< PreviousSalutul Înaltpreasfinţitului Serafim, Mitropolitul Pireului Preasfinţiile-voastre, Cinstiţi Părinţi, Onoraţi domni profesori, Onorată asistenţă, Iubiţi fraţi în Hristos, Salut conferinţa de azi, cu tema „Sfântul și Marele Sinod. Mare pregătire, nicio așteptare”, o conferinţă de o însemnătate crucială, pe care o organizează următoarele mitropolii: Mitropolia Glifadei, Elliniko, Vula, Vari și Vuliagmeni, Mitropolia Gortinei și Megalopolei, Mitropolia Kithirelor și Antikithirelor, Mi- tropolia noastră, de Pireu și Faliro, precum și Sinaxa Clericilor și Monahilor. Ideea convocării unui Sinod Ecumenic a fost exprima tă prima oară oficial la „Congresul Panortodox” de la Constan ti nopol din 1923, de către Patriarhul Ecumenic Meletios al IV-lea Metaxákis, când a fost propusă și o primă listă de subiecte. Ideea a fost promovată ulterior în 1930 de așa- numita „Comisie Preliminară”, care s-a întrunit în Sfântul Munte la Sfânta Mănăstire Vatoped și a pregătit și o primă ordine de zi. Însă, condiţii is- torice nefavorabile nu au permis convocarea Sinodului înainte și după al II-lea război mondial, în special pentru că în cele mai multe ţări ortodoxe se aflau la putere regimuri comuniste atee ca re făceau dificilă activitatea și deciziile Bisericilor res pec ti ve. Subiectul a fost readus în discuţie de un alt Patriarh Ecumenic, Atena- gora, cel care a convocat la Rodos prima Conferinţă Panortodoxă, în anul 1961; această conferinţă a luat hotărâri cruciale pentru pregătirea Sinodului și a în toc mit o listă de subiecte foarte vastă, în zece puncte, care cu tot cu subpunctele număra mai bine de 100. Această or dine de zi a fost criticată vehement, pentru că a fost întoc mită după modelul ordinii de zi a pseudo- Conciliului II Va tican, care se întrunea în aceeași perioadă și a influenţat conducerea Bisericii Ortodoxe. Datorită reacţiilor nega tive și a criticilor, această lungă listă de subiecte a fost re tra să și reconsiderată de prima Conferinţă Panortodoxă Pre sinodală (1976) de la Geneva, care în cele din urmă s-a oprit la zece (10) subiecte, apreciate ca fiind cele mai im por tante 12 „Sfântul şi Marele Sinod” pentru consultare și pentru o hotărâre autoritativă. Aceste subiecte sunt următoarele: a) Diaspora Ortodoxă, b) Autocefalia și modul de proclamare a acesteia, c) Auto no mia și modul de proclamare a acesteia, d) Dipticele, e) Problema calendarului comun și a sărbătoririi comune a Paștelui, f) Impedimentele la căsătorie, g) Readaptarea rân duielilor bisericești despre post, h) Relaţiile Bisericilor Ortodoxe cu restul lumii creștine, i) Ortodoxia și Mișcarea Ecumenică, j) Contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la răs- pândirea idealurilor creștine de pace, libertate, frăţietate și dragoste între popoare și la eradicarea discriminărilor etnice și de altă natură. Ulterior s-au întrunit la Geneva Conferinţele a II-a și a III-a Panor to- doxe Presinodale, în 1982, respectiv în 1986. A IV-a Conferinţă Presinodală, tot datorită difi cul tăţilor și reașezărilor politice de forţe provocate mai cu seamă de căderea regimurilor comuniste din ţările orto do xe, s-a întrunit în 2009, adică la 23 de ani după confe rin ţa precedentă! În decembrie 2009 și în februarie 2011 s-a întrunit de două ori la Geneva Comisia Pregătitoare Interortodoxă. În martie 2014 