„Sfântul şi Marele Sinod” (Creta, 2016) Între providenţă şi eşecRedactor: Tatiana Petrache © 2016 Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate Asociaţiei pentru păstrarea şi promovarea valorilor culturale şi naţionale ale poporului român – ASTRADROM Contact: e-mail: asociaţia.astradrom@yahoo.com Tel: 0744-282.735 Difuzare: 0761-088.654 ISBN: 978-973-0-22703-1 Preluarea unor texte sau capitole este liberă, cu menţionarea exactă a sursei citate şi cu condiţia înştiinţării editorului. (Marius Pop – responsabil redacţie)„Sfântul şi Marele Sinod” (Creta, 2016) Editura aStradrOM Oradea, 2016 Între providenţ` şi eşecCuvânt înainte O întrebare care în mod firesc se pune după finalizarea Sinodului din Creta și se cuvine a fidezbătută, cu maturitate duhovnicească și cunoaștere teologică, vizează urmările acestui Sinod asupra vieţii duhovnicești și bisericești concrete a creștinilor ortodocși de pretutindeni. Întâi de toate, ne vom confrunta cu pervertirea învăţă tu rii Bisericii sau, mai bine zis, va ficonsfinţită printr-o hotărâre sinodală această pervertire deja existentă. Creștinii or to docși sunt astăzi influenţaţi de diferite idei relativiste și nu îşi cunosc în mare parte propria credinţă. Dar ortodoxia nu es te o credinţă relativistă, ci mărturiseşte că nu există alte ade văruri în afară de Hristos, Care a spus că El este „Calea, Adevărul şi Viaţa” şi că nimeni nu poate dobândi viaţa veş nică fără a se uni cu El în Biserica cea Una și Unică, Tru pul Lui. Cu toate acestea, astăzi mulţi ortodocși cred, de pildă, că şi romano-catolicii sunt Biserică, cred că Biserica Ortodoxă și și papismul sunt Biserici Surori, că sunt „cei doi plă mâni ai Bisericii”. Încă mai mulţi cred că se mântuiesc şi neortodocșii şi nu au nimic îm potriva rugăciunii în comun cu cei de alte credinţe şi a preluării diferitelor idei eterodoxe şi păgâne. Toate aceste idei sunt consfinţite acum de acest Sinod în mod mai mult sau mai puţin explicit, demers prin care se vădește exis- tenţa unei stări de confuzie în viaţa noastră duhovnicească și bisericească. Nesocotind învăţătura Bisericii, se va pierde identitatea ortodoxă, iar în locaşurile sfinte nu se va mai propovădui învăţătura or todoxă, ci noua credinţă relativistă. Este începutul oricărei căderi din Biserica lui Hristos, cea Una, Sfân- tă, Catholică 1 şi Apostolică - Bi serica Ortodoxă. Orice reper în călăuzirea omului către sfinţenie va fides fi in ţat și astfel întreaga luptă a Sfinţilor pen- tru păstrarea autenticităţii credinţei ortodoxe va fizădărnicită. Va ficreat „ortodoxul” de tip nou, care se orientează în funcţie de valorile supreme ale iluminismului - Li ber ta tea, Egalitatea şi Fraternitatea -, așa cum ve- dem în textele pre gătitoare de la Sinodul din Creta. Un asemenea demers 1 Termeni de catolic și romano-catolic sunt în mod impropriu atribuiţi Vaticanului, deoarece aceștia definesc Biserica Ortodoxă. Astfel, adjectivul catolic are la bază gr. καθολικός, care înseamnă „universal, ceea ce este conform cu întregul” și este ter- menul care în varianta grecească a Crezului corespunde lui sobornicesc: „…într-una, Sfânta, Sobornicească și Apostolică Biserică…”, iar adjectivul romano-catolic se referă strict la Biserica Ortodoxă a Romei. 6 „Sfântul şi Marele Sinod” va constitui o gravă înstrăinare a oamenilor de viaţa autentică a Biseri- cii, având drept consecinţă principală pierderea mântuirii sufle tului – și aceasta, pentru că învăţătura Bisericii nu va mai ficălăuza către mântuire și unirea cu Hristos, ci o simplă ideologie care promovează toleranţa și înfrăţirea globală la un nivel stric mundan, fără criterii ale Adevărului și fără să urmărească tămăduirea și sfinţirea omului! Iată de ce acordăm atâta însemnătate cunoaşterii în văţăturii ortodoxe în raport cu noile învăţături ale acestui așa-zis „Sinod” – nu dintr-un imbold identitar fanatic și izolaţi- onist, nici pentru