< PreviousMesajul reprezentantului Înaltpreasfinţitului Onufrie Mitropolitul Kievului şi al Întregii Ucraine, Preasfinţitul Longhin, Episcop de Bănceni și Vicar al Cernăuţilor Înalt Preasfinţiile Voastre, Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi, Cuvioase monahii, Vă îmbrăţişăm cu toată dragostea în Hristos Domnul nostru şi după dum- nezeiescul psalmist care zice „bine e ca fraţii să fie împreună”, dar nu în dra- goste făţarnică cu ere ticii, ci cu fraţii noștri în credinţa noastră bună, cano ni că şi dreaptă şi unde dragostea se bucură de adevărul pe care-l trăim în Biserica noastră. Astăzi ne-a adunat durerea sufletului şi frământările poporului orto- dox de pretutindeni datorită marii primejdii care a apărut în faţa noastră de a deveni trădători ai sfintei noastre credinţe ortodoxe, în faţa căreia nu avem altă alegere decât de a mărturisi adevărul sfânt pe care l-am primit drept cea mai scumpă comoară a noastră. Noi cunoaștem decât o Biserică pe care ne-a lăsat-o Iisus Hristos, Domnul nostru, şi aceasta este Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, şi drept slăvitoarea credinţă cu care vrem să ne întoarcem la scum pul nostru Mântuitor în veşnicie. Aceasta este Biserica pe care nici porţile iadului nu o pot sfărâma, al cărei cap este Hristos. Nu recunoaștem alte așa-zise „Biserici” surori și nici „Relaţiile Bisericii ortodoxe cu cealaltă lume creș ti nă“. Da, îi iubim pe toţi și pe toată lumea de pe pământ, pen tru că toţi suntem făptura lui Dumnezeu. Şi pentru că îi iubim, îi și îndemnăm pe toţi să se întoarcă la adevărata credinţă mântui- toare, ortodoxă, pe care a lăsat-o Domnul Iisus Hristos, și care este una. Și El a răscumpărat-o cu sfânt sângele Său, iar nu cu ecumenismul blestemat, care este înaintemergător Antihristului și dorește să distrugă din temelii Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică a lui Hristos. Vreau să vă spun câteva lucruri din cauza cărora noi, creștinii ortodocși, nu putem lua parte la ecumenism. Ecumenismul: – substituie noţiunea corectă de Biserică universală, în sensul Bisericii care apară adevărul lui Dumnezeu, prin definirea greșită a Bisericii ca Biserică mondială în sens geografic, universal, Între providenţă şi eşec 21 – preferă cantitatea, iar nu calitatea mărturisirii ade vărului, – impune învăţături false, chipurile universale, în afara adevărului, – îi întărește pe neortodocși în convingerea că și ei ar aparţine Bisericii, – îi împiedică pe sincerii căutători ai Adevărului în a dobândi comu- niunea cu Biserica cea adevărată a lui Hristos, – nu crede în existenţa Bisericii celei Una, Sfinte, Sobor nicești și apostolice, – subminează în chip eretic eclesiologia ortodoxă, – dovedește neîncredere în puterea cuvintelor lui Hris tos, neschim- bate până la sfârșitul lumii, care spun că Biserica nu poate fibiruită (Matei 28: 20), – propovăduiește o învăţătură cu totul nouă despre Biserică, potriv- nică credinţei ortodoxe. Noi nu putem să renunţăm la dogmele, canoanele și tradiţiile Sfintei Bi se rici Ortodoxe, care ne întăresc în dreapta credinţă, con du cându-ne către mântuirea veșnică, pentru a prefera ecume nis mul ce ne îndepărtează de ortodoxie și ne învaţă să ne glij ăm hotărârile dogmatice și canonice ale Bisericii. – contestă Canoanele Apostolice 10 și 45, îndreptate împotriva co- muniunii în rugăciune cu ereti cii. Creștinul ortodox nu poate să ia parte la o mișcare ce-și propune prin spiritul său exclusivist să îi apropie pe ortodocși de eretici, contestând Sinoadele ortodoxe Ecu- me nice și locale pe temelia cărora s-a afirmat învăţătura ortodoxă. – interpretează în afara contextului, în mod