a avut loc la Constantinopol prima Sinaxă a Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale 1 , care a decis să fie urgentate pregătirile pentru con vocarea „Sfântului și Marelui Sinod”, astfel încât, în cazul în care nu vor apărea situaţii neprevăzute, acesta să fie convocat în iunie 2016, de praznicul Cincizecimii, în Biserica istorică a Sfintei Irina din Constantinopol, unde s-a întrunit și Sinodul al II-lea Ecumenic (381). De ase me nea, s-a constituit și Comisia Interortodoxă Specială care și-a asumat rolul de a reconsidera sau actualiza toate tex tele care fuseseră deja elaborate și de a le pregăti pe cele rămase în pending. În sfârșit, în intervalul 21-28 ianuarie 2016, s-a în tru nit a doua Sinaxă a Întâistătătorilor la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Cham- bésy, Geneva, care s-a ocupat de chestiunile legate de Sfântul și Marele Sinod 2 și a hotărât că „Sfântul și Marele Sinod” va avea loc la Academia Ortodoxă din Creta în intervalul 16-27 iu nie 2016, în cazul în care nu vor apărea situaţii nepre vă zu te. Subiectele aprobate oficial pentru dezbatere și adoptare la Sfântul și Marele Sinod, au rămas în cele din urmă șase: a) Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea contemporană, b) Diaspora ortodo- xă, c) Autonomia și modul proclamării acesteia, d) Taina căsătoriei și im- pedimentele la căsătorie, e) Însemnătatea postului și respectarea acestuia astăzi și f) Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine. După această succintă referire la lunga istorie de 93 de ani și la ordi- nea de zi a Sinodului și, după cum reiese din procedura, ordinea de zi, 1 Mesajul Sinaxei Întâistătătorilor Ortodocși (Fanar, 6-9 martie 2014), 9-3-2014, http://fanarion.blogspot.gr/2014/03/6-9-2014.html 2 http://fanarion.blogspot.gr/2016/01/21-28.html Între providenţă şi eşec 13 conţinutul textelor și din nu me roasele declaraţii ale persoanelor care co- ordonează a cest Sinod, constatăm cu tristeţe că există o mare defi ci en ţă și un gol încă și mai mare în ce privește corectitudinea Sinodului și caracterul său ortodox. Hotărârile unui Sinod pot firecunoscute doar dacă acesta reprezin- tă o continuare autentică și veritabilă a si noa delor precedente, ale căror hotărâri trebuie să le ur me ze cu fidelitate, și, înainte de toate, această recunoaștere de pinde de corectitudinea dogmelor și a canoanelor pe ca re le instituie. Cuviosul Maxim Mărturisitorul subliniază în acest sens: „Re- gula evlavioasă a Bisericii le-a recunos cut drept sinoade sfinte şi aprobate pe cele pe care le-a ju decat ca atare corectitudinea dogmelor” 3 . Ecumeniștii, cu nerușinare și fără scrupule, suiţi pe Trupul Sfânt al Sfin- tei noastre Ortodoxii, promovează și susţin ecumenismul sionist, manipu- lat de forţe sataniste și masonice, ca fiind, chipurile, adevărata învăţătură a Bise ri cii. Acest plan al lor a eșuat jalnic cu mult timp în urmă, după cum dovedesc faptele. Realitatea dureroasă și tragică dovedește că Mișcarea Ecumenică, prin responsabilitatea exclusivă a ereticilor și eterodocșilor înșiși, pe de o parte, și a ecumeniștilor ortodocși, pe de alta, este total inefi- cientă. Este efi cientă doar în a sădi confuzia și a răspândi sincretismul, căci ereticii și sincretiștii se disting prin lipsa sincerităţii și a pocăinţei, stăruind în chip satanic în