Toţi cei care se numesc pe sine creştini consideră că Scripturile sunt revelate şi conţin cunoştinţe despre Dumnezeu şi despre modul în care oamenii ar trebui să interacţioneze cu El. În ciuda acestui fapt, unele comunităţi aderă, simultan, la convingeri care contrazic Scripturile. Astfel de convingeri sunt numite, de către Biserica Sfinţilor Apostoli (Ortodoxă) erezii, de la termenul grecesc αἵρεσις (airesis), însemnând „alegere”, întrucât provin din alegeri particulare, ale unor indivizi şi grupuri, care au optat pentru deviaţii de la Adevărul împărtăşit de către pleroma Bisericii universale. Corespunzător, aderenţii acestor credinţe false se numesc eretici. Termenii, după cum se vede, nu fac decât să descrie în mod adecvat o stare de fapt. Nu reprezintă insulte, sau etichete derogative, după cum au ajuns să fie, adesea, percepuţi, în eroare.
După Scripturi, Taina care deschide calea mântuirii este Botezul. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. (Marcu, 16, 15-16).
A se observa, însă, că, după însuşi cuvântul Mântuitorului, botezul autentic, mântuitor, este indisolubil legat de credinţa autentică, aflată în acord cu Evanghelia propovăduită de către Sfinţii Apostoli, şi, de la aceştia până astăzi, de către Biserica Ortodoxă. Textul de la Marcu este simfonic cu Matei, 28, 18-20, care insistă şi mai mult asupra legăturii dintre botez şi dreapta credinţă: Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă, şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.
În aceste condiţii, putem, oare, vorbi despre botez mântuitor la cei care nu împărtăşesc dreapta credinţă?
Unii spun că anumiţi creştini după nume, care „botează în numele Sfintei Treimi” au botez valid. În ce fel de sfântă treime cred, însă, aceştia? Catolicii, de exemplu, cred că Duhul purcede şi de la Fiul, şi nu doar de la Tatăl, cum învaţă Însuşi Mântuitorul (Ioan, 15, 26). Tot catolicii (dar şi protestanţii) nu cred în lucrarea lui Dumnezeu în lume prin energiile necreate, aşadar nici în lucrarea Duhului Sfânt prin Sfânta Taină a Botezului. Este evident faptul că atât credinţa catolică, precum şi cele protestante sunt eretice, conţinând imagini grav deformate, faţă de referinţele reprezentate de Scriptură şi Tradiţie, asupra lui Dumnezeu şi a modului interacţiunii Sale cu omul. Separarea acestor comunităţi de Biserica (Ortodoxă) este cât se poate de justificată, deoarece ele nu împărtăşesc credinţa autentică, a Scripturii şi a tuturor sfinţilor.
Pentru Biserică a fost dintotdeauna limpede faptul că, deoarece ereticii contrazic în fel şi chip Scripturile şi predania Duhului, din Sfânta Tradiţie, aşadar nu împărtăşesc acea credinţă pe care Sfinţii Apostoli au fost trimişi să o înveţe, credinţa Bisericii lui Hristos, tainele lor nu au cum fi lucrarea Duhului, iar botezul lor nu este valid. Botezul ereticilor este, de drept şi de fapt, la fel de fals precum întreaga lor credinţă, care, din păcate, defăimează Sfânta Treime, spunând mulţime de lucruri neadevărate despre Dumnezeu şi relaţia Sa cu creaţia. Canoanele, începând cu cele apostolice prescriu, prin urmare, botezarea ereticilor, ca unii care nu au botez adevărat şi caterisirea clericilor care consideră valid botezul ereticilor, sau orice altă “taină” săvârşită de către aceştia (Apost: 46, 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 84; Carhid: 1; Apost: 47, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95; Cartag: 1; Vasilie: 1, 20, 47, 2, Cartag: 6, 15).