eretic, textele cuvântului lui Dumnezeu, – pregătește ortodoxia pentru abateri dogmatice în scopul unităţii ecumenismului. Şi multe altele asemenea. Nu putem vinde adevărul, și credinţa, și suntem foarte îngrijoraţi de ceea ce se pe trece. Înalt-preasfinţiile Voastre, Iubiţi Părinţi, Cuvioase monahii, Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să rămânem adevăraţi fii ai Bisericii lui Hristos, să nu rămânem nepă să tori, să nu devenim trădători, să nu ne vindem credinţa pe care ne-au predat-o Sfinţii Părinţi, ci să o trăim în toată curăţia canonică și dogmatică a sfintelor Sinoade Ecume ni ce pe care ni le-au lăsat toţi Sfinţii Părinţi, de la Hristos și până acum. Fiecare dintre cei care nu-și cunosc încă credinţa și adevărul să se hotărască ce sunt: ortodocși 22 „Sfântul şi Marele Sinod” ori eretici, sunt cu Papa de la Roma sau cu adevăratul Hristos? Noi rămânem cu Hristos, Mântuitorul nostru, cu în văţăturile Bisericii noastre Ortodoxe. Nu te vom vinde pe ti ne, Sfântă Ortodoxie, chiar dacă va trebui să sufe rim. Toată viaţa a fost doar un martiriu pentru toţi cei care s-au jertfit pentru dragostea lui Hristos. Mărturisim pe adevăratul Hristos sau măr- turisim pe Antihrist, pregă tin du-i calea? Acest Sfânt și Mare Sinod Panortodox este cel mai vi clean, tâlhăresc, cel mai mincinos, pe care eu și credin cio șii mei niciodată nu-l vom recunoaște ca Sinod. Am luat parte la pregătirea acestui Sinod. E cumplit ceea ce se pregătește. Şi pentru toate întrebările de la acest Sfânt Sinod există două răspunsuri, dar știm că la Dumnezeu este „da” și „nu”, de aceea nu-l vom recunoaște niciodată. Iar declaraţia din Cuba a Patriarhului Kirill și a Papei de la Roma, ereticul, în cele 30 de puncte pe care la conţine, pentru mine personal, reprezintă cei 30 de arginţi ai lui Iuda. De aceea, mă rog ca Dumnezeu să ne ajute, căci dacă am pierde totul pe acest pământ și nu am avea nimic, nici ce mânca, nici ce îmbrăca, n-am pierdut nimic, dar dacă ne-am pierdut credinţa am pierdut totul. Dacă am pierdut adevărul Sfinţilor Părinţi, pe care ni l-au dat, pierdem Biserica adevărată a lui Hristos. În dureri, în suferinţă, la cine să întindem mâinile noastre? Cui să ne rugăm dacă L-am trădat și L-am vândut pe Dumnezeu? Ar fi bine să se oprească la timp, pentru că vor să câștige o lume creștină, dar atâta tulburare s-a adus în Bi se rica noastră! Pe toţi creștinii îi putem întoarce înapoi, mărturisindu-le adevărul și, prin pocăinţă, să se întoarcă de unde s-au dus. Numai atunci putem fiuna, vom fifraţi și su rori, în adevărata credinţă, care a fost dată o dată și pen tru totdeauna. Mulţumesc lui Dumnezeu că astăzi sunt în mijlocul vostru. Vă iubim mult. Vă mulţumesc că păstraţi adevărul sfânt. Dumnezeu n-o să ne lase. Nu avem un duh de mân drie, nu vrem să arătam nimic altceva decât ade- vărul Sfin ţilor Părinţi. Punctul 5 din declaraţia făcută în Cuba îi învinuiește pe toţi Sfinţii și înaintașii noștri de-a lungul a zece veacuri, că prin pă ca tele și greșelile lor, aceste două Biserici n-au avut le gă tu ră euharistică. Fraţilor, nu-s mai multe Biserici! Există o singură Biserică al cărui Cap este Hristos. Rămâneţi în această Bise rică și Hristos va rămâne cu voi. Vă sărutăm mâinile. Mă bucur de lumea ortodoxă. Fiţi uniţi în Duhul Adevărului. Rămân alături de voi cu toată dragostea și vrem să măr tu ri sim adevărul. În Sinoadele noastre nu avem nicio putere, nu suntem luaţi în seamă, de aceea îmi este foarte greu. Cerem sfintele voastre rugăciuni și vom păstra credinţa adevărată în Dumnezeu. Amin!Mesajul Mitropolitului de Loveci, Gavriil, al Patriarhiei Bulgariei reprezentat de Părintele Matei