m-a invitat să particip ca vorbitor și, de asemenea, pentru că s-a îngrijit de abordarea unor subiecte profun- de, teo lo gi ce, eclesiologice și canonice, care se referă la ordinea de zi a „Sfântului și Marelui Sinod” ce urmează a se întruni, și pentru desăvârșita organizare a conferinţei. Înainte ca, prin harul și puterea lui Hristos, să trec la prezentarea și dezvoltarea subiectui atribuit mie, cu titlul „Probleme eclesiologice și pas- torale care decurg din neparticiparea tuturor episcopilor ortodocși la Sfân- tul și Ma rele Sinod”, un subiect sensibil și profund, doresc să ex pun mo- tivul prezenţei mele aici și poziţia mea în adu na rea și conferinţa aceasta. Ca episcop al Bisericii noastre Elene aparţin, cum e și firesc, corpu- lui cinstitei ierarhii a Bisericii Greciei, mă raportez și depind de aceasta, înaintea căreia și înfăţișez ori ce smerit cuvânt al meu pe teme teologice, eclesio lo gi ce și pastorale. În plenul Sfântului Sinod al Bisericii noas tre, într- o ședinţă ordinară din octombrie anul trecut, dar și într-o ședinţă extraor- dinară întrunită în urmă cu 15 zile, mi-am prezentat prin viu grai poziţiile și propunerile, pre cum și într-un memoriu în care îmi prezint neliniștea cu privire la subiectele care privesc convocarea Sfântului și Marelui Sinod, care vor fidezvoltate în continuare. Consider că în acest moment mă aflu în Trupul viu al Bisericii, al fraţilor arhierei, preoţi, ieromonahi, monahi și monahii și al creștinilor binecredincioși și ortodocși. Patru (4) sfinte mitropolii: a Pireului, al Glifa- dei, a Gorti nei și a Kithirelor co-organizează această mare sinaxă a noastră, alcătuită din cler și popor de pe tot cuprinsul Greciei. Forţa motrice a acestei conferinţe teologice este „Si naxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, care funcţio nea ză sub responsabilitatea unor distinși profesori universitari din rândul clerului și nu numai. Nu este vor- ba de o or ga nizaţie parasinagogală sau parabisericească, după cum proba- bil o consideră și o definesc unii, ci de adunarea unor membri conștienţi 42 „Sfântul şi Marele Sinod” și de bază ai Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolești, care au cultură, instruire și o sensibilitate deosebite în probleme ale credinţei și măr tu ri si rii ortodoxe, ale tradiţiei și moșternirii Ortodoxe. Era de dorit ca o asemenea conferinţă să fifost orga ni zată la iniţiativa Sinodului Bisericii Greciei, pentru a fiinformat îndeajuns și cu responsa- bilitate sfinţitul cler și po porul cu nume creștin cu privire la propunerile și dis cu ţii le legate de subiectele „Sfântului și Marelui Sinod”. Întrucât, însă, nu a fost programată o asemenea Sinaxă în vederea informării clare și concret legată de situaţia actu a lă a pliromei bisericești ortodoxe, așa cum s-a întâmplat în Biserica Ciprului, în afară de convocarea extraordinară a cinstitului Sinod al Bisericii din prima jumătate a lunii mar tie, participăm cu toţii la prezenta conferinţă cu atenţia încordată și interesul viu faţă de toate cele ce, cu sobrie ta te, cu intenţia de prezentare exhaustivă și obiec- tivitate, fă ră teamă și fără patos, ci cu frica lui Dumnezeu, cu sim ţi rea responsabilităţii și iubire de adevăr, se vor face auzite. Și acum, după lămurirea și declinarea poziţiei mele pre zentate mai sus, trec la prezentarea subiectului. Cum este definit Sinodul convocat? Va fiecumenic sau panortodox? Care este sensul definiţiei de Sinod Sfânt și Mare? Ce Sinod este caracteri- zat de Dreptul Canonic și de Sfintele Canoane ale Bisericii noastre ca Sfânt și Mare? Dacă nu este ecumenic sau