Având în vedere aceste fapte simple, care ţin de înseşi fundamentele credinţei noastre, şi despre care nimeni nu poate spune că sunt greu de prezentat, sau de înţeles, ar trebui să fie clar că orice eretic trebuie botezat, pentru a deveni parte din Biserica lui Hristos cea Una, spre lucrarea mântuirii sale şi a celorlalţi.
Cu toate acestea, unele biserici locale “primesc prin mirungere” pe eretici. Totodată, unele biserici locale botează categorii de eretici pe care alte biserici locale doar îi mirung, astfel încât unii au ajuns să spună că existenţa acestei neuniformităţi, în Biserică, arată că nu este clar cine trebuie botezat şi cine trebuie doar miruns. Iar din aceasta extrag argumentul pentru păstrarea practicii curente, în care unii botează, alţii doar mirung. Dar chiar şi acest fals argument este dărâmat, în mod punctual, de Tradiţie! Canoanele spun că, atunci când nu este clar dacă o persoană a fost botezată, aceasta se botează, pentru a nu o lipsi de arvuna mântuirii (Sobor 6: 84). Este alegerea rezonabilă, bazată pe maxima precauţie, pe care, şi dacă nu o prescriau în mod explicit canoanele, ar fi trebuit să ne-o indice bunul simţ şi grija privind mântuirea aproapelui.
Cât despre care anume eretici se mirung, doar ortodocşii care au lepădat dreapta credinţă, mergând la eretici, apoi se pocăiesc şi revin din erezie la ortodoxie sunt mirunşi. După mărturisirea păcatului ereziei şi lepădarea explicită de credinţele eretice, Taina Sfântului Mir reînnoieşte în aceştia darurile Duhului Sfânt (lucrare care se depărtase de la ei, odată ce îşi stricaseră relaţia cu Dumnezeu, prin primirea învăţăturilor eretice) primite la prima lor mirungere, cea făcută după botezul lor ortodox. Imediat sunt şi împărtăşiţi, astfel apropiindu-se, iarăşi, de Hristos, de care îi îndepărtase erezia. În cazul ereticilor care nu au făcut niciodată parte din Biserică, este evident că a-i mirunge nu are sens, fiindcă nu are ce se reînnoi, în afara Bisericii neexistând Sfinte Taine. Ei nu au fost niciodată mirunşi, dupa cum nu au fost niciodată botezaţi cu adevărat.
Iar a susţine că mirungerea ar putea, cumva, substitui botezul, sau « completa » botezul eretic dovedeşte o ignoranţă periculoasă, în privinţa rolului fiecărei Sfinte Taine în viaţa persoanei şi a Bisericii. Taina Sfântului Mir împărtăşeşte celui botezat ortodox daruri ale Duhului, spre folosul persoanei şi al comunităţii. Ea nu restaurează firea omenească, nu substituie Botezul . Ar fi la fel de absurd să hirotonim în loc de a cununa, sau să mirungem în loc de a liturghisi şi împărtăşi. Sfintele Taine nu sunt interschimbabile. Nici măcar Împărtăşirea, unirea supremă cu Hristos, nu substituie celelalte Taine. Fiecare îşi are locul, timpul şi rostul său, de către Duhul predate.
Unii invocă, în sprijinul mirungerii fără botez a ereticilor, acel canon apostolic care interzice repetarea botezului (Apost. 47), omiţând faptul că unul şi acelaşi canon spune să se caterisească acel cleric care nu botează pe cel „botezat” de eretici! Altfel spus, după cum arată şi tâlcuirile, canonul interzice repetarea botezului autentic (valid) ortodox ca şi credinţă (în Sfânta Treime, aşa cum este această credinţă sintetizată în Crez) şi formă (prin întreita afundare).