că respingem progresul și comunicarea cu alte culturi și mentalităţi, ci pentru că înţelegem cu durere că învăţătura și viaţa revelate de Dumnezeu-Omul Hristos nu au alt scop decât tămăduirea omului de boala morţii și a stricăciunii. Dacă alterăm și falsificăm această „medicină” a Vieţii și a Învierii, lăsată nouă moștenire în Biserică, într-o continuitate neîntreruptă de la Proroci, Apostoli până la Părinţii Bisericii contemporani, omul nu va mai găsi în Biserică tămăduirea de moarte și stricăciune, iar Biserica nu-și mai atinge scopul pentru care a fost întemeiată. În istorie au existat multe sinoade tâlhăreşti, care au încercat să schimbe învăţătura Bisericii şi să legi ti meze alte concepţii străine de ea, pentru combaterea și anularea cărora mari Părinţi ai Bisericii au dat o luptă care adesea i-a costat prigoană, exil și chiar mucenicie. Nu este exclus ca și în zilele noastre să avem un asemenea sinod. Însă, cine va accepta în conştiinţa şi mărturisi- rea sa un asemenea sinod, şi nu se va delimita de cei care-l acceptă, se va îndepărta de Ade vărul-Hristos Dumnezeu şi de Evanghelia Sa. Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să aibă o cunoaștere mai profundă și obiectivă a teologiei și a implicaţiilor teologice ale textelor Sinodului din Creta, acest volum își propune să ofere o mărturie istorică despre luările de poziţie teologice faţă de întregul demers al așa-numitului „Sfânt și Mare Sinod” care a avut loc anul acesta în Creta. Este vorba întâi de toate de cea mai mare parte a comunicărilor susţinute la Conferinţa teologică și știinţifică intitulată „Sfântul și Marele Sinod”. Mare pregătire, fără așteptări, care a avut loc în Stadionul Pace și Prieteniei, Sala Melina Mer- kuri, Pireu, pe data de 23 martie 2016, și a fost organizată de Mitropolia Pireului în colaborare cu: Mitropolia Gortinei și Megalopolei, Mitropolia Glifadei și Mitropolia Kithirelor și cu Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia. Această conferinţă a fost un eveniment decisiv și istoric, pentru că a înfăţișat aspectele teologice și canonice problematice ale textelor presi- nodale pregătite spre dezbatere și votare în Sinodul din Creta, dar și ale Regulamentului de funcţionare al Sinodului. Considerăm că aceste co- municări, susţinute de prestigioși teologic greci, reprezintă un punct de reper în abordarea și raportarea noastră la evenimentul din Creta, care a Între providenţă şi eşec 7 stârnit atâtea valuri de reacţii pro și contra, a condus la atâtea problema- tizări teologice și, deloc surprinzător, i-a scos din amorţeala teologică pe mulţi credincioși, care s-au aplecat cu mai mult interes asupra învăţăturilor autentice ale Bisericii. În continuare, am introdus câteva luări de poziţie teologice deosebit de importante din lumea bisericească elenă: a Mitropo- litului Kithirelor, prin Scrisoarea sa către Patriarhul Georgiei, precum și Scrisoarea deschisă a Chinotitei Sfântului Munte către Patriarhul Ecumenic și poziţiile unui grup de Părinţi Athoniţi. Mulţumim celor ce s-au ostenit cu traducerea textelor din limba neo- greacă în română: Părinţii de la Schitul românesc Prodromou al Sfântului Munte Athos, Tatiana Petrache și Viorel Iosif. Această carte apare prin bunăvoinţa Sfintei Mitropolii a Pireului și a Mitropolitului ei Serafim, din partea căreia Asociaţia ASTRADROM a primit dreptul de a tipări acest volum. Editorul„Sfântul și Marele Sinod”. Mare pregătire, fără așteptări Conferinţă teologică și știinţifică organizată de Mitropolia Pireului, în colaborare cu Mitropolia Gortinei și Megalopolei, Mitropolia Glifadei și Mitropolia Kithirelor și cu Sinaxa Clericilor și Monahilor din Grecia, la Stadionul „Pace și Prietenie”, Sala „Melina Merkuri”, Pireu, pe 23 martie 2016 Textele conferinţei sunt publicate cu permisiunea și binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Mitropolit al Pireului, Serafim.Next >