erezie. Pe de o parte, erezia papismului continuă să stăruie în primatul mon- dial al puterii „Papei” de la Roma, în al te ra rea tainei Sfintei Treimi și, prin erezia despre harul cre at, în fapt tăgăduiește îndumnezeirea omului. În timp ce erezia protestantismului stăruie și aceasta în iconomahie, în tăgăduirea tainei Bisericii și a tainei pu rurea fecioriei Născătoarei de Dumnezeu. „Hirotoniile” de femei pe treapta preoţească și episcopală și instituţionali za rea homosexualităţii în lumea protestată, o adevărată răs- turnare a ontologiei și fiziologiei umane, ce consacră o antropologie con- trafăcută, încununare a păcatelor, precum și recunoașterea „căsătoriilor” dintre homosexuali – toate acestea dovedesc că protestantismul nu a fost absolut de loc influenţat în bine de dialogurile teologice, nici, în general, erezia și eterodoxia nu s-au apropiat de linia ortodoxă, de teologia și viaţa ortodoxă. În paralel, erezia monofizitismului, în pofida min ciu nilor proferate la acordul rușinos de la Chambésy, Ge neva, din 1991 4 , îi pomenește pe ereziarhii Sever și Dio scur și tăgăduiește hristologia ortodoxă cea despre 3 Sfântul Maxim Mărturisitorul, Περὶ τῶν πραχθέντων ἐν τῇ πρώτῃ αὐτοῦ ἐξορίᾳ 12, PG 90, 148. 4 http://entoytwnika1.blogspot.gr/2013/11/blog-post_5337.html 14 „Sfântul şi Marele Sinod” cele două firi ale lui Hristos, adăugând și ereziile monotelis mu lui și ale monoenergismului, precum și ereziile despre pă ti mirea lui Dumnezeu (Θεοπασχητισμός) și despre satis fa ce rea Dreptăţii Divine. O dovadă a urmărilor tragice ale ereziilor și ale nau fra giului și impa- sului dialogurilor ecumeniste interreli gi oa se este consolidarea Islamului demonic, cu teribila sa ideologie despre supunerea tuturor, care constituie o com pi laţie de erezii creștine, de arianism, nestorianism și mo no fizitism, care au negat în esenţă întruparea lui Dum ne zeu Cuvântul și L-au procla- mat festiv pe Dumnezeul inac ce sibil și neîmpărtășibil persoanei umane și, ca urmare, „su punerea” (Islam) ar fisingura legătură duhovnicească dintre Dumnezeu și om. Populaţiile creștine ale copţilor Egiptului, ale abisi ni lor Etiopiei, ale nestorienilor asirieni și ale iacobiţilor mo nofiziţi din Siria sunt măcelărite chiar de odrasla lor duhovnicească, Islamul, pe care fără minte l-au creat înșiși înaintașii lor, prin pervertirea satanică a hristologiei or to doxe. Marea noastră neliniște cu privire la re zultatul Sinodului este justificată și de următoarele fapte: Întâi de toate, este pentru prima oară în istoria si noadelor când pre- gătirea a durat atât de mult: 93 de ani! Acest lucru arată că nu există niciο „pricină binecuvântată”, niciο „nevoie urgentă” pentru convocarea Sino- dului, ci se vădește că acesta slujește altor interese eclesialo-politice. Pentru că, dacă ar fiexistat o „nevoie urgentă”, așa cum tot deauna se întâmpla în tradiţia sinodală la apariţia unei erezii, schisme sau alte abateri, acestea trebuia combătute imediat, în câteva luni sau ani. Același lucru este valabil și pentru ordinea de zi a Sinodului. Din cele șase subiecte, doar două au caracter de urgenţă, cel al diasporei și al rela- ţiei Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine. Celelalte subiecte, precum misiunea Bisericii Ortodoxe în lume, postul și impedimentele la că sătorie au fost soluţionate