Alţii spun că “primirea prin mirungere” a celor „botezaţi” eretic a devenit o practică larg răspândită şi de aceea trebuie acceptată. Dar, au fost vremuri în care erezia cuprinsese aproape întreaga Biserică, ceea ce nu a reprezentat, în nici un caz, un argument pentru înlocuirea veşnică a dreptei credinţe cu erezia. Din contră, Dumnezeu a încredinţat câtorva oameni lupta împotriva ereziei, iar aceştia au biruit, fiindcă prin aceia puţini lucra Însuşi Duhul Sfânt, în timp ce cei mulţi rătăciseră de la Adevăr. De asemenea, numărul păgânilor este cu mult mai mare decât al ortodocşilor. Ar trebui să devenim păgâni, cedând la „argumentul majorităţii”?
Un alt argument al celor care mirung pe eretici, în loc că-i boteze, aduce în discuţie iconomia, prin opoziţie cu acrivia. „Botezul” ereticilor ar fi acceptat prin iconomie, printr-o îngăduinţă a Bisericii. Dar ce înseamnă acrivie, respectiv iconomie, în Biserică? Acrivie înseamnă aplicarea întocmai a rânduielilor sfinte. Iconomie înseamnă îngăduinţă în sensul adaptării temporare, excepţionale, a rânduielii, la o situaţie concretă, în folosul duhovnicesc al unor persoane aflate în situaţii de excepţie. Se poate spune că iconomia este aplicarea la situaţii concrete pastoral misionare a acriviei, de către Biserica. Acrivia este regula, iar iconomia excepţia, iconomia aplicându-se doar în cazuri de forţă majoră, pentru atingerea unui scop bun în circumstanţe adverse.
Iconomia autentică are sens mântuitor şi aduce la dreapta credinţă, în ciuda piedicilor. „Iconomia” prost înţeleasă nu urmează rânduială în absenţa unor circumstanţe excepţionale, constituind, astfel, nu adaptare înţeleaptă, ci sfidare a aşezămintelor sfinte. Ea nu aduce la dreapta credinţă, ci îndeamnă la nesocotirea acesteia.
Canoanele îngăduie, spre exemplu, în mod iconomic, adăpostirea animalelor de povară în biserică, dacă acest lucru este necesar pentru a nu se primejdui oamenii (dacă este evident că animalele ar putea fi rănite sau ucise de furtună sau fiare). A băga, însă, animalele de povară în biserică în absenţa unor astfel de circumstanţe excepţionale reprezintă profanare. Reprezintă iconomie, spre exemplu, administrarea botezului ortodox prin turnarea aghiasmei pe întreg corpul cuiva aflat la pat, incapabil, din pricina bolii, de a primi întreita afundare. Participă toate persoanele care este necesar să participe- Dumnezeu, clericul ortodox şi cel care se botează. Cadrul în care se întâlnesc aceştia a suferit, însă, o adaptare, pentru a se săvârşi, totuşi, Sfânta Taină a botezului, absolut necesară pentru ca bolnavul să nu moară, cumva, nebotezat şi sufletul său să nu se osândească. În schimb, a nu boteza cu acrivie o persoană neortodoxă, pe care nimic de natură obiectivă nu o împiedică să primească Taina săvârşită după rânduială nu reprezintă iconomie, ci neorânduială. Iar a proclama neorânduiala ca regulă este calea schismei şi a ereziei.
Indiferent în ce epocă trăim, ca ortodocşi trebuie să respectăm aşezămintele sfinte, să ascultăm pururea glasul Duhului, Care a grăit în Scripturi şi în Sfânta Tradiţie. Sfânta Treime nu Se contrazice pe Sine şi nu ne-a lăsat mijloace ale mântuirii nedepline, sau revizuibile, astfel încât oamenii din epoci diferite să aibă mai multe sau mai puţine „şanse” de a se mântui. De Sfintele Taine depinde mântuirea omului, iar învăţătura Bisericii în privinţa Sfintelor Taine este clară şi nu poate fi revizuită şi adaptată, astfel de tentative arătând, în mod trist, fie ignoranţa, fie necredinţa celor care sugerează astfel de „revizuiri” şi „adaptări”.
CANON 47 Apost.