panortodox, care va fipresti giul sau autoritatea Sfântului și Marelui Sinod? Răspunsul corect la întrebările-cheie de mai sus va pre coniza și va con- damna anticipat rezultatul; adică, dacă vor exista sau nu probleme ecle- siologice sau pastorale ce decurg din neparticiparea tuturor episcopilor ortodocși la Sfântul și Marele Sinod. Este tuturor cunoscut că atât Conferinţele Panorto do xe Presinodale, cât și Comisiile Speciale Interortodoxe, dar și, în general, Mișcarea Ecumenică definesc Sinodul programat să aibă loc în iunie nu ca „ecumenic”, ci ca „Sfânt și Mare”. Potrivit reprezentantului Bisericii Greciei la dialogul ecu- menic cu romano-catolicii, Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Mesiniei, Hrisos- tom: „însăși ordinea de zi, așa cum a fost ea stabilită la nivel panortodox și prin una nimitate, și scopul convocării Sfântului și Marelui Sinod de finesc și caracterul acestui Sinod nu ca ecumenic, ci ca Sinod Sfânt și Mare al Bisericii Ortodoxe Sobornicești” 1 . Însă ce Sinod este caracterizat de Sfintele Canoane ale Bisericii ca „Sfânt și Mare”? 1 Hrisostomos Savvatos, Mitropolitul Messiniei, comunicare susţinută în plenul Sinodului, cu tema: Informare despre Sfântul și Marele Si nod ce urmează a se întruni, p. 8, par. 2. Între providenţă şi eşec 43 O cercetare a Sfintelor Canoane numai de la cele șap te (7) Sfinte Si- noade Ecumenice, dovedește că Sfântul Si nod Ecumenic este numit când „Sfânt și Mare Sinod”, când „Mare Sinod”, când „Sinod Sfânt și Ecumenic” și alteori „Sfânt Sinod”, și ne furnizează următoarele date: Cinci (5) Sfinte Canoane ale Sinodului I Ecumenic și unul (1) al Sinodului IV Ecumenic (8, 14, 15, 17 și 18 ale Sinodului I Ecumenic și 3 al Sinodului IV Ecumenic) fo lo sesc caracterizarea de Sfânt și Mare Sinod. Trei (3) Sfinte Canoane (2, 3 și 6) ale Sinodului I Ecumenic folosesc de nu mirea de Mare Sinod. Trei (3) canoane ale Sinodului III Ecumenic (1, 3 și 8), unul al Sinodului IV (10) și două (2) ale Sinodului 5-6 (3 și 51) consemnează denumirea de Sinod Sfânt și Ecumenic. Și un (1) canon al Sinodului I Ecumenic (20), un (1) canon al Sinodului II (6), șapte (7) ale Sinodului III (1, 2, 4, 5, 6, 7 și 8), nouă (9) ale Sinodului IV (3, 5, 10, 12, 14, 19, 23, 25 și 27), două (2) al Sinodului 5-6 (2 și 55) și unul (1) al Sinodului VII Ecu menic (19) tratează termenul Sfântul Sinod. Schimbarea denumirii și a termenului Sinoadelor, po trivit celor de mai sus, nu înseamnă referirea la un alt tip de Sinoade (de exemplu, locale și eparhiale), ci doar la sfin tele Sinoade Ecumenice ale Bisericii noastre, în con for mitate cu interpretarea pe care o dă Sfintelor Canoane Sfântul Ni- codim Aghioritul, consemnată în Pida lionul dumnezeieștilor și sfintelor Canoane ale Bisericii noastre 2 . Și aici se impune întrebarea: De ce, dat fiind că dum nezeieștile și sfinte- le Canoane ale Sfintei noastre Bi se rici Ortodoxe înţeleg foarte clar și trimit în mod foarte precis la Sinod Ecumenic atunci când folosesc termenul de Sfânt și Mare Sinod, de ce „Sfântul și Marele Sinod” con vo cat nu recunoaște dintru început caracterizarea de „ecu menic”, de vreme ce are pretenţia ca prestigiul ei să fie de aceeași valoare și putere cu a Sfintelor Sinoade Ecu- meice? Desigur, se afirmă că nu este convocat ca ecumenic, pen tru că nu vor participa creștinii apuseni care s-au rupt de Biserică. Însă, practica și tradiţia Bisericii noastre nu tre ce cu vederea faptul că din secolul I d.Hr. și până azi au existat și există ereticii și schismaticii care s-au rupt de Biserică de-a lungul timpului (de exemplu, nicolaiţii, arie