cât se poate de clar și de Sfânta Scriptură, și de Tradiţia patristică și sinodală. Cât despre subiectul diasporei, acesta ar trebui reglat prin cre a rea de Biserici Autocefale. În niciun caz nu trebuie să con tinue fenomenul acesta anticanonic și antibisericesc al mai multor episcopi și, deci, al mai multor jurisdicţii în aceeași eparhie, nici nu trebuie extinsă soluţia jumătăţilor de măsură pe care o propune crearea de conferinţe epi- scopale. Dezbaterea subiectului despre autonomie a dat la iveală tendinţele de întâietate ale mai-marilor bisericești, care, desigur, pentru a se păstra o bună rânduială, ar putea fisoluţionate pe baza unor înţelegeri, fără a fi pusă însă sub imperiul urgenţei. Un alt punct nevralgic al Sinodului este refuzul par ti cipării active a tuturor episcopilor din toate Bisericile Or todoxe Locale, care la nivel mon- dial nu depășesc numărul de 700, așa cum se întâmpla la toate Sinoadele Între providenţă şi eşec 15 Ecumenice. Prin această măsură anticanonică este evitată eventua li ta tea ca unii episcopi să se împotrivească hotărârilor con tra re Tradiţiei sau ca vreo Biserică Locală să aibă o mai mare putere în luarea deciziilor, datorită numărului mai mare de episcopi. Toate acestea însă constituie interese omenești ego iste, străine de criteriile Duhului Sfânt, dar și de ecle si o logia ortodoxă, care consideră că episcopul fiecărei epar hii, chiar și al celei mai mici, dimpreună cu turma sa, re prezintă o parte vie a Bisericii Sobornicești. Absenţa lui nu numai că vatămă deplinătatea Trupului lui Hristos, dar face și imposibilă exprimarea de către toţi a conștiinţei de membri ai Bise- ricii, conștiinţă de care se pare că se tem cei responsabili cu pregătirea și convocarea Sinodului. Nu este justificată de niciun criteriu, nici pastoral, nici bi se ri cesc, participarea a doar 24 de episcopi din fiecare Bi se rică, fapt care lezează și egalitatea episcopilor, dar stâr nește și semne de întrebare legate de criteriile de alegere a episcopilor care vor participa. Episcopii care nu vor par ticipa și care constituie majoritatea în cele mai multe Bi- serici Autocefale au oare o responsabilitate și valoare episcopală mai mică? Cine cunoaște și cine va transmite Si no dului ideile, aprecierile și poziţiile turmelor lor? Nu mai este nevoie, desigur, să subliniem că la Sinoadele Orto doxe, în afară de episcopi, participau și clerici din treptele inferioare, cum ar fiegumeni, arhimandriţi, preoţi, mo nahi, precum și poporul cre- dincios. Nu este deloc o exa ge rare să spunem că Sinodul care urmează a se întruni va fiun Sinod Panortodox fără ortodocși. Întru totul lipsită de mărturii în tradiţia ortodoxă și, din acest motiv, inadmisibilă este și poziţia că fiecare Bi serică deţine un vot. Corect este ca fiecare episcop să de ţi nă un vot, nu fiecare Biserică Locală. În același timp, prin cipiul unanimităţii se mișcă și acesta în interiorul unor ca dre contrare tradiţiei. Tactica tradiţională de luare de de ci zii într-un Sinod este princi- piul canonic care sta bi leș te „să aibă tărie votul celor mulţi” (Canonul 6 al Sinodu lui I Ecumenic). Cel mai neliniștitor și grav lucru este că, așa cum reiese din studiul asiduu al textului „Relaţiile Bise ri cii Ortodoxe cu restul lumii creștine” 5 , factorii de decizii urmăresc ca prin hotărârea sinodală