Episcopul, sau Presbiterul pe cel ce are Botez după adevăr, de-l va boteza din început, sau pe cel spurcat de către cei necinstitori de Dumnezeu, de nu îl va boteza, să se caterisească. Ca unul ce-şi bate joc de Crucea, şi de Moartea Domnului, şi nu osebeşte pe Ierei de către minciunoierei. [Apost: 46, 68; Sobor 2: 7; Sobor 6: 95, 84; Carhid: 1]
CANON 84 Sin. 6
Canoniceştilor legiuri ale Părinţilor urmând, Hotărâm şi pentru prunci, de câte ori nu se află martori adevăraţi, care fără îndoială să zică că aceştia sunt Botezaţi, şi nici ei pentru nevârstnicia, nu vor putea a răspunde cu îndestularea pentru sfinţita Taină cea dată lor, fără de vreo sminteală a fi dator a se boteza aceştia. Ca nu cumva acest fel de îndoire să-i lipsească pe ei de curăţirea cea de acest fel a sfinţeniei. [Cartagina: 80].
Parinte cum va explicati atunci gandirea sfintilor parinti care la sinodul 2 ecumenic prin canonul 7 accepta primirea unor eretici (mari ca arienii), fara botez (binenteles fara a-l recunoaste in afara bisericii) si fara a se referi doar la o “reprimire” adica cu un botez valid ortodox in prealabil.
Consider o gandire ecumenista a concluziona pornind de la cele de mai sus, ca toti catolicii (si nu numai) au botezul valid, dar si o gandire extrema a considera primirea catolicilor doar prin mirungere NEVALIDA.
Va rog daca se poate sa lamuriti aceasta directie pe care o indica canoanele 7 si 8 mai ales ca pana acum v-ati argumentat foarte bine ipotezele, ma multumesc
Iconomia este temporara.Rolul iconomiei este de a aduce la acrivie. Canonul 7 de la Sinodul II este iconomic. Biserica nu poate refuza botezul celor care il vor, indiferent de la ce confesiune ar veni. Minimalismul dogmatic (combatut in mod explicit de Sfantul Maxim Marturisitorul) din care face parte si „teoria baptismala” relativista, prin care se afirma faptul ca daca intr-o erezie este botezat cineva in numele Sfintei Treimi botezul sau ar fi valabil, deci respectivul ar fi membru al Bisericii este impotriva cugetului patristic. O persoana nu poate fi si in Biserica si inafara Ei in acelas timp. Botezul nu este un act magic cu efecte magice, deci simplul ritual al Botezului nu are efect haric daca nu este facut de un membru al Bisericii Drept Credincioase cu marturisirea credintei ortodoxe si lepadarea ereziei (daca este cazul).
Sfantul Nicodim Aghioritul ne spune ca acei eretici au fost primiti prin Mirungere datorita unor probleme politice, pentru a nu se pierde popoare intregi, au iconomisit asa.Atunci primirea lor asa a fost valida, dar acum nu mai exista acele motive, majortiatea celor care trec prin mirungere cred ca botezul lor era valabil si au o gandire sincretist ecumenista, neintelegand Ortodoxia.
Asa este, si va multumesc pentru raspuns insa Sfantul Nicodim Aghioritul zice : “[24] Canonul acesta, fără apărare, şi după toată nevoia botează şi pe Latini, ca pe unii ce se botează nici întru o afundare. Că dacă pe cei ce întru afundare, cu cât mai vârtos pe cei nici întru una botezaţi? S-au zis pentru aceştia îndestul şi cu dovedire, în tâlcuirea Apostolescului Canon 46.”