nii, nestorienii, monofi- ziţii etc.), dar acest lucru nu a îm piedicat niciodată Biserica lui Hristos să se întrunească în Sinoade Ecumenice. Nici „panortodox” nu este numit „Sfântul și Marele Sinod” convocat, pentru că, de bună seamă, este exclusă din start participarea tuturor epi- scopilor ortodocși. Însă, în acest punct rezidă problema eclesială, în mod vădit, cea mai importantă, a Sfântului și Marelui Sinod ce urmează a se întruni și întrebăm: 2 Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura Credinţa Strămo șeas că, 2007. 44 „Sfântul şi Marele Sinod” 1. Este posibil, potrivit celor de mai sus, să se întrunească un Sfânt și Mare Sinod fără prezenţa și participarea tuturor episcopilor ortodocși? Cu smerenie sunt de părere că, pe criterii canonice, răspunsul la în- trebarea aceasta este negativ, întrucât, așa cum s-a spus, Sfânt și Mare Sinod, potrivit Sfintelor Ca noa ne, este doar Sinodul Ecumenic. Și un Sinod Ecu me nic, potrivit Sfântului Nicodim Aghioritul 3 , trebuie să ai bă patru trăsături caracteristice: a) Să se întrunească prin ordin împărătesc (acest lucru, desigur, era valabil doar când exista Imperiul Bizantin unitar, căruia îi erau subor donate administrativ toate eparhiile Patriarhiilor, Arhiepisco- piilor și Episcopiilor Ortodoxe, câtă vreme acest lucru este imposibil de realizat acum, pentru că puterea seculară nu este exercitată de un singur regat secular, ci de mai mul te; din acest motiv, și iniţiativa convocării Si- nodului Ecumenic poate veni de la Patriarhul Ecumenic, primul în tre egali în Ierarhia Bisericească Ortodoxă. b) Să aibă loc o „dezbatere pe teme de credinţă” și în continuare să fie expusă o hotărâre și un text dogmatic la fiecare dintre Sinoadele Ecumenice 4 . c) Dogmele expuse de acesta și ca- noanele să fie întotdeauna ortodoxe, binecredincioase și conforme cu Sfin- tele Scripturi și Sinoadele Ecumenice pre cedente. (Și citează aici axioma devenită de-acum pro verbială a Sfântului Maxim Mărturisitorul „spusă pentru astfel de situaţii”, anume: „Regula evlavioasă a Bisericii le-a re- cu noscut drept sinoade sfinte şi aprobate pe cele pe care le-a judecat ca atare corectitudinea dogmelor” 5 .) d) Și să fie de acord și să fie acceptate cele stabilite și rânduite de Sinoadele Ecumenice de către toţi Patriarhii și Arhiereii Ortodocși ai Bisericii Universale, fie prin prezenţa reprezentan- ţilor acestora, fie prin locţiitorii lor sau, în ca zul în care lipsesc și aceștia, prin scrisorile lor. Și subli ni a ză în plus că „acordul acesta al Patriarhilor și Arhiereilor din toată lumea reprezintă caracterul constitutiv și dis tinc tiv al Sinoadelor Ecumenice”. Cu privire la a doua trăsătură caracteristică se im pune obiecţia că Sfân- tul și Marele Sinod la care ne referim nu va discuta subiecte de credinţă, nici nu va expune vreo hotărâre sau termen dogmatic, din acest motiv nici nu are dreptul de a ficaracterizat ca ecumenic. Și cu toate aces tea, deși în proiectul de text aprobat de a V-a Conferinţă Presinodală Panor- todoxă a Sfântului și Marelui Sinod Bi sericii Ortodoxe, Sinodul acceptă și mărturisește credinţa sa în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apos- to lească (art. 1), totuși declară că „Biserica Ortodoxă recu noaște existenţa 3 Pidalion sau Cârma Bisericii Ortodoxe, Editura Credinţa Stră mo șească, 2007. Des- pre Sfântul Sinod I Ecumenic, Introducere, nota 1. 4 Idem, nota.1, Δοσιθέου p. 633, Δωδεκαβίβλου. 