Vulcănescu, protoprezviter al Mitropoliei Pireului, Biserica Greciei Text Oficial al Bisericii Ortodoxe a Bulgariei împotriva „Consiliului Mondial al Bisericilor” şi a ecumenismului către Conferinţa Teologică și Știinţifică „Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nicio așteptare” EPARHIA DE LOVECI A BISERICII BULGARIEI Către Înaltpreasfinţitul Mitropolit al Pireului, Serafim, Iubite în Hristos Mitropolit Serafim, Vă urez să aveţi o binecuvântată petrecere a Sfintelor Păresimi! Vă rog să primiţi traducerea în limba engleză a epistolei mele către Pa- triarhul Bulgariei, Neofit, pe care o atașez și care cuprinde obiecţiile mele referitoare la do cu mentul cu titlul: „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lu mii creștine”, care va fidezbătut la Sfântul și Marele Si nod al Bisericii Ortodoxe ce urmează a se întruni. Îi acord Înaltpreasfinţitului Mitropo- lit al Pireului împuternicirea expresă de a prezenta epistola mea mai-sus menţionată la conferinţa care va avea loc pe 23 martie la Atena, pentru dis- cutarea subiectelor legate de Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe. EPISTOLĂ CĂTRE PREAFERICITUL PATRIARH AL BULGARIEI, NEOFIT 1 Cu dragoste frăţească în Hristos, Mitropolitul de Loveci, Gavriil Preafericite, Am primit epistola Voastră din 2 martie 2016 (nr. prot. 197), dimpreună cu textele aprobate, care urmează a fidiscutate la Sfântul și Marele Sinod 1 Epistola Mitropolitului de Loveci a fost adoptată de Sinodul Bi se ri cii Bulgariei ca poziţie oficială a acestuia faţă de textul presinodal „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. [n.trad.]24 „Sfântul şi Marele Sinod” al Bisericii Orto do xe ce urmează a se întruni, programat să aibă loc între 16 și 27 iunie anul curent la Academia Ortodoxă din Creta. Hotărârea de a fi transmise electronic aceste texte s-a luat la o întâlnire a tuturor membrilor Sfântului Sinod al Bi se ricii Bulgariei pe 6 februarie 2016 (nr. prot. 4). Din pă ca te, nu am fost în măsură să particip la consfătuirile din 5 și 6 februarie datorită unor serioase probleme de sănă tate. Ca păstor, socotesc că este dreptul, dar și îndatorirea mea să vă pun în vedere anumite obiecţii serioase în legă tu ră cu unul dintre documentele menţionate mai sus, intitulat: „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”. Referitor la articolul 4: Biserica Ortodoxă totdeauna a înţeles „unirea tu tu ror” în sensul că ace- ia care au alunecat în erezie sau în schismă, trebuie mai întâi să se întoarcă la credinţa or to doxă și să-și declare ascultarea faţă de Sfânta Biserică și numai atunci pot fiprimiţi în Biserică, prin pocăinţă. Referitor la articolul 5: La punctul 5 trebuie formulat clar că în Biserica Or todoxă comuniunea și unitatea dintre creștini nu s-au pier dut niciodată și, dat fiind că Biserica va continua să existe până la sfârșitul lumii, așa cum a spus Domnul, că „porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16:18) Biserica Lui, la fel, și comu- niunea și unitatea creștinilor vor exista totdeauna. Referitor la articolele 6, 16 și altele: În afara Sfintei Biserici Ortodoxe nu există alte Bi se rici, ci numai schis- me și erezii, și, prin urmare, numirea acestora din urmă ca „biserici” este cu totul eronată din punct de vedere teologic, canonic și dogmatic. Referitor la articolul 12: Declaraţia că „scopul comun al tuturor este acelaşi: restabilirea finală a unităţii în credinţa cea adevărată şi în dragoste” este cu totul eronată și inadmisibilă, pentru că ar fitrebuit să se formuleze clar că întoarcerea la adevărata credinţă îi vizează pe eretici și schismatici și în niciun caz Bise- rica Ortodoxă. Slavă