panortodoxă să lega li zeze și să instituţionalizeze, să oficializeze și să consoli de ze panerezia ecumenismului sincretic intercreștin și inter re ligios ca fiind linia oficială a Bisericii Ortodoxe. Înain tăm, cu alte cuvinte, către o recunoaștere pa- nortodoxă a Botezului („teologia baptismală”) și a caracterului eclesial al papistașilor și protestanţilor eretici prin invocarea per fi dă a Sfintelor Canoane 7 de la Sinodul II Ecu menic și 95 de la Sinodul Quinisext, în care 5 http://www.romfea.gr/diafora/6177-apofasis-sxeseis-tis-orthodojou-ekklisias- pros-ton-xristianiko-kosmo 16 „Sfântul şi Marele Sinod” este menţionată primirea în Biserică prin iconomie a ereticilor care s-au po căit, după dezicerea de erezia lor; ne îndreptăm către ac cep tarea teoriei protestante a „ramurilor”, a eclesiologiei lărgite a pseudo-Conciliului II Vatican privitoare la carac te rul eclesial deplin sau deficitar și a modelului eclesial ecu menist al „Bisericilor Surori”, care a fost edificat în ul ti mele de- cenii și a fost oficializat la Dialogul Teologic cu Pa pistașii de la Balamand, Liban (1993), unde ortodocșii ecu meniști care au semnat au recunoscut papismul ca Bi se rică, având har, Taine și succesiune apostolică. Astfel, Si nodul ce urmează a se întruni vine clar în conflict și în con tradicţie cu o tradiţie ortodoxă de 19 veacuri, potrivit că reia toţi Patriarhii ortodocși și toate Sinoadele locale lăr gi te de la Constantinopol au numit papismul și protes tan tis mul limpede și explicit erezii și eretici. Și, în po fi da faptului că aceste subiecte trebuia înscrise de urgenţă pe ordinea de zi a dezbaterilor, în vederea adoptării unei hotărâri de con damnare a lor în Sinod, dimpotri- vă, întâistătătorii institu ţio nalizează erezia. Adoptarea de către ecumeniști a ere zii lor și înșelărilor ecumeniste eretice de mai sus este faci li ta tă și de faptul că în ultimii ani înșiși ecumeniștii au aban donat, au eliminat și au negat caracterul „ecumenic” al „Sfân tului și Marelui Sinod”, care iniţi- al fusese programat a se reuni ca Sinod Ecumenic, chiar dacă era numit „panor todox” sau „sfânt și mare”. Deci, „Sfântul și Marele Sinod” ce urmează a se în truni, dacă într- adevăr intenţionează să fie un sinod orto dox, ar trebui să ia următoarele hotărâri-cheie: 1. Să recunoască cele două sinoade considerate de către toţi ca ecume- nice, pe cel din secolul al IX-lea și res pectiv din secolul al XIV-lea, adică Sinodul al VIII-lea, care l-a avut în centru pe Fotie cel Mare, din 879-880, și Sinodul al IX-lea, care l-a avut în centru pe Sfântul Gri go rie Palama, din 1351, care au condamnat ca erezie, cel din- tâi, Filioque și primatul Papei, iar cel de-al doilea, harul creat și, în consecinţă, și papismul. Să actualizeze și să va li deze hotărârile Sinodului de la Constantinopol (1282-1284), prin care a fost anulată pseudo-unirea de la Lyon, și ale Marelui Sinod de la 1484, prin care au fost anulate ho tărârile Sinodului tâlhăresc de la Ferrara-Florenţa. 2. Să aleagă, să hirotonească și să întronizeze în ve chea Patriarhie a Romei și a Apusului un nou Papă orto dox al Romei și o ierarhie ortodoxă care să nu îl recu noas că pe actualul intrus de la Patriar- hia Apusului și ereziarhul Francisc. Astfel ar rezolva problemele legate de papism, uniaţie și protestantism, definind în sfârșit pozi- ţia Bisericii faţă de pseudo-primatul lui Petru și de „învăţă turi le” Între providenţă şi eşec 17 Sinoadelor mincinoase de la Lyon, Ferrara-Florenţa, Vatican I și II, definind de asemenea și poziţia întâiului în Biserică. 