Ce inteleg eu, este ca Sf Nicodim cu adevarat opteaza pentru primirea prin botez insa nu neaparat din cauza credintei incorecte a savarsitorului, cat din cauza realizarii lui fara nici o afundare. In concluzie vai de cei care sunt botezati doar printro stropire evaziva (asa cum sunt multi in Ardeal), acestia sunt ca si catolicii, adica problema in cazul catolicilor nu e grava din cauza lui filioque (apropo, stiu ca sunt multi catolici care zic crezul fara ados) cat din cauza stropirii.(problema acuta si la noi,acasa)
Am inteles ca acel canon se refera la situatia unei convertiri in masa a arienilor, va multumesc foarte mult, Doamne ajuta!
Sfantul Nicodim pune accentul pe afundarea de trei ori, dar nu este corect suta la suta, pentru ca atat savarsitorul cat si primitorul trebuie sa marturiseasca Ortodoxia. In privinta papistasilor care spun crezul fara Filioque nu e de ajuns, pentru ca ei impartasesc intreaga invatatura a adunarii papistase, deci chiar daca nu il marturisesc il accepta prin faptul ca raman papistasi si nu parasesc gruparea papistasa.
ps: bine spunea Pr. Petru Pruteanu, noi nu avem deloc linia de delimitare trasata in problema sensului unor termeni ca NEVALID si NECANONIC, uneori punem egal intre acestia (cand ne convine) iar alteori nu, vai de noi. 😉
“Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi. (Marcu, 16, 15-16).” …dupa cum am inteles eu exista trei pasi spre mantuire. Primul pas este auzirea Evangheliei (propovaduirea facuta de ceilalti) al doilea pas fiind credinta, iar al treilea pas botezul. din expunerea domniei voastre am inteles ca botezul fara credinta nu aduce mantuirea. Acum intrebarea mea este : Date fiind aceste lucruri, nu este mai corect cum face biserica neoprotestanta (pocaiti) care boteaza persoane mature in urma marturisiri credintei? Deci biserica Ortodoxa ajuta la osandire prin botezul pruncilor pentru ca mai tarziu aceea persoana (botezata fiind ca si prunc) poate sa creada sau nu. mi-as dori un raspuns din partea domniei voastre si vreau sa va multumesc anticipat
Garantul credintei pruncului este nasul. Apoi Botezul nu este o Taina independenta de Biserica Ortodoxa, Botezul fiind usa de intrare in Biserica Ortodoxa, de aceea Taina Botezului este insotita de credinta dreapta a Bisericii Ortodoxe. Cei maturi ca sa ajunga la botez trebuie sa treaca printr-o perioada de catehumenat care poate dura un an sau 10 ani, pana ce se curateste de patimi grave(curvia, fumatul, homosexualitatea, etc). De aceea este acceptat botezul pruncilor, pentru ca ei inca nu au aceste patimi in sufletul lor.
“Garantul credintei pruncului este nasul.” Nu am inteles expresia dumneavoastra. Vreau sa subliniez ca nu am cunostinte religioase si poate din aceeasta cauza.
el marturiseste credinta ortodoxa, el raspunde de mantuirea acelui copil.
Foarte frumos a-ti expus necesitatea botezului pruncilor, si pentru ca se discuta despre acest lucru as dori sa explicati de ce sf Ap. Pavel spune “Multumesc lui Dumnezeu ca pe nici unul din voi n-am botezat, decat pe Crispus si pe Gaius,
Ca sa nu zica cineva ca ati fost botezati in numele meu.. Am botezat si casa lui Stefana; afara de acestia nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva.. Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos.” adica pare ca se fereste chiar de faima de a BOTEZA, cum expicati aceasta pozitie in conditiile in care aparent contrazice argumentul botezarii copiilor. ortodoxia vede pacatul stramosesc ca o boala si botezul ca un vaccin pe care noi il administram unor copii care inca nu sunt constienti don cauza varstei de boala lor, aparent sf. Pavel nu se grabea sa administreze acest “vaccin”, fara sa mai punem in balanta faptul ca si unii Parintii ai bisericii propuneau intarzierea botezului, ma iertati daca v-am scris prea mult.