5 Μαξίμου τοῦ Ὁμολογητοῦ, Περὶ τῶν πραχθέντων ἐν τῇ πρώτῃ αὐτοῦ ἐξορίᾳ 12, PG 90, 148. [n.trad.] Între providenţă şi eşec 45 istorică a tuturor Bisericilor și Confesiu nile Creștine, care nu se află în comuniune cu aceasta” (articolul 6). Aici se pune o mare problemă ecle- siologică și dogmatică, dat fiind că în mod flagrant are loc o trans cen dere a dogmei eclesiologice despre Biserica cea Una (și Unică), Sfântă, Sobor- nicească și Apostolică, fapt pen tru care și convocarea Sfântului și Marelui Sinod, cu toate trăsăturile și particularităle unui nou Sinod Ecumenic de- vine necesară și imperativă. Miza aici este o mare și serioasă chestiune de cre din ţă, de vreme ce este zdruncinată în felul acesta învăţătura dogmatică a Simbolului de Credinţă despre Biserica cea Una (și Unică), Sfântă, Sobornicească și Apostolică. În timp ce adaosul de la articolul 6, „dar și crede (Biserica Ortodoxă) că relaţiile ei cu acestea (celelalte „Biserici și Confesiuni Creștine”) trebuie să se sprijine pe clarifi ca rea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor generale des pre Tai- ne, har, preoţie şi succesiune apostolică”, în niciun caz nu soluţionează, ci doar complică marea pro ble mă eclesiologică. Nu au nicio valoare și rele- vanţă teo lo gi că clarificările și explicaţiile „celorlalte Biserici și Confe siuni creștine” despre învăţătura lor cu privire la Taine, har, preoţie și succesiune apostolică, dacă mai întâi nu îm brăţișează eclesiologia ortodoxă a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice și credinţa și tradiţia cea sfântă și neprihănită a Bisericii Ortodoxe, care izvorăște din Sfânta Scriptură și Dumnezeiasca Învăţătură a Dumnezeiescului Ziditor al Preasfintei Biserici a Domnului nos tru Iisus Hristos, a Sfinţilor Apostoli și a Sfinţilor Părin ţi lor noștri. Pentru că, dacă stăruie în ereziile și cacodoxiile lor și, prin urmare, nu au comuniune în credinţă și dra goste cu Sfânta Biserică cea Una și Uni- că a lui Hristos, atunci nu au nici Taine, nici preoţie, dar nici succesiune apos to li că. Toate acestea se zdrobesc și se destramă, atunci când există necurăţia și boala duhovnicească a ereziei și a schismei, a cacodoxiei și a înșelării. Biserici creștine în afa ra Preasfintei Biserici cea Una și Unice nu pot filuate în consideraţie, nici nu este posibil să existe, potrivit cri te riilor teologice și ale Duhului Sfânt. De bună seamă, dim potrivă, este de neîn- ţeles și blasfemiator să fie considerate acestea drept „anexe” ale Bisericii celei Una și Unice a lui Hristos. Și a treia (3) trăsătură caracteristică, pe care o ci tea ză Sfântul Nicodim Aghioritul, este foarte importantă și demnă de atenţie. Toate dogmele și canoanele expuse de Sinodul Ecumenic să fie ortodoxe și binecredincioase și întocmai cu Sfintele Scripturi și cu Sinoadele Ecumenice care au prece- dat. Asta înseamnă că și Sfântul și Marele Sinod care urmează a se întruni, dacă într-adevăr vrea să poarte denumirea canonică de Sinod Ecumenic, este che mat să se alinieze întru toate tradiţiei dogmatice și cano ni ce a Bi-46 „Sfântul şi Marele Sinod” sericii Ortodoxe și dumnezeieștilor porunci ale Sfintei Scripturi și Sfintelor Canoane ale Sinoadelor Ecu menice precedente. 