3. Să creeze Biserici Autocefale în Europa, Ame ri ca, Canada și Aus- tralia, rezolvând problema diasporei, și 4. Să urmeze calea patristică a reevanghelizării mi sionare a lumii, prin crearea unei platforme prin satelit pen tru mărturisirea ortodoxă în 100 de limbi. În felul acesta, ar pulveriza pseudo-religiile și ereziile demonice prin cuvântul accesibil la nivel mondial și prin îndrăz- neală patristică, L-ar slăvi pe Dumnezeu și ar asigura omului con- diţiile mântuirii. 5. Să rezolve problema calendarului care rupe, ine vi tabil, unitatea Bisericilor Ortodoxe. În momentul de faţă, pe baza datelor pe care le avem, nu vedem în ce mod Sinodul ce urmează a se întruni ar putea reprezenta o continuare auto- ritativă și veritabilă a Sinoadelor precedente și cum ar putea decide patristic și în Duhul Sfânt, iar nu mai degrabă ecumenist și secularist. Acesta este și motivul pentru care apreciem că ar fimai bine să nu se întrunească, așa cum erau de părere și marii Sfinţi și Părinţi ai vremurilor noastre, precum Sfântul Ius tin Popovici, în memorii speciale adresate Sinodului Bi sericii Serbiei 6 , Sfântul Paisie Aghioritul, prin cele scrise referitor la demersurile Patriarhului Atenagora 7 , și Ghe ron da Filothei Zervakos, cel cu vieţuire cuvioasă, prin tex tele speciale referitoare la Sfântul și Marele Sinod 8 . Însă, în cazul în care, datorită apostaziei, a necre din ţei și a păcatelor noastre, Dumnezeul întreit sfânt îngăduie convocarea Sinodului, care va hotărî împotriva canoa ne lor, împotriva tradiţiei și în mod antiortodox, acest Sinod nu va fiacceptat de clerul ortodox și de poporul lui Dumnezeu, va ficonsemnat în istoria Bisericii ca pseudo-Sinod ecume nist și tâlhăresc, așa cum au fost și Sinodul de la Stejar (403), Sinodul de la Efes (430), Si- nodul de la Hieria (754), Sinodul de la Lyon (1274), Sinodul de la Ferrara- Florenţa (1438-39). Hotărârile acestui „Mare” Sinod vor fiinva li date, chiar dacă se scrie că se vor bucura de „prestigiu panortodox”. Întrucât a fost formulată poziţia neteologică potrivit că reia: „Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dez binare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane in dividuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei 6 CUVIOSUL IUSTIN POPOVICI, Despre „Marele Sinod” al Bise ri cii Ortodoxe, aflat acum în studiu. Memoriu către Sinodul Bisericii Ortodoxe a Serbiei». 7 Ὀρθόδοξος Τύπος (1-3-1969) 4, ΑΓΙΟΣ ΠΑΪΣΙΟΣ, «Ἄγνωστη ἐπιστολή πόνου κατά οἰκουμενιστῶν καί φιλενωτικῶν», ἐνὈρθόδοξος Τύπος (9/16-3-2007) 1, 5, ὈρθόδοξοςΤύπος (30-3-2007) 1, 5 și Θεοδρομία XVII 2 (aprilie-iunie 2015). 