lui Dumnezeu că în 1998 Biserica Ortodoxă Bulgară s-a retras din Consiliul Mondial al Bisericilor și în acest mod și-a exprimat dezacordul faţă de practicile aces tui organism, dat fiind că Biserica Ortodoxă Bulgară nu poate fimembrul unui asemenea organism în care Biserica Ortodoxă este considerată „una între multe altele sau o ramură a Bisericii celei una, Între providenţă şi eşec 25 care prin acest consiliu caută moduri de restaurare a unităţii și se luptă în acest sens”. Există un Domn, există o Biserică, așa cum definește Simbolul de Credinţă. Preafericite, dacă aceste texte nu vor ficorectate, vom legifera o în- văţătură și o practică eretică de primire a ereticilor și schismaticilor, fără ca aceștia să devină cu ade vărat mădulare ale Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice.Salutul unor Monahi Aghioriţi, reprezentaţi de către Gheronda Sava Lavriotul, Proistamen al Sfintei Mănăstiri a Marii Lavre a Sfântului Munte Înaltpreasfinţite Mitropolit al Pireului, Înaltpreasfinţiţi Arhierei, Cinstiţi Părinţi, Iubiţi fraţi în Hristos, Prin harul Sfântului nostru Dumnezeu Treimic și al Preasfintei Născă- toare de Dumnezeu, adresăm cu sme re nie, ca Monahi Aghioriţi, scurtul și căldurosul nostru sa lut la această conferinţă mărturisitoare. Este pentru noi o cinste deosebită să participăm la această adunare de Dumnezeu iubitoare, fiind și noi îm preună-luptători în lupta cea bună îm- potriva panereziei ecumenismului, dimpreună cu atâţia părinţi și fraţi lup tă- tori aleși, binecunoscuţi, dar și necunoscuţi, care de zeci de ani, având cuget neînfricat și glas de Stentor 1 , în ciuda tu turor uneltirilor care au încercat să-i reducă la tăcere, de clară că rămân statornici în buna credinţă și îmbrăţișează cu jertfelnicie credinţa noastră apostolică, cea predanisită de Părinţi, cea nefalsificată și nestricată, cea fără de nicio fisură – luptă în fruntea căreia, cu toată sinceritatea vor bind, trebuia să stea astăzi necondiţionat însuși Sfântul Munte, apărătorul din linia întâi și fortăreaţa ortodoxiei, știut fiind, de al- tfel, că de fiecare dată de-a lungul istoriei Bisericii, monahismul s-a aflat în fruntea luptei împotriva ereziilor celor urâtoare de Dumnezeu. Și noi, deci, la rân du-ne, purtând numele greu de Părinţi Aghioriţi, cu toate că ne simţim a fifoarte departe de minunata vieţuire întru nevoinţă a Părinţilor noștri celor dinaintea noastră, însă următori ai acestora și continuatori ai luptei lor, și noi, ca și ei, dorind după mântuirea noastră întru adevăr, declarăm cu glas mare înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor că nu vom primi nimic din cele ale teologiei postpatristice, ni mic care nu este în acord cu cele nouă (9) Sinoade Ecu me nice și, ca să nu lungim cuvântul, nu vom primi nimic care nu este în acord cu sfânta Tradiţie a Bisericii celei Una, Sfinte, Sobornicești și Apostolice pe care Domnul și Mân tuitorul nostru, Iisus Hristos, a mântuit-o cu însuși Sân gele Său. După cuvântul marelui Apostol Pavel, spu nem și noi 1 Stentor, personaj din mitologia greacă, era cel care prin strigătele sa le îndemna la luptă armata elenă în războiul cu troienii. [n. trad.] Între providenţă şi eşec 27 întocmai fiecărui credincios bine intenţionat: „Dar chiar dacă noi sau un în- ger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o – să fie ana tema!” (Galateni 1: 8). Prin urmare, în cazul în care vor fivotate poziţiile an tiortodoxe din tex- tele presinodale propuse spre votare și mai ales, dacă se va acorda caracter eclesial ereziei papis mu lui și amalgamului de confesiuni protestante, fapt care ar zdruncina din temelii dogma ortodoxă și sfânta