2. Întrucât, potrivit Sfinţitului Pidalion al Bisericii noastre, termenul de „Sfânt și Mare Sinod” este echivalent cu termenul de Sinod Ecumenic, rezultă și îndatoririle co respunzătoare ale acestuia, pentru a avea și acesta autoritatea cerută și premisele recunoașterii lui ulterioare ca Sfânt și Mare Sinod. Numai dacă nu cumva, auzind denumirea de „Sfânt și Mare Sinod”, va trebui să înţelegem doar con vo carea unui Sinod extins al Întâistătăto- rilor Ortodocși și nimic mai mult. Întâi de toate, are prioritate recunoașterea celor două (2) Sinoade ac- ceptate și recunoscute ca Ecumenice de con știinţa dogmatică veghetoare a pliromei Bisericii Orto do xe, mai întâi a celui care a avut loc sub Fotie cel Mare în anul 879-880 d.Hr., și apoi a celui de sub Sfântul Grigorie Palama din anul 1351 d.Hr. Și, în continuare, urmând tra di ţiei Sfintelor șapte (7) Sinoade Ecumenice, va trebui să pună în aplicare cele stabilite și poruncite de acestea, adică: a) Punerea Sfintei Evanghelii în poziţia centrală a Sfântului și Ma- relui Sinod, așa cum se întâmpla demult la Sinoadele Ecumenice, și așezarea de o parte și de alta, po tri vit întâietăţilor cinstirii și a rânduielii în vigoare, a în tâistătătorilor și a celorlalţi participanţi la Sinod. b) Participarea tuturor episcopilor ortodocși, în afa ra celor care, din pricina bătrâneţii sau a bolii vor cere de la cei responsabili excep- tarea lor. Pentru că altfel este ex clus și eliminat dreptul canonic al tuturor episcopilor epar hiali ortodocși activi (în afara numărului limitat de 24 de episcopi din fiecare Biserică Locală) de a participa cu drept de vot la Sfântul și Marele Sinod, așa cum se în tâm pla la fiecare dintre Sinoadele Ecumenice, care au și au avut titulatura canonică de Sfânt și Mare Sinod. Niciun episcop care păstorește o turmă ortodoxă (desigur, nefi ind osândit canonic) nu a fost vre- odată exclus de la vreun Sfânt Sinod Ecumenic, decât dacă a fost împiedicat din diferite motive să participe, în ciuda celor menţio- nate în document sinodal cu nr. 755/351/16-2-2016, care se referă la convocarea Sfântului și Marelui Sinod. Tradiţia este cât se poate de clară, Sfântul Nicodim Aghioritul, categoric în Sfinţitul Pidalion, potrivit celor ce am spus, și pururea pomenitul Profesor de Drept Canonic, Amilkás Alivizátos remarcă limpede că: „În Biserica Ră- săriteană, deșicorpul principal administrativ este corpul clericilor și mai ales cel al episcopilor, nu este exclus însă corpul mire ni- lor din administraţie, prin alegerea lor de către clerici, prin vot, și nici necesitatea colaborării în formarea «conștiinţei bisericești», a Între providenţă şi eşec 47 autorităţii supreme a acesteia în Biserică. Pe baza acestui principiu, treapta administrativă supremă a ierarhiei și administraţiei este Si- nodul Ecu me nic, care este întrunit în special din plenul episcopilor ac tivi și ale cărui hotărâri care au fost acceptate definitiv de către conștiinţa Bisericii, constituie cea mai mare autori tate în Biserica Ortodoxă” 6 . c) Discutarea și examinarea în comun a tuturor su biectelor Sfântului și Marelui Siod. Să-și exprime poziţia asupra acestora în mod liber, fără constrângeri și cu prin zător sfinţiţii participanţi la Sinod și să fie supuse votului subiectele dezbătute, așa încât să fie valabilă preve- derea canonică de a avea „tărie votul celor mai mulţi”. Principiul în vigoare la Sfântul și Marele Sinod, potrivit căruia fie care Biserică Locală va avea un vot și își va fiasigurat una nimitatea membrilor în privinţa tuturor subiectelor nu se bazează pe dumnezeieștile și sfin- tele Canoane. Este fla grant că subiectele au fost pregătite și hotărâte în prea labil de Comisiile Presinodale, fără ca reprezentanţii fie că rei Biserici Locale să fie împuterniciţi în acest sens (vor besc în speci- al despre Biserica noastră Elenă) de către ple nul cinstitului noastru Sinod asupra fiecărui subiect, cu pri vi re la ce vor susţine ca poziţie și hotărâre a Sino dului nostru, în ce puncte vor fide acord și în ce puncte nu vor fide acord, și fără ca Cinstitul Sinod și prin aceasta fiecare episcop să cunoască cealaltă parte (altera