Sa nu interpretam iesit din context, Sf Pavel spune ca nu a botezat, in ideea de apartenenta la o grupare. Tot Sf Pavel spune “Oare s-a impartit Hristos?” Crestinii incepusera sa se imparta in grupari si spuneau ca unii sunt ai lui Apolo, altiiai lui Kefa, altii ai lui Pavel si atunci Sf Pavel, ca sa nu incurajeze aceasta gandire separationista spune ca el nu a botezat. Ca sa nu se creeze aceasta idee, cum ca cei botezati de Pavel sunt o grupare separatista. Acesta este intelesul. Desigur, Sf Pavel s-a axat pe propovaduire si nu pe botez.
Uite o noutate: un adevar general valabil, nu mataniile, nu postul tinut riguros doar la mancare, impartasaniile, spovedaniile si alte danii neparat spre B.O.R. te duc in rai ci doar suma faptelor bune. Am amici nebotezati ,care trec orice canoane prin educatie si amici ultra religiosi care bat 10 matanii daca au gresit si au gustat de dulce. Ii prefer pe primii. Cultele le-au facut oamenii in setea lor de putere. Crestinii nu au fost decat crestini. Desenau un peste. Mai tarziu o cruce. Confesiunile le-au creat oamenii nemultumiti sau dornici de marire.
Sa inteleg ca nu sunteti crestina si nu credeti in Hristos si invatatura Lui, care se gaseste in Noul Testament? Daca totusi afirmati ca sunteti crestina atunci credeti si in Hristos si Evangehlia Lui si o sa primiti argumentele lui Hristos: Cine nu crede si nu se va Boteza nu se va mantui!
Cititi acest articol: https://ortodoxiacatholica.com/about/
Doamne ajuta! As dori sa aduc trei raspunsuri fratelui Daniel. Primul ar fi acesta:nu cred ca este cazul sa atribuim cuiva numele de biserica,daca nu are Taina constituirii sau alcatuirii Bisericii care este Sfanta Impartasanie,bineinteles precedata de Botez si Mirungere ca intrare si pecetluire a vietii celei noi,in Hristos si in Biserica. Apoi sunt de parere ca pocainta,aceasta Taina Sfanta care incercam sa o traim in toata viata noastra,ca moarte,inviere si inaltare, pocainta zic este posibila datorita lucrarii lui Hristos Dumnezeu care a suflat in fata apostolilor zicandu-le:,, luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate;iar carora le veti tine,tinute vor fi.”(Ioan 20,22-23).In plus despre moarte,ca lupta cu pacatul,ca jertfa,rastignire, nonortodocsii nici nu vor sa auda. Asta nu inseamna ca noi numaidecat trebuie sa ne credem ortodocsi,daca nu traim o viata adevarata in Duh si Adevar,tinand poruncile Domnului,lucrand virtutile si primind sfintenia lui Dumnezeu prin lucrarile Lui in Biserica-Sfintele Taine si mai ales Taina Tainelor,Taina Imparatiei-Sfanta Impartasanie. In al treilea rand Biserica Ortodoxa nu ajuta la osandirea cuiva practicand Botezul pt.copii. De ce? Botezul, Mirungerea si Impartasania sunt Taine de initiere in viata cea noua. Prin aceste lucrari ale lui Hristos cei care le primesc se unesc cu El,il primesc pe El in viata lor,sunt in comuniune cu Hristos. Ce rau poate fi in asta? Ce greseala? Ca nu au ales ei? Dar pt. copii cine alege,de exemplu ce sa manance,ca daca am lasa dupa ei ar manca numai dulciuri. Alta este problema: implicarea parintilor si a nasilor in cresterea lor. Aceasta nu prea exista. Destui parinti ii invata pe copii ce li se pare lor(si cate erezii si superstitii sau datini pagane sunt in mintea nestiutorilor) despre Dumnezeu si credinta in El.Iertati-ma, nu vrea sa maI lungesc cuvantul,ar fi multe de spus,dar as incheia cu un citat de la Sfantul Ioan Gura de Aur :,, copii sa auda neincetat Scripturile.” De la cine sa le auda? Se intelege, de la parinti. Ce inseamna neincetat? Adica zilnic.Cate ore studiaza altele (pe care nu le condamnam,cel putin nu pe toate) copiii nostri?Raspuns:4 ore ,cinci ,sase. Cate ore citesc din Biblie? Majoritatea deloc. Ori Sfintele Taine sau altfel spus Hristos nu lucreaza in mod automat cu noi,daca nu Il cautam si noi pe El,ascultand si implinind cuvantul Lui. Deci problema nu este Botezul copiilor,ci ignoranta parintilor,a nasilor si, uneori, a acelor preoti care nu lamuresc pe cei dintai. Fie vorba intre noi: uneori cu toate explicatiile date,parintii si nasii,tot cum vor ei fac. Dar despre asta alta data. Toate cele bune de la Domnul!