Tradiţie, nu numai că nu vom urma acestora, dar avem datoria, în virtutea Sfintelor Canoane ale Bisericii noastre și cu aju torul Domnului nostru Iisus Hristos și al Mai- cii Domnului, să întrerupem pomenirea tuturor acestora care se aliază cu poziţiile eretice și cu ecumenismul atoteretic. Au fost mai mult decât de-ajuns cei o sută de ani de iconomie și de îngăduinţă faţă de fraţi mincinoși, ecu me niști și eretici. Vătămarea pe care a pricinuit-o această fal să iconomie criteriului ortodox în rândul clerului și popo rului are dimensiuni uriașe. În Sfântul Munte avem tradiţia veșnică a Duhului Sfânt, în virtutea căreia Părinţii Aghio riţi ne arată cum se aplică practic Canonul al 15-lea al Si no dului I-II Ecumenic, cum se aplică, adică, întreruperea pomenirii când un episcop propovăduiește erezie „cu ca pul descoperit”. Reamintim că din 1924 până 1974 Sfântul Munte a întrerupt pomenirea Patriarhului Ecumenic, pe mo tivul introducerii panereziei ecumenismului prin schim barea calendarului și ridicarea anatemelor în timpul Pa tri ar hului Atenagora. Astăzi, privirile tuturor credincioșilor, dar și ale Fa narului și chiar ale Bisericii Greciei înseși sunt îndreptate către această conferinţă, care, cu bună credinţă, are am bi ţia să se întrarmeze în faţa uraganului ereziilor care se ri di că împotriva credinţei noastre. Răspunsul nostru, al tu tu ror, către Marele Sinod ce urmează a se întruni și către re formele antiortodoxe pe care le pregătește Patriarhul Ecu me nic și ierarhii și teologii ecumeniști, este cel dat de Pa tri arhii Ortodocși ai Răsăritului Papei Pius al IX-lea în 1848: „Încă la noi nici Patriarhii, nici Sinoadele nu au putut vreodată să aducă lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care vo ieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi” 2 . Vă mulţumesc pentru cinstea și dragostea de a as culta smeritul nostru salut și, cerând sfintele rugăciuni ale voastre, ale tuturor, doresc din tot sufletul bună reușită con ferinţei, așteptând cu interes hotărârile voastre măr tu risitoare. 2 Epistola enciclică, către ortodocşii cei de pre tu tindenea ai Bisericii celei Una, Sfântă, Sobor ni ceas că şi Apostolică a celor patru Patriarhi ai Răsăritului, la anul 1848 de la Hristos. Răspuns la Epistola Papei Pius al IX-lea, Către Răsăriteni. [n. trad.]Teologie și politică Mitropolitul Ierótheos Vlachos de Nafpaktos În ce ne privește pe noi, clericii de pe orice treaptă preoţească, și teolo- gii mireni, avem o mare vină atunci când nu cultivăm în turma noastră „lu- crarea de priveghere a acestei conștiinţe”, ci ne limităm la o slujire socială și la o ofrandă culturală, și nu oferim cuvântul ortodox, care este premisa mântuirii. Teologia, așa cum a fost ea exprimată de organismele vii, adică de Proroci, Apostoli și Părinţi, este o mare harismă, și harul teologiei îl mântuiește pe om. Aceasta a fost o mică introducere, pentru a putea trece la subiectul meu, care face referire la „Sfântul și Marele Sinod” din acest an. Este vorba, într-adevăr, de un mare eveniment, care trebuie să se miște în interiorul teologiei Bisericii, să fie un produs al „privegherii conștiinţei” pliromei Bisericii și, firește, va trebui să se elibereze de sub tutela politicii seculare. 