pars) și desfășurarea și evoluţia lucrărilor Conferinţelor Presino da le. Această situaţie se află la polul opus tradiţiei orto do xe. Amintește de regimul monarhic sau și oligarhic al lu mii religioase apusene, de modele apusene, iar nu de re gi mul sinodal al Răsăritului Ortodox. Sfânta Biserică a lui Hristos nu acceptă, nici nu va accepta vreodată monarhia sau oligar- hia, și cu atât mai mult nu-l va accepta pe Papă în Răsărit. În tradiţia noastră ortodoxă sunt pregătite anticipat subiectele de pe ordinea de zi, dar nu sunt hotă râte anticipat. Hotărârile sunt luate în Duhul Sfânt („pă rutu-S-a Duhului Sfânt și nouă”, Fapte 15: 28, s-a spus la Sinodul Apostolic de la Ierusalim) în timpul con sfătuirilor. Sfinţiţii participanţi la Sinod se exprimă liber și necon strânși, fără presiuni și ameninţări, având luminarea Du hului Sfânt, dialoghează sau își exprimă dezacordul miș caţi de harul luminător al Mângâietorului și hotărăsc în Duhul Sfânt. „Și unde este Duhul Domnului acolo este li ber tatea” (2 Corinteni 3:7), și 6 Amilkás S. Alivizatos, Profesor de Drept Canonic la Univeritatea din Atena, Οἱ Ἱεροί Κανόνες [Sfintele Canoane], 1997 3 , Editura Apos toliki Diakonia, Atena, p. 20.48 „Sfântul şi Marele Sinod” d) Poziţia patristică și canonică a Sfântului și Ma relui Sinod faţă de cei care, din motive de conștiinţă sau de fidelitate faţă de hotărârile dogmatice și de Sfintele Ca noane ale Bisericii noastre Ortodoxe, nu se vor conforma unor eventuale hotărâri incompatibile și contrare tradiţiei ortodoxe (dogmatice și canonice). Coeziunea și deplina acceptare a hotărârilor Sfântului și Marelui Sinod va de pinde de respectul ei absolut, fără inovaţii și scăderi, faţă de conţinutul sfintei și neprihănitei noastre credinţe, învă ţături și tradiţii. Va depinde de măsura în care se va con forma faţă de principiul de „a nu schimba hotarele veșnice pe care le-au așezat Părinţii”. Curentul impetuos al ecumenismului și mersul de nestăvilit al globali- zării și al religiei universale nu trebuie pentru niciun motiv să influenţeze sau să schimbe hotă râ rile Sfântului și Marelui Sinod. Se cere o mare aten- ţie și duh veghetor pentru a nu se adeveri temerea și neliniștea purerea pomenitului Arhimandrit Epifanie Theodoropou los, cel ce întru Sfinţi se odihnește, un extraordinar ca no nist al Bisericii noastre, care în anii ’60 i-a transmis Patriarhului Ecumenic Atenagora următoarele cuvinte: „De mii de ori este de preferat – îi scria – să se dezrădă ci ne ze tronul istoric al Constantinopolului și să se instaleze în vreo insulă pustie a Egeii, și chiar mai bine să se scu funde cu totul în adâncurile Bosforului, decât să se facă fie și cea mai mică abatere de la linia de aur a Părinţilor, care strigă într-un glas: «Nu este loc de compromis în cele ale credinţei…». Să nu doriţi să creaţi schisme și dezbi nări în Biserică. Încercând să le uniţi pe cele des- părţite, singurul lucru pe care îl reușiţi va fisă le despărţiţi pe ce le unite și să creaţi fisuri pe terenuri până azi solide și compacte. Fiţi înţelept și veniţi-vă în fire!”. Dumnezeieștile și sfintele Canoane ale Sfintelor Si noade Ecumenice și Locale (recunoscute) „se răzbună”, potrivit expresiei obișnuite a pururea pomenitului părinte Epifanie, când are loc o încălcare și abatere de la ele. Sunt stabilite clar epitimiile pentru cei care le nesocotesc (cate ri sire, afu- risire, oprirea pomenirii, oprirea de la slujire etc.). Cei ce încalcă sfintele Canoane sunt judecaţi întâi de toate de grelele răspunderi pe care ei înșiși și le-au asumat în Biserică și de propria lor conștiinţă. Biserica Locală, că reia îi aparţine cel ce nesocotește respectivul sau respec ti vele Sfinte Ca- noane, are răspunderea și îndatorirea de a impune, în urma unei proceduri legiuite și canonice, sanc ţiunile prevăzute. Este trist și neliniștitor că, deși se observă încălcări flagrante ale sfinte- lor Canoane ale Sinoadelor Ecumenice și ale celorlalte Sinoade ale Bisericii, și chiar în problemele cruciale ale împreună slujirii cu eterodocșii, ereticii și cei care nu se mai află în comuniune cu Biserica și, chiar mai rău, cu cei de Între providenţă şi eşec 49 alte religii, fără să fie manifestată sensibilitatea de rigoare din partea celor competenţi și responsabili din punct de vedere eclesial, cu toate acestea există o mare precipitare și intenţia de a se impune grele epitimii de că- tre Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni, cu jus tificarea evitării rupturilor și dezbinărilor, cu toate că aces tea nu pot fievitate cu „biciul”, ci doar prin triumful și im punerea dumnezeiescului Adevăr mântuitor. Pentru că, da că se întâmplă contrariul, deși nu dorește să fie numit ecu- menic și în mod vădit nu are prestigiul și autoritatea unui Sinod Ecumenic, neîndoielnic își va depăși com pe ten ţele și va depăși limitele principiului sinodalităţii și ale libertăţii în Hristos, după cum și ale dreptului exprimării libere a celor participanţi la Sinod, fapt care va aminti de triste epoci de violenţă și constrângere. Și pentru a încheia și întregi acest subiect, reve nind la subiectul prin- cipal al comunicării mele, anume neparti ci pa rea tuturor episcopilor ortodocși la Sfântul și Marele Sinod din iunie anul acesta, în Creta, voi reda constatările și sem na lările în acest sens ale unor distinși profesori uni versitari, unul din vechea generaţie, domnul Hristos Yan narás, Pro- fesor emerit al Universităţii Pantio din Atena, și unul din noua generaţie, Profesorul Hrisostom Stamoúlis de la De partamentul de Teologie al Uni- versităţii Aristoteliene din Tesalonic. Nu invoc poziţiile profesorilor universitari aici de fa ţă, pe care îi cin- stesc în mod deosebit, ale părintelui Theo do ros Zísis, ale părintelui Ghe- orghios Metallinós și ale dom nului Dimitrios Tselenghídis, pentru că vom avea pri le jul să le auzim în comunicările lor. Distinsul domn Yan na rás, pri- mul dintre cei amintiţi de mine, scrie între altele și următoarele, referitor la subiectul nostru: „Sinodul pe care l-au anunţat Bisericile creștine Ortodoxe din toată lu mea pentru iunie anul acesta (2016) în Creta este carac te rizat ca «Mare». Nu în ce privește numărul partici pan ţi lor, de vreme ce nu vor participa (așa cum la Sinoadele Ecumenice era de la sine înţeles) toţi epi- scopii Bisericilor Locale. Probabil pentru prima oară un sinod bisericesc se bazează pe principiul raţional al «reprezentării» ce are în vedere eficienţa; va fiîntrunit de «reprezentanţi» ai admi nistraţiilor bisericești naţionale, iar nu de întregul sluji to ri lor «paternităţii» episcopale. În Biserică este de neconceput «sistemul reprezen tă rii» (după cum și în «cetatea» elenă antică era de necon ceput «democraţia reprezentativă»). Pentru foarte simplul motiv că nu pot fireprezentate, în nicio formă de sinoda li tate, păreri, opinii, idei, propuneri. În Sinod este depusă mărturia experienţei și adevărul acestei mărturii este ju de cat după măsura în care mărturia respectivă «este co mu nă, este împărtășită» (adeverită, mărturi- sită) de expe rienţa tuturor. S-a întâmplat în istoria Sinoadelor ca măr turia unui episcop fără titluri academice dintr-o episcopie nesemnificativă ca Next >