Biserica este Una! Biserica Ortodoxa!asa cum marturisim in Crez.
Pr. Claudiu ,
pe vremea bunicii mele nu prea existau divort sau adultere . Acum nu prea exista casatorie curata. Exista insa un mod in care copiii pot auzi neincetat Scripturile si cred ca la acest aspect s-a referit si Sfantul Ioan Gura de Aur : vietuirea dupa Hristos a parintilor copilului. Cred ca va dati seama ca “neincetat ” este o conditie imposibila pentru orice timp ; oare ce ar insemna , ca parintii unui copil sa turuie in continuu din Sfanta Scriptura ? este aberant . Dar , daca parintii vietuiesc dupa dreptarul ortodox, atunci copilul “aude ” si “vede” neincetat Scripturile.
Toate Tainele Sfinte nu se reveleaza doar prin cuvant ,ci si prin credinta si nu se fac cunoscute la vedere , ci in ascuns .Botezul a fost facut si cu nisip .La fel , orice Taina se lucreaza prin credinta si prin transmiterea harului din om in om , anume de la Hristos , apostolilor , de la acestia , la preoti , de la preoti , la credinciosi , dar si prin mijlocirea materiei si rostirea cuvintelor in Duhul. A fost un caz, in care niste copii jucandu-se de-a Biserica , S-a coborat Duhul Sfant pe piatra pe care ei “slujeau”.
Talharul pe cruce s-a mantuit fara botez, fara preot , fara Biserica , la cuvantul Lui Hristos. Deci credinta merge dincolo de aparentele tipiconale si de cunostintele aparente.Caci Duhul Sfant sufla incotro voieste. De aceea exista o relativitate in orice , inclusiv in intelegerea dogmelor , care nu sunt exhaustive , ci strictul necesar , pe care , nu cu parere de rau , Sfintii Parinti au fost nevoiti sa le formuleze, ca necesitate la indepartarea pericolului devierii credintei de la fagasul cel bun, cauzat de erezii.Dogmele scrise sunt cateva , cele nescrise sunt infinite.
In mod normal , nu dogmele sau canoanele ne pun in relatie cu Dumnezeu , ci Duhul Sfant .Acesta este lucrator si povatuitor in inima fiecarui om si aceasta lucrare nu poate fi controlata decat de Dumnezeu. Cu multa grija , adevaratii duhovnici , se silesc la mantuirea sufletelor , cu teama sa nu intristeze si sa nu stinga pe Duhul Sfant , care este in fiecare om. A pune anumite granite si a trasa reguli si legi rigide uniforme pentru orice om , este mai rau decat erezia in sine , caci nu exista boala , ci bolnav si nu toti bolnavii se trateaza cu acelasi leac. De aceea un duhovnic bun este mare la Dumnezeu.