1. Teologia Cincizecimii Sfântul și Marele Sinod ce urmează a se întruni va avea loc în ziua Cincizecimii și, neîndoielnic, perioada întrunirii a fost aleasă simbolic pen- tru a exprima unitatea creștinilor lumii. Însă Cincizecimea este o zi care arată care este adevărata teologie a Bi- sericii și care este unitatea ei liturgică. Este vorba despre teologia Revelaţiei Sfântului Dumnezeu Treimic în Lumină. Apostolii, prin Duhul Sfânt, s-au unit cu Hristos și au devenit mădulare ale Trupului Său. Hristos, în Rugăciunea Sa Arhierească, S-a rugat Tatălui Său ca Ucenicii Săi să aibă unitate între ei: „Păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi” (Ioan 17: 11). Acest lucru l-a repetat, „ca toţi să fie una”, „aşa şi aceştia în Noi să fie una” (Ioan 17: 11). Această unitate a Ucenicilor în Hristos s-a realizat în ziua Cincizecimii. Nu este vorba de o unitate exterioară, nici de o unitate intelectuală, fie și prin credinţa însăși – ci de o unitate în slava lui Dumnezeu. Acest lucru se vădește din înseși cuvintele lui Hristos din Rugăciunea arhierească, când spune: „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, pre- cum Noi una suntem: Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime” (Ioan 17:22-23), și „voiesc ca, unde sunt Eu, să fie împreună Între providenţă şi eşec 29 cu Mine şi aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o” (Ioan 17:24). Este vădit că acest cuvânt – „să fie una” – este legat de slava lui Dum- nezeu, de cuvântul „să fie desăvârșiţi întru unime” și de „să vadă slava” lui Dumnezeu. Este vorba de unitatea Ucenicilor în slava lui Dumnezeu, de ridicarea la înălţimea Cincizecimii, la îndumnezeire. Experienţa Cincizecimii a pricinuit atâta bucurie Apostolilor, încât pă- reau ca beţi. Este vorba de beţia Duhului SfântO extraordinară tâlcuire privitoare la ce este această beţie a Duhului Sfânt o dă Apostolul Pavel, când îi îndeamnă pe creștinii din Efes: „Și nu vă îmbătaţi de vin, în care este pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în la- ude şi în cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului în inimile voastre” (Efeseni 5: 18-19). Psalmii și laudele și cântările duhovnicești, pe care le aduc ca laudă lui Dumnezeu și le psălmuiesc în inimă, sunt litur- ghia lăuntrică, sunt Rugăciunea minţii în inimă, care este prima treaptă a vederii lui Dumnezeu. Nu se poate da nici o altă explicaţie acestui pasaj de Dumnezeu însuflat – el arată care era starea creștinilor după sfântul Botez, și care este înaintarea potrivită înspre teologia autentică, care este vederea lui Dumnezeu. Apostolul Petru, care a fost de faţă la Cincizecime, și mai înainte pe Muntele Tabor, scrie revelator: „Nu luându-ne după basme meşteşugite, ci fiindcă am văzut slava Lui cu ochii noştri” (2 Petru 1: 16). „Basmele meșteșugite” sunt filosofia metafizicii clasice, a lui Platon, a lui Aristotel, a neoplatonicilor, care au făcut din religia idolatră o filosofie, vorbind des- pre lumea ideilor, așa-numitul exemplarism 1 al lui Platon și de Primul Mișcător nemișcat, despre așa-numitul hilomorfism 2 al lui Aristotel. Toate aceste „basme meșteșugite” s-au năruit pe Muntele Tabor, când Apostolii „au văzut slava Lui cu ochii lor”, au văzut Lumina necreată a lui Dumne- zeu și s-au împărtășit de ea, și când, mai târziu, în ziua Cincizecimii, s-au făcut mădulare ale trupului Cuvântului întrupat. Înainte de Cincizecime, harul necreat al lui Dumnezeu se împărtășea „neîmpărţit în cei împărţiţi”, așa cum se întâmpla cu Prorocii, însă după Cincizecime și Trupul îndumnezeit al lui Hristos „se împărtășește ne- împărţit în cei împărţiţi”, iar Apostolii Îl văd pe Hristos în Lumină și se împărtășesc de Lumină ca mădulare ale Trupului lui Hristos. În continuare, Apostolul Petru le recomandă creștinilor să ia aminte la cuvântul prorocesc, care se aseamănă cu făclia ce strălucește în întuneric, 1 Doctrină filosofică după care Dumnezeu a creat lumea conform ideilor din mintea Sa. [n. trad.] 2 Doctrină filosofică după care esenţa este alcătuită din materie și formă. [n. trad.]Next >