8 Ὁ Γέρων Φιλόθεος Ζερβάκος (ὁ οὐρανοδρόμος ὀδοιπόρος, 1884-1980), vol. II, editura Ὀρθόδοξος Κυψέλη, Tesalonic 1988, pp. 43-49.18 „Sfântul şi Marele Sinod” presu puse apărări a ortodoxiei pure” și că „păstrarea credin ţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sis temul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bise ri cii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credin ţă” 9 , va trebui să subliniem cu tărie că Adevărul nu este o idee fixă sau o abordare subiectivă sau o chestiune de su pe rioritate numerică, ci o realitate întrupată, care dobân deș te fiinţă în persoana Dumnezeului desăvârșit și a omu lui desăvârșit Iisus Hristos, și prin urmare face prin sine demonstrabil faptul că Adevărul Însuși, care este Persoana Iisus Hristos și este Unul singur, constituie majoritatea, chiar dacă de cealaltă parte s-ar afla multe milioane de oa meni. De asemenea, în Sinod ne aflăm doar înlă- untrul Bi sericii Ortodoxe, atunci când suntem în comuniune cu Per soana lui Hristos, pentru că „Viaţa și Calea, Hristos” 10 , după cum cântă Biserica Ortodoxă și după cum Hristos Însuși a grăit: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viaţa” 11 . Prin urmare, pe Cale și împreună pe Cale, adică în Sinod, 12 ne aflăm doar atunci când ne aflăm în comuniune cu Ade vă rul, Care este Hristos, iar nu cu erezia, care este diavolul. În sfârșit, potrivit Epistolei Enciclice din 1848 a celor patru Patriarhi, „la noi nici Patriarhii, nici Sinoa- dele nu au putut vreodată a aduce lucruri noi, căci păzitorul Credinţei este însuşi trupul Bisericii, adică poporul însuşi, care voieşte ca veşnic neschimbată să-i fie credinţa, şi la fel cu a Părinţilor săi” 13 . Înaltpreasfinţiile-voastre, Cinstiţi Părinţi, Onoraţi domni profesori, Onorată asistenţă, Iubiţi fraţi în Hristos, Conferinţa de astăzi este cu adevărat o mărturie or to doxă și un răspuns hotărâtor la dilemele Sfântului și Ma relui Sinod. Conferinţa aceasta, adu- când cu mare acurateţe argumente știinţifice și teologice, va vădi Adevărul 9 Vezi textul „Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine”, ar ti co lul 22, http://basilica.ro/relatiile-bisericii-ortodoxe-cu-ansam blul-lumii-crestine/. 10 Luminânda Voscresnei a V-a. 11 Ioan. 14: 6. 12 Este un joc de cuvinte în limba greacă: echivalentul grecesc pentru „sinod”, «Σύνοδος», este un compus din prefixul συν-, „con-, îm pre u nă-”, și substantivul οδός, „cale”, cu sensul literal „împreună-cale”. [n.trad.] 13 ΙΩ. ΚΑΡΜΙΡΗΣ, Τά δογματικά καί Συμβολικά Μνημεῖα τῆς Ὀρθοδόξου Καθολικῆς Ἐκκλησίας, vol. II, Graz-Austria 1968, p. 920 [1000]. Între providenţă şi eşec 19 lui Hris tos și al Sfinţilor Lui prin comunicările de excepţie ale unor distinși vorbitori. Încheind, aș dori să exprim felicitările mele căldu roa se, din inimă și sincere, și mulţumirile mele din tot su fletul faţă de Înaltpreasfinţiţii fraţi episcopi, Ierótheos al Nafpaktosului, Pavel al Glifadei, Ieremia al Gortinei și Se rafim al Kithirelor, precum și faţă de „Sinaxa Clericilor și Monahilor Ortodocși”, de onoraţii domni profesori și de Comisia Știinţifică de Or- ganizare, pentru inspirata iniţia ti vă de a organiza această conferinţă de o importanţă cru ci a lă, cu participarea atâtor vorbitori aleși și respectabili, atât de dragi nouă. Calde mulţumiri vă adresăm, de asemenea, și dum nea voastră, tuturor, care sunteţi prezenţi aici, cu duh de jert felnicie, la această mărturie de credinţă. Domnul să înscrie prezenţa voastră în cartea Vieţii. Cu aceste gânduri smerite, în numele Sfântului Dum nezeu Treimic, cu rugăciunile Doamnei Născătoarei de Dumnezeu și ale Părinţilor de Dumnezeu Purtători și ale tuturor Sfinţilor, în calitate de Episcop al lo- cului, de clar deschise lucrările conferinţei de azi și urez izbândă și succes lucrărilor acesteia.Next >