Foarte bine spuneti cum spune si Evanghelia ca “Duhul Sfant sufla unde vrea” dar El nu sufla oricum ci sufla Ortodox. Dogmele si Canoanele nu sunt date de niste oameni, ci insus Duhul Sfant a dat Dogmele si Canoanele, la fel cum a dat si Evanghelia. Iata ca Duhul Sfant este cel care pune bariere si nu noi oamenii. El imparte nu oamenii. Sfintii Parinti nu au facut decat sa formuleze Dogmele revelate de Duhul Sfant. Deci ele nu sunt relative si nici interpretabile. Intram in relatie cu Dumnezeu daca ascultam cuvintele Lui, iar cuvintele Lui sunt Dogmele Bisericii.
Desigur ca exista botez si cu nisip, si cu aer. Exista botez al dorintei si al sangelui. Talharul de pe cruce nu a avut botezul sangelui.Talharul de pe cruce s-a pocait, s-a smerit pe sine, a recunoscut pe Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu, inainte de a se veni Duhul Sfant, inainte de a se da porunca botezului, ajungand primul in Rai dar impreuna cu toti dreptii scosi de Hristos din iad, toti cei care in Vechiul Testament au crezut in Dumnezeu cel Unul si au asteptat in iad izbavirea.
Expresia “Duhul sufla incotro voieste” este anecdotica. Scriptura spune, de fapt, astfel: Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. (Ioan, 3, 5-8).
In nici un caz Evanghelia nu vorbeste, nici aici si nici altundeva, despre relativizarea a ceea ce tot Duhul a lasat, in Biserica, dupa cum sustin, adesea, cei care “citeaza” acest “fabricat” nescripturistic.
Sa luam exemplele, pe rand.
Mai intai de orice validitatea Tainei Botezului o da savarsirea sa de catre un ortodox, in numele Sfintei Treimi. NICIODATA nu se renunta la formula baptismala, “Se botează robul/roaba lui Dumnezeu (N) ÎN NUMELE TATĂLUI, AL FIULUI ŞI AL SFÂNTULUI DUH” şi NICI la conditia care priveste savarsitorul, sa fie tot botezat ortodox (cleric sau mirean).
Iconomia reduce treptat din largimea savarsirii, de la slujba intreaga la cea pe scurt, apoi doar la intreita afundare cu formula baptismala, apoi doar la turnare de apa, sau de nisip, cu formula baptismala.
Afundarea este esentiala, si parte din Taina, ca asumare a mortii Mantuitorului, pe Cruce, si revenirea la lumina este si ea esentiala, ca asumare a Invierii Lui. Asa ca, orice se face altminteri este valid doar prin iconomie. Doar ca, totusi, nu este afundarea conditia ultima de validitate, ci credinta in Dumnezeul adevarat. Fara formula baptismala si savarsitor ortodox, botezul nu este valid.
Cazul acela, cu copiii care “slujeau” in joaca se refera la “mimarea” Sfintei Liturghii, de catre copiii cu pricina si, din pacate, este adesea interpretat eronat. Nu S-a pogorat Duhul Sfant, ca in slujirea reala, ci s-a pogorat foc si a ars ce “slujeau” ei, pe post de “sfinte taine”, si a crapat piatra folosita pe post de “altar”. Adica, Dumnezeu a aratat ca este blasfemie, sa “mimezi” Liturghia, fie si intr-o joaca a unor copii.
Talharul de pe cruce s-a mantuit fara botez fiindca l-a scos Hristos din iad, ca pe toti nebotezaţii care crezusera in Dumnezeul Adevarat, dar care in iad se aflau, pana la Pogorarea Sa la iad.
Asadar, in nicin unul din cazurile date ca exemplu nu se face, de fapt, vreo exceptie de la nimic din ceea ce a randuit Dumnezeu, inplanul mantuirii.
Articol de nota 1000. Doamna Oana Eftime, vreau su eu versete din Scriptura (minim doua), si citate din Sfintii Parinti (de preferabil ai primelor patru veacuri, si tot minim doua), in care o Sfanta Taina poate fi savarsita (oarecum relativizata) de mireni, si ma refer la Taine fundamentale ca cea a Botezului